ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5547/2021

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili ("Dgamc") și Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor ("DGSC") a solicitat: 1. Anularea în parte a Deciziei de soluționare a contestației nr. 175/25.07.2016 ("Decizia de soluționare"), emisă de DGSC la data de 25.07.2016 și comunicată Societății la data de 02.08.2016 și prin care a fost soluționată contestația fiscală formulată de A. și înregistrată la DGSC sub nr. x/18.03.2016 ("Contestația fiscală"), în ceea ce privește soluția cu privire la: (i) ajustările de prețuri de transfer efectuate de DGAMC și (ii) stabilirea de obligații fiscale suplimentare de plată în sarcina Societății, după cum urmează: a) Ajustări ale prețurilor de transfer practicate de Societate în cadrul vânzărilor de produse fabricate local către societăți afiliate în urma cărora DGAMC a stabilit venituri impozabile suplimentare pentru Societate în suma de 214.543.030 RON (i.e. care au condus fie la diminuarea pierderii fiscale, fie la un impozit pe profit suplimentar, în funcție de poziția Societății din anul vizat); b) Impozit pe profit stabilit suplimentar de plată în sumă de 91.919 RON, rezultând din considerarea ca nedeductibile a cheltuielilor în sumă de 574.496 RON aferente serviciilor facturate de Universitatea Transilvania; c) Considerarea ca nedeductibile a cheltuielilor în sumă de 1.633.121 RON aferente serviciilor prestate de B. (i.e. împrejurare ce a condus, după caz, fie la diminuarea pierderii fiscale, fie la un impozit pe profit suplimentar, în funcție de poziția Societății în anul vizat); d) TVA stabilită suplimentar de plată în sumă de 617.723 RON, aferentă livrărilor intracomunitare de bunuri către A.; e) TVA stabilită suplimentar de plată în sumă de 107.906 RON, aferentă achizițiilor de la Universitatea Transilvania; f) TVA stabilită suplimentar de plată în sumă de 31.890 RON, aferentă achizițiilor de la B.; g) TVA deductibilă ajustată pentru bunuri de capital neutilizate în sumă de 4.083.778 RON; h) Contribuție de asigurări sociale datorată de angajator aferentă perioadei 01.01.2010 – 31.12.2014 în sumă de 5.349.057 RON, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 1.651.660 RON și penalități de întârziere în sumă de 717.621 RON; i) Contribuție de asigurări sociale datorată de angajat aferentă perioadei 01.01.2010 – 31.12.2014 în sumă de 2.571.293 RON, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 788.029 RON și penalități de întârziere în sumă de 341.541 RON; j) Contribuție de asigurări sociale pentru accidente de muncă și boli profesionale aferentă perioadei 01.01.2010 – 31.12.2014 în sumă de 83.649 RON, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 24.766 RON și penalități de întârziere în sumă de 11.104 RON; k) Contribuție la bugetul asigurărilor pentru șomaj datorată de angajator aferentă perioadei 01.01.2010 – 31.12.2014 în sumă de 133.214 RON, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 39.104 RON și penalități de întârziere în sumă de 17.599 RON; l) Contribuție la bugetul asigurărilor pentru șomaj datorată de angajat aferentă perioadei 01.01.2010 – 31.12.2014 în sumă de 133.214 RON, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 39.104 RON și penalități de întârziere în cuantum de 17.599 RON; m) Contribuție la fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale datorată de angajator aferentă perioadei 01.01.2010 – 31.12.2014 în sumă de 60.546 RON, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 16.070 RON și penalități de întârziere în sumă de 7.861 RON; n) Contribuție de asigurări sociale de sănătate datorată de angajator aferentă perioadei 01.01.2010 – 31.12.2014 în sumă de 1.368.797 RON, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 416.400 RON și penalități de întârziere în sumă de 181.767 RON; o) Contribuție de asigurări sociale de sănătate datorată de angajat aferentă perioadei 01.01.2010 – 31.12.2014 în sumă de 1.446.977 RON, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 440.221 RON și penalități de întârziere în sumă de 192.151 RON; p) Contribuție pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate datorată de angajator aferentă perioadei 01.01.2010 – 31.12.2014 în sumă de 219.001 RON, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 65.842 RON și penalități de întârziere în sumă de 29.033 RON; și q) Impozit pe veniturile din salarii aferente perioadei 01.01.2010 – 31.12.2014, în sumă de 4.433.966 RON, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 1.588.803 RON și penalități de întârziere în sumă de 604.522 RON.

Anularea în parte a Deciziei de impunere nr. x/23.12.2015 ("Decizia de impunere") și a Raportului de inspecție fiscală nr. x/23.12.2015 ("RIF"), acte emise de către DGAMC la data de 23.12.2015 și comunicate Societății la data de 14.01.2016, în ceea ce privește: (i) ajustările de prețuri de transfer efectuate de DGAMC și (ii) stabilirea de obligații fiscale suplimentare de plată în sarcina Societății, astfel cum acestea sunt indicate la punctele 1.a. - 1.q. de mai sus;

Anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 103.380/16.03.2016 emisă de DGAMC și anularea în parte a Dispoziției de măsuri nr. 46/23.12.2015 emisă de DGAMC ("Dispoziția de măsuri"), cu privire la următoarele măsuri stabilite în sarcina Societății, după cum urmează: a) Depunerea de declarații rectificative privind impozitul pe profit (cod 101) pentru perioada 01.01.2009 – 31.12.2014; b) Verificarea și corectarea declarațiilor recapitulative cod 390 depuse pentru perioada 01.12.2012 – 31.12.2014, precum și întreprinderea demersurilor în vederea realizării punctajelor cu furnizorii intracomunitari pentru care apar neconcordanțe și clarificarea acestora; c) Întocmirea și prezentarea registrului bunurilor de capital, pentru toate bunurile de capital; d) Pregătirea și prezentarea în format electronic a registrului jurnal și Cartea Mare pentru perioada 2009 – 2014;

Obligarea pârâtelor la restituirea sumelor achitate în temeiul Deciziei de impunere, în sumă totală de 34.596.874 RON; și

Obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cauze. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 5054 din 4 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-au dispus următoarele: În baza art. 406 din C. proc. civ., s-a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea capătului de cerere având ca obiect anularea în parte a Deciziei de soluționare a contestației nr. 175/25.072016 emisă de DGASC, prin care a fost soluționată contestația fiscală formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice x/23.12.2015 și a Raportului de inspecție fiscală nr. x/23.12.2015, emise de pârâta Direcția Generale de Administrare a Marilor Contribuabili, în ceea ce privește soluția cu privire la: (i) ajustările de prețuri de transfer efectuate de DGAMC și (ii) stabilirea de obligații fiscale suplimentare de plată în sarcina reclamantei, respectiv ajustări ale prețurilor de transfer practicate de reclamantă în cadrul vânzărilor de produse fabricate local către societăți afiliate în urma cărora DGAMC a stabilit venituri impozabile suplimentare pentru reclamantă în suma de 214.543.030 RON. S-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DGSC. S-a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității cererii. S-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de consultantul fiscal C., cu sediul profesional situat în București, de majorare a onorariului pentru efectuarea raportului de expertiză în specialitatea fiscalitate. S-a admis în parte cererea. S-a dispus anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 175/25.07.2016 emisă de DGASC și a Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice x/23.12.2015 emisă de pârâta Direcția Generale de Administrare a Marilor Contribuabili, cu privire la următoarele dispoziții: - Considerarea ca nedeductibile a cheltuielilor în sumă de 1.633.121 RON aferente serviciilor prestate de B. - TVA stabilită suplimentar de plată în sumă de 617.723 RON, aferentă livrărilor intracomunitare de bunuri către A.; - TVA stabilită suplimentar de plată în sumă de 31.890 RON, aferentă achizițiilor de la B.; - TVA deductibilă ajustată pentru bunuri de capital neutilizate în sumă de 4.083.778 RON; a) Contribuție de asigurări sociale datorată de angajator aferentă perioadei 01.01.2010 – 31.12.2014 în sumă de 5.349.057 RON, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 1.651.660 RON ți penalități de întârziere în sumă de 717.621 RON; b) Contribuție de asigurări sociale datorată de angajat aferentă perioadei 01.01.2010 – 31.12.2014 în sumă de 2.571.293 RON, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 788.029 RON ți penalități de întârziere în sumă de 341.541 RON; c) Contribuție de asigurări sociale pentru accidente de muncă ți boli profesionale aferentă perioadei 01.01.2010 – 31.12.2014 în sumă de 83.649 RON, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 24.766 RON ți penalități de întârziere în sumă de 11.104 RON; d) Contribuție la bugetul asigurărilor pentru șomaj datorată de angajator aferentă perioadei 01.01.2010 – 31.12.2014 în sumă de 133.214 RON, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 39.104 RON ți penalități de întârziere în sumă de 17.599 RON; e) Contribuție la bugetul asigurărilor pentru șomaj datorată de angajat aferentă perioadei 01.01.2010 – 31.12.2014 în sumă de 133.214 RON, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 39.104 RON ți penalități de întârziere în cuantum de 17.599 RON; f) Contribuție la fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale datorată de angajator aferentă perioadei 01.01.2010 – 31.12.2014 în sumă de 60.546 RON, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 16.070 RON ți penalități de întârziere în sumă de 7.861 RON; g) Contribuție de asigurări sociale de sănătate datorată de angajator aferentă perioadei 01.01.2010 – 31.12.2014 în sumă de 1.368.797 RON, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 416.400 RON ți penalități de întârziere în sumă de 181.767 RON; h) Contribuție de asigurări sociale de sănătate datorată de angajat aferentă perioadei 01.01.2010 – 31.12.2014 în sumă de 1.446.977 RON, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 440.221 RON ți penalități de întârziere în sumă de 192.151 RON; i) Contribuție pentru concedii ți indemnizații de asigurări sociale de sănătate datorată de angajator aferentă perioadei 01.01.2010 – 31.12.2014 în sumă de 219.001 RON, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 65.842 RON ți penalități de întârziere în sumă de 29.033 RON; j) Impozit pe veniturile din salarii aferente perioadei 01.01.2010 – 31.12.2014, în sumă de 4.433.966 RON, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 1.588.803 RON și penalități de întârziere în sumă de 604.522 RON. S-a dispus obligarea pârâtei DGAMC să restituie reclamantei sumele de bani care au fost achitate cu titlu de obligații fiscale, principale și accesorii, cu privire la care instanța de judecată a dispus anularea Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice x/23.12.2015 emisă de pârâta Direcția Generale de Administrare a Marilor Contribuabili și a Deciziei de soluționare a contestației nr. 175/25.07.2016 emisă de DGASC. S-a respins, în rest, cererea ca neîntemeiată și pârâtele au fost obligate să achite reclamantei suma de 7530 RON cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru și onorariu pentru efectuarea raportului de expertiză fiscală. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 5054 din 4 decembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au formulat cereri de recurs expertul C., reclamanta A. S.R.L. și pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, criticând hotărârea pentru nelegalitate. 3.1. Recurenta-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, prin cererea de recurs întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat casarea în parte a hotărârii recurate, și, în rejudecare, admiterea excepțiilor invocate, iar în subsidiar respingerea cererii de chemare în judecată cu privire la capetele de cerere recurate. În susținerea cererii, cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a arătat că, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, coroborat cu art. 248 alin. (1) C. proc. civ. consideră ca fiind nelegală în ceea ce privește: 1. omiterea pronunțării instanței de fond cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a DGAMC privind anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 175/25.07.2016 emisa de ANAF- DGSC, excepție invocată prin întâmpinarea depusa la fond. Analizând sentința de fond - filele nr. x ș.a., se poate reține că instanța de fond a analizat și respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a ANAF-DGSC, față de excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către DGAMC în temeiul dispozițiilor art. 425 din C. proc. civ. nemotivând hotărârea și nepronunțându-se cu privire la aceasta excepție invocată. Pentru a avea calitate procesuală în cauză, Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili ar fi trebuit să emită Decizia nr. 175/25.07.2016, act administrativ pretins vătămător pentru reclamantă. Or, în cauza de față, nefiind emitentul actului administrativ pretins vătămător, solicită admiterea excepției și respingerea acestui capăt de cerere în contradictoriu cu Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, ca fiind îndreptat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. 2. omiterea pronunțării instanței de fond cu privire la excepția tardivității privind al 3-lea capăt de cerere "Anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 103.380/16.03.2016 emisă de DGAMC și anularea în parte a Dispoziției de măsuri nr. 46/23.12.2015 emisă de DGAMC" excepție invocată în temeiul dispozițiilor art. 218 alin. (2) din O.G. nr 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, coroborat cu art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind Contenciosul administrativ. Având în vedere că decizia de soluționare a contestației nr. 103.380/16.03.2016 emisă de DGAMC a cărei anulare se solicită a fost comunicată reclamantei la data de 06.04.2016, așa cum rezultă din dovada de comunicare a deciziei, decizie ce a fost înregistrată la sediul S.C. A. S.R.L. sub nr. x/06.04.2016, iar reclamanta a înregistrat acțiunea direct la registratura instanței la data de 02.02.2017, deci cu depășirea termenului de 6 luni. În continuare, recurenta-pârâtă invocă excepția inadmisibilității cu privire la capătul nr. 4 din cererea de chemare în judecată, în raport de prevederile art. 18 alin. (1) și art. 8 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare și Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1899/22 decembrie 2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, solicitând admiterea acesteia. Față de solicitarea reclamantei, o eventuală admitere a capetelor nr. 1 și 2 de cerere pentru aspectele invocate de reclamantă conduc implicit la recunoașterea dreptului S.C. A. S.R.L. de a solicita restituirea sumelor plătite în baza Deciziei de impunere nr. x/23.12.2015 și a Raportului de inspecție fiscală nr. x/23.12.2015 emise de ANAF- DGAMC. Având în vedere faptul că legiuitorul a prevăzut anumite proceduri atât pentru restituirea sumelor, cât și pentru plata dobânzilor aferente prin Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1899 din 22 decembrie 2004, apreciază că eventuala admitere a acțiunii în sensul obligării autorității publice la soluționarea favorabilă a cererii de restituire constituie o imixtiune a instanței de contencios în atribuțiile autorității administrative. Prin cel de-al doilea motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 art. 22 alin. (6), art. 425 din C. proc. civ., coroborat cu art. 6 CEDO recurenta-pârâtă arată că sentința atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, în ceea ce privește respingerea excepției inadmisibilității acțiunii invocate de DGAMC- în cuprinsul întâmpinării depuse în temeiul dispozițiilor art. 18 alin. (1) și art. 8 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare și Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1899/22 decembrie 2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal. Prin cel de-al treilea motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă arată că sentința este dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, în ceea ce privește anularea Deciziei de impunere privind obligațiile suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice x/23.12.2015 privind "considerarea ca nedeductibile a cheltuielilor în sumă de 1.633.121 RON aferente serviciilor prestate de B." și a "TVA stabilită suplimentar de plată în sumă de 31.890 RON, aferentă achizițiilor de la B.", având în vedere că, instanța de fond nu a prezentat propriile motive de fapt și de drept pe care și-a întemeiat soluția privind considerarea ca nedeductibile a cheltuielilor în suma de 1.633.121 RON aferente serviciilor prestate de B." și a "TVA stabilită suplimentar de plată în sumă de 31.890 RON, aferenta achizițiilor de la B.. În perioada 2010 - 2013, A. S.R.L. a înregistrat în evidențele contabile facturi emise de B. în sumă de 1.633.121 RON (anexa 7 la RIF). Prestările de servicii facturate de către societatea B. din Germania sunt conform explicaților reprezentanților A. S.R.L., aferente realizării obiectivului "Mărirea capacității de distribuție la tensiunea de 110 KV în zona DN73 Brașov-Cristian: racorduri electrice și stație conexiuni și transformare 110 KV Cristian". Pentru analiza situației fiscale privind serviciile facturate de B., echipa de inspecție fiscală a solicitat contribuabilului, în baza art. 49, alin. (1), lit. a) și c) și a) art. 52, alin. (1) și (2) din O.G. nr. 92/2003 republicată cu completările și modificările ulterioare, prin notificarea înregistrată la S.C. A. S.R.L. sub nr. x/02.07.2015: contractul comercial care a stat la baza realizării prestărilor de servicii din partea partenerului german (în original și în copie tradusă în limba română); facturile emise de către societatea B. din Germania pentru prestările de servicii efectuate, modul de înregistrare în contabilitate, precum și modalitatea de decontare a acestora, prezentate în fișa de cont; situațiile de lucrări sau rapoartele de activitate detaliate a prestărilor de servicii efectuate în perioada mai sus-menționată, care au stat la baza emiterii facturilor. Prin răspunsul transmis de societate în data de 24.07.2015, reprezentanții S.C. A. S.R.L., au precizat că: "Referitor la documentele solicitate cu privire la relația comercială cu furnizorul B., vă vom putea pune la dispoziție documentele solicitate până la data de 31.08.2015, în condițiile în care majoritatea documentelor sunt arhivate." Prin adresa de răspuns din 03.12.2015, la Cererea de informații a echipei de inspecție fiscală, înregistrată la agentul economic sub numărul x/02.07.2015 au fost prezentate: un contract comercial din luna noiembrie 2008, încheiat între prestatorul B. din Stuttgart, Germania și beneficiarul A. S.R.L. Cristian, jud. Brașov, fără a se indica cine sunt persoanele care au reprezentat părțile. Acest contract are ca și anexe protocoale ale discuțiilor între părți, oferte, studii și informații privind alocarea comenzii, datate anterior semnării contractului; o parte din facturile emise de către B. pentru prestările de servicii pe care le-ar fi prestat. Facturile prezentate nu au fost traduse în limba română, așa cum a solicitat echipa de inspecție fiscală prin cererea de informații din 02.07.2015. Aceste facturi nu au prezentate, ca și anexe, justificările prestării efective a serviciilor, aferente fiecărei perioade facturate, neputând fi identificate activitățile derulate de către furnizorul german B. în favoarea beneficiarului A. S.R.L.. Așa după cum s-a precizat și în Raportul de inspecție fiscală, referitor la sumele stabilite suplimentar aferente considerării ca și nedeductibile a cheltuielilor înregistrate pe seama facturilor emise de B., atât timp cât nu pot fi prezentate documente justificative, însăși efectuarea acestor cheltuieli ca fiind în folosul derulării activității este cât se poate de incertă. Promisiunea că documente justificative suplimentare vor putea fi prezentate doar după 07.01.2016, nu poate decât să confirme faptul că la momentul încheierii actelor contestate, soluția fiscală adecvată este cea aplicată de echipa de inspecție fiscală deoarece A. S.R.L. nu poate demonstra că prestările de servicii înscrise în facturi, gen: "Instalment; Incidental cost 19%, "Instalment; Incidental cost 16%", "Additional instalment" sau "Final invoice" i-au fost efectiv prestate și în ce au constat în mod efectiv, iar pentru acordarea dreptului de deducere a cheltuielilor cu acestea, serviciile respective trebuiau să existe în mod cert și să fie efectuate în beneficiul său. Instanța de fond nu a analizat natura juridică a contractelor de lucrări care au stat la baza investiției, întrucât în realitate investiția respectivă a avut la bază două contracte de lucrări: - contract nr. x/11.03.2009, încheiat între FDEE Electrica Distribuție Transilvania Sud (autoritate contractantă), A. S.R.L. (Utilizator) și D. S.A. București (Executant), cu termen de finalizare în 4 luni, conform Graficului fizic de executare a lucrării, iar conform Contractului de racordare nr. x/08.04.2009, ce cuprinde ca anexă Avizul CTE nr. 434/2008 emis de FDEE Electrica Distribuție Transilvania Sud, în cuprinsul căruia se arăta că proiectul nr. 19/2008 prezentat și avizat, a fost elaborat de către ing. E. din cadrul SDEE Brașov și nu de către B. așa cum susține agentul economic. - contract cu nr. x/08.12.2010 încheiat între FDEE Electrica Distribuție Transilvania Sud (autoritate contractantă), A. S.R.L. (Utilizator) și F. S.R.L. Brașov (Executant), arăta în Anexa 2 încredințarea încheiată între A. S.R.L. și F. S.R.L. că "Lucrările contractate sunt lucrările prevăzute în proiectul nr. 489/2010, elaborat de proiectantul autorizat G., conform avizului CTE nr. 172/2010 al FDEE Electrica Distribuție Transilvania Sud, conform listelor de lucrări anexate la aceasta încredințare". Și în primul și al doilea contract nu apare sub nici o formă participarea și contribuția B. la realizarea proiectării sau managerii contractelor, deoarece apar ca și proiectanți societățile SDEE Electrica Brașov, respectiv F. S.R.L. Brașov, iar managerierea activității a fost realizată de către realizatorii efectivi ai lucrărilor, respectiv firmele D. S.A. București și F. S.R.L. Brașov (contractul de lucrări nr. x/11.03.2009, împreună cu contractul de racordare nr. x/08.04.2009 pentru partea de racorduri electrice și contractul de lucrări nr. x/08.12.2010, împreună cu contractul de racordare x/08.12.2010 pentru partea de realizare a Stației de conexiuni și transformare 110 kv Cristian, se regăsesc anexate la prezentul referat). Așa cum s-a arătat și anterior, lucrările de proiectare pentru realizarea obiectivului "Mărirea capacității de distribuție la tensiunea de 110 KV în zona DN73 Brașov-Cristian: racorduri electrice și stație conexiuni și transformare 110 KV Cristian" au fost efectuate de către două firme: pentru partea de aducțiune racorduri electrice societatea SDEE Electrica Brașov, iar pentru Stația de conexiuni și transformare 110 KV Cristian, de către societatea G. S.R.L. Oradea, aspect care rezultă însăși din adresa nr. x/13.01.2011 transmisa FDEE Electrica Transilvania Sud de către administratorul A. S.R.L. H. și prezentată în anexa 18 la Contestație. Persoana invocată că ar fi reprezentantul B. ing. I., apare ca și angajatul A. S.R.L. la momentul semnării și stampilării Situației de lucrări "Racorduri electrice", prezentate de către executantul lucrării și anume D. S.A., (situație prezentată în anexa 18 la Contestație) și nu reprezentantul B. așa cum susține petenta în cuprinsul contestației. În consecință, având în vedere că societatea nu a prezentat nici anexat contestației administrative cât și cererii de chemare în judecată documentele solicitate în timpul controlului, care să justifice cheltuielile înregistrate, respectiv facturi, contracte și situații de lucrări, avându-se în vedere prevederile art. 21, alin. (4) lit. f) si m) din Legea nr. 571/2003, organul fiscal în mod corect și legal au stabilit pentru anii 2010 - 2013, ca nedeductibile cheltuielile în sumă de 1.633.121 RON. În continuare, recurenta-pârâtă arată că, referitor la nelegalitatea anularii Deciziei de impunere privind obligațiile suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice x/23.12.2015 și pe cale de consecință anularea sumei de 31.890 RON, reprezentând TVA constând în prestări de servicii efectuate de către firma B. (x) și proiectare - dirigenție de șantier, pentru investiția realizată sub denumirea de "Mărirea capacității de distribuție la tensiunea de 110 KV in zona DN73 Brașov-Cristian: racorduri electrice și stație conexiuni și transformare 110 KV Cristian", instanța de fond nu a motivat sub nici un aspect de fapt sau de drept care sunt temeiurile în baza cărora a admis acest capăt de cerere considerând ca nelegală constatarea organelor de inspecție fiscală, ci a redat în considerente, exact și întru totul, argumentele intimatei, fără a analiza în nici un fel motivele invocate de subscrisa parate asupra acelorași aspecte. Procedând astfel, instanța a încălcat nu numai dispozițiile C. proc. civ., ci și dreptul DGAMC la un proces echitabil, precum și principiile dreptului procesual civil, iar organul fiscal, în calitatea sa de pârât, nu are nici o garanție că argumentele prezentate prin întâmpinare au fost examinate de către instanța de fond. Cu privire la nelegalitatea sentinței în ceea ce privește anularea (...) Deciziei de impunere privind obligațiile suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice x/23.12.2015 privind "TVA stabilită suplimentar de plată în suma de 617.723 RON, aferentă livrărilor intracomunitare de bunuri către A.", arată că din constatările echipei de inspecție fiscală expuse în raportul de inspecție fiscală, rezultă faptul că partenerul A., x nu a deținut în perioada ianuarie - martie 2014 cod valid de TVA emis de către autoritățile fiscale ale statului membru. Cu privire la nelegalitatea sentinței în ceea ce privește anularea (...) Deciziei de impunere privind obligațiile suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice x/23.12.2015 privind "TVA deductibilă ajustată pentru bunurile de capital neutilizate în sumă de 4.083.778 RON ", învederează faptul că toată argumentația instanței expusă în considerentele sentinței este eronată, deoarece ea privește o operațiune de livrare și nu una de achiziție. Astfel, legat de achiziția utilajului "J."și ajustarea taxei cu suma de 713.624 RON, se poate observa că în cuprinsul Raportului de inspecție fiscală nr. x/23.12.2015 echipa de inspecție nu face niciun fel de referire la livrarea intracomunitară a acestui utilaj, ci dimpotrivă problematica speței avea în vedere faptul că Societatea a achiziționat un utilaj "J." de la firma germană. Analizând RIF-ul se poate observa că echipa de inspecție fiscală a procedat la ajustarea TVA-ului aferent achiziției intracomunitare, deoarece, în actele de control precum și în Raportul expertului se menționează că "facturile de achiziție ale utilajului în sumă de 6.259.286 RON au fost declarate de către acesta pentru perioada februarie 2009 și mai 2010", deci utilajul a fost achiziționat de către A. S.R.L.. Acceptarea de către instanță în motivarea sentinței numai a concluziei expertului conform căreia: "Jurnalele de achiziție ale societății A. S.R.L. pentru aceeași perioada demonstrează faptul că Societatea nu și-a exercitat dreptul de deducere evidențiat în legătură cu acest echipament" nu este corectă, deoarece expertul a apreciat în mod eronat faptul că un contribuabil poate să-și exercite dreptul de deducere a taxei prin Jurnalele de cumpărări (nu de achiziții), deoarece acest document este unul tehnico-operativ și nu unul financiar-fiscal. Aspectul neanalizat de instanța de fond constă în faptul că documentul legal prin care un contribuabil își exercită dreptul de deducere sau de colectare a taxei, opozabil în raport cu organele fiscale ale statului român este formularul Declarația 300 "Decont de taxă pentru valoarea adăugată" și nu Jurnalele de vânzări sau cumpărări. În continuare se menționează că, A. S.R.L. în cuprinsul contestației administrative a arătat că: "a realizat o investiție în acest echipament în perioada 2007 - 2010, perioadă în care Societatea ar fi dedus TVA romanesc de 19%", însă echipa de inspecție fiscală a avut ca obiectiv verificarea TVA doar pentru perioada decembrie 2012 - decembrie 2014, neputând să reverifice TVA aferentă unor perioade anterioare, respectiv 2007-2010. De asemenea, A. S.R.L. a arătat că "este vorba despre o achiziție care nu are loc în România". A. S.R.L. nu a pus la dispoziția echipei de inspecție fiscala niciun document din care să rezulte modalitatea în care s-a realizat această achiziție de imobilizări corporale, iar despre documentul anexat punctului de vedere acest document nu are putere probatoare, el nefiind tradus în mod oficial și prezintă în mod ambiguu o serie întreagă de confuzii realizate din punct de vedere comercial între doi parteneri care își decontează suma de 1.602.745,10 euro din greșeală, iar partenerul roman își înregistrează această "greșeală" în evidența contabilă, ca și imobilizare corporală în curs, pe parcursul perioadei derulării investiției, declarând chiar prin reprezentanții săi legali că: "Pe parcursul lunii decembrie 2012, din informațiile cunoscute la aceea dată, care confirmau și pe viitor lipsa încărcării, s-a luat decizia deprecierii totale a utilajului, cu scopul de a prezenta valoarea activului la valoarea neta de 0 RON, acesta neaducând niciun venit operațional societăți." Instanța de fond nu motivează sub nici o formă care sunt motivele de fapt și drept în baza căruia a constatat în cuprinsul sentinței validitatea codului TVA, ci a ignorat faptul că A. S.R.L. a învederat în cuprinsul contestației că bunul ar fi fost ulterior achiziționat pe codul valid de TVA al societății A. S.R.L. din Germania. Acest cod îi poate servi agentului economic pentru efectuarea de operațiuni de depozitare a bunurilor realizate în România (în calitate de producător pe bază de contract pentru grup și livrate partenerului german) și nu are nicio logică achiziționarea unui utilaj în valoare de 6.259.866 RON, utilaj necesar în procesul tehnologic care se desfășoară numai în spațiul din localitatea Cristian, jud. Brașov și nicidecum în Germania. Mai mult decât atât, verificând pe site-ul Comisiei Europene dacă acest cod de TVA este valid, răspunsul a fost negativ. Legat de ajustarea sumei de 3.370.154 RON reprezentând TVA, aferentă bunului imobil "Hala nr. 4 - Segment K/08/2" care a fost utilizat în scopul altor activități decât activitățile economice ale Societății, recurenta-pârâtă arată că, din documentele puse la dispoziție de către A. S.R.L., echipa de inspecție fiscală a concluzionat faptul că pe parcursul anului fiscal 2014, Segmentul K/08/2 - Hala nr. 4, în suprafață totală de 12.600 mp, construită cu scopul de a produce rulmenți de sprijin și rotire, nu a mai fost destinată sectorului productiv, activitatea din cadrul ei fiind sistată. Doar o mica parte a spațiului respectiv (1.200 mp) a mai rămas destinatp activității de producție (alte tipuri de componente industriale), iar o altp parte (2.600 mp), fiind folositp la depozitarea bunurilor realizate în această secție de producție sau pentru depozitarea produselor realizate în alte secții productive ale agentului economic, ceea ce reprezintă 30,16% din suprafața totală. Datorita faptului ca A. S.R.L. este un operator la comandă al firmei mamă A. și că producția de rulmenți pentru turbinele eoliene era comandată de către aceasta, operatorul economic român a procedat la facturarea de penalități contractuale, aferente deprecierii mijloacelor fixe existente în spațiul de producție al segmentului K (Hala nr. 4) și a cheltuielilor legate de aprovizionările cu stocuri de materii prime, material, SDV-uri etc. către A.. Pentru partea din hala de producție, scoasă din activitate la sfârșitul anului 2014, A. S.R.L. trebuia să procedeze la ajustarea TVA dedusă, în conformitate cu art. 149, alin. (4), lit. a), pct. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu completările și modificările următoare, coroborate cu prevederile pct. 54 alin. (7) din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare. Cu privire la nelegalitatea sentinței în ceea ce privește anularea (...) Deciziei de impunere privind obligațiile suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice x/23.12.2015 privind: a) Contribuție asigurări sociale datorată de angajator aferentă perioadei 01.01.2010 - 31.12.2014 în suma de 5.349.057 RON, dobânzi/majorări de întârziere in suma de 1.651.660 RON si penalități de întârziere in suma de 717.621 RON; b) Contribuție asigurări sociale datorată de angajat aferentă perioadei 01.01.2010 - 31.12.2014 în suma de 2.571.293 RON, dobânzi/majorari de întârziere în suma de 788.029 RON și penalități de întârziere în suma de 341.541 RON; c) Contribuție asigurări sociale pentru accidente de muncă și boli profesionale aferentă perioadei 01.01.2010 - 31.12.2014 în suma de 83.649 RON, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 24.766 RON și penalități de întârziere în suma de 11.104 RON; d) Contribuție la bugetul asigurărilor pentru șomaj datorată de angajator aferentă perioadei 01.01.2010 - 31.12.2014 în sumă de 133.214 RON, dobanzi/majorari de întârziere în sumă de 39.104 RON și penalități de întârziere în suma de 17.599 RON; e) Contribuție la bugetul asigurărilor pentru șomaj datorată de angajat aferentă perioadei 01.01.2010 - 31.12.2014 în sumă de 133.214 RON, dobanzi/majorari de întârziere în suma de 39.104 RON și penalități de întârziere în suma de 17.599 RON; f) Contribuție la fondul de garantare pentru plata creanțelor salariate datorata de angajator aferenta perioadei 01.01.2010 - 31.12.2014 în suma de 60.546 RON, dobanzi/majorari de întârziere în sumă de 16.070 RON și penalități de întârziere în sumă de 7.861 RON; g) Contribuție asigurări sociale de sănătate datorată de angajator aferentă perioadei 01.01.2010 - 31.12.2014 în sumă de 1.368.797 RON, dobanzi/majorari de întârziere în sumă de 416.400 RON și penalități de întârziere în sumă de 181.767 RON; h) Contribuție asigurări sociale de sănătate datorată de angajat aferentă perioadei 01.01.2010 - 31.12.2014 în sumă de 1.446.977 RON, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 440.221 RON și penalități de întârziere în sumă de 192.151 RON; i) Contribuție pe concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate datorată de angajator aferentă perioadei 01.01.2010 - 31.12.2014 în sumă de 219.001 RON, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 65.842 RON și penalități de întârziere în sumă de 29.033 RON; j) Impozit pe veniturile din salarii aferente perioadei 01.01.2010 - 31.12.2014 în sumă de 4.433.966 RON, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 1.588.803 RON și penalități de întârziere în sumă de 604.522 RON, recurenta-pârâtă învederează că, în cererea de chemare în judecată, A. S.R.L. a solicitat anularea sumelor stabilite suplimentar de către echipa de inspecție fiscală reprezentând impozitul pe venitul din salarii și contribuțiile sociale, precum și dobânzile/majorările și penalitățile de întârzieri aferente doar pentru achizițiile de servicii medicale oferite de K.. Impozitul pe venitul din salarii și contribuțiile sociale stabilite suplimentar, precum și dobânzile/majorările și penalitățile de întârzieri aferente serviciilor de cantină oferite angajaților proprii nu au mai fost solicitate a fi anulate de către instanța de judecată, deoarece A. S.R.L. a renunțat la contestarea lor în instanță. Or, în conformitate cu datele consemnate în anexele nr. 26 și nr. 28 la RIF nr. x/23.12.2015 și preluate în cuprinsul Deciziei de impunere privind obligațiile suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice x/23.12.2015, valorile impozitului pe veniturile din salarii și ale contribuțiilor sociale, împreună cu majorările/dobânzile și penalitățile de întârzieri aferente, care decurg din speță reprezentând achizițiile de servicii medicale oferite de K. pe care petenta A. S.R.L. avea dreptul să solicite a fi anulate de către instanța sunt următoarele: a) Contribuție asigurări sociale datorată de angajator aferentă perioadei 01.01.2010 - 31.12.2014 în sumă de 732.033 RON, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 203.192 RON și penalități de întârziere în sumă de 97.959 RON; b) Contribuție asigurări sociale datorată de angajat aferentă perioadei 01.01.2010 - 31.12.2014 în sumă de 194.107 RON, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 51.082 RON și penalități de întârziere în sumă de 25.350 RON; c) Contribuție asigurări sociale pentru accidente de muncă și boli profesionale aferentă perioadei 01.01.2010 - 31.12.2014 în sumă de 1.018 RON, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 286 RON și penalități de întârziere în suma de 136 RON; d) Contribuție la bugetul asigurărilor pentru șomaj datorată de angajator aferentă perioadei 01.01.2010 - 31.12.2014 în sumă de 8.917 RON, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 1.953 RON și penalități de întârziere în sumă de 1.126 RON; e) Contribuție la bugetul asigurărilor pentru șomaj datorată de angajat aferentă perioadei 01.01.2010 - 31.12.2014 în sumă de 8.917 RON, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 1.953 RON și penalități de întârziere în sumă de 1.126 RON; f) Contribuție la fondul de garantare pentru plata creanțelor salariate datorată de angajator aferentă perioadei 01.01.2010 - 31.12.2014 în sumă de 4.948 RON, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 116 RON și penalități de întârziere în sumă de 629 RON; g) Contribuție asigurări sociale de sănătate datorată de angajator aferentă perioadei 01.01.2010 - 31.12.2014 în sumă de 207.147 RON, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 55.939 RON și penalități de întârziere în sumă de 27.335 RON; h) Contribuție asigurări sociale de sănătate datorată de angajat aferentă perioadei 01.01.2010 - 31.12.2014 în sumă de 213.012 RON, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 57.714 RON și penalități de întârziere în sumă de 28.182 RON; i) Contribuție pe concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate datorată de angajator aferentă perioadei 01.01.2010 - 31.12.2014 în sumă de 11.906 RON, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 2.937 RON și penalități de întârziere în sumă de 1.186 RON; j) Impozit pe veniturile din salarii aferente perioadei 01.01.2010 - 31.12.2014 în sumă de 636.226 RON, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 212.302 RON și penalități de întârziere în sumă de 86.505 RON. Pe cale de consecință, în condițiile prezentate anterior, procedând la separarea sumelor stabilite suplimentar la plată, reprezentând impozitul pe veniturile salariale și contribuțiile sociale, precum și majorările/dobânzile și penalitățile de întârziere aferente, pentru fiecare situație care a le-a generat, respectiv pentru servicii medicale și pentru servicii de cantină, au rezultat: Obligații suplimentare - 15.799.714 RON; Dobânzi/Majorări - 5.069.999 RON și Penalități de întârziere - 2.018.231 RON. Or, sumele aferente serviciilor medicale oferite de K., reprezentând impozitul pe veniturile salariale și contribuțiile sociale, precum și majorările/dobânzile și penalitățile de întârziere aferente și pe care A. S.R.L. trebuia să le achite către bugetul de stat și care puteau fi anulate de către instanță (lit. a) - j) din Hotărâre) și pe care petenta A. S.R.L. avea dreptul legal să le solicite sunt următoarele: Obligații suplimentare - 2.018.231 RON; Dobanzi/Majorari - 588.474 RON și Penalități de întârziere - 269.834 RON. Prin ultima critică, recurenta-pârâtă arată că hotărârea instanței de fond este dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material și în ceea ce privește obligarea pârâților la plata sumei de 7530 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariu expert). Natura juridică a cheltuielilor de judecată este aceea de "despăgubire" acordată părții care a câștigat procesul pentru prejudiciul cauzat de culpa procesuală a celeilalte părți așa cum rezultă din dispozițiile art. 453 din C. proc. civ. Așadar fapta părții "care cade în pretenții" declanșează o răspundere civilă delictuală al cărei conținut îl constituie obligația civilă de reparare a prejudiciului cauzat, adică de restituire a sumelor pe care partea care a câștigat procesul a fost nevoită să le realizeze. Astfel, articolul 453 C. proc. civ. nu a fost conceput ca un mijloc de pedepsire abuzivă și nelimitată a părților care pierd procesele, ci o modalitate justă de reparație pentru litiganții care se văd chemați în judecată în mod nefondat. 3.2 Recurenta-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Genereală de Soluționare a Contestațiilor, prin cererea de recurs întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea în parte a hotărârii recurate, în sensul admiterii excepțiilor invocate față de capetele de cerere menționate și respingerea cererii ca atare, iar pe fondul cauzei, menținerea actelor administrative fiscale ca temeinice și legale. În susținerea cererii, recurenta-pârâtă a arătat că, hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, în conformitate cu art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul ANAF, instanța de fond a respins-o ca neîntemeiată pentru considerente ce țin de emitentul actului administrativ contestat, fără a face distincție între DGAMC și ANAF, din punct de vedere al competentelor specifice. Sub acest aspect învederează că excepția lipsei calității procesuale a ANAF a fost invocată față de capetele 3 și 4 din cerere, prin care reclamanta a solicitat anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 103380/16.03.2016 emisă de DGAMC prin care a fost soluționată contestația administrativă împotriva Dispoziției de măsuri nr. 46/23.12.2015 emisă de DGAMC, respectiv față de cererea de restituire a sumelor achitate (fiind menționată suma de 34.596.874 RON). Or, în speță nu este îndeplinită condiția identității dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum este dedus judecății, emitentul Dispoziției de măsuri nr. 46/23.12.2015 și al Deciziei nr. 103380/16.03.2016 fiind Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, instituție de sine stătătoare aflată în subordinea ANAF și nu în aparatul propriu al Agenției. Față de aceste aspecte, solicită admiterea recursului și casarea hotărârii de fond în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale de Administrare Fiscală în ceea ce privește solicitarea reclamantei privind anularea Dispoziției de măsuri nr. 46/23.12.2015 și al Deciziei nr. 103.380/16.03.2016. Prin cea de-a doua critică, referitor la capătul de cerere privind restituirea sumei achitate, analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a ANAF, instanța de fond a respins-o pentru aceleași considerente, respectiv nu face nici o distincție între DGAMC și ANAF, din punct de vedere al competentelor specifice. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, pentru administrarea creanțelor fiscale și a altor creanțe datorate bugetelor prevăzute la art. 29 alin. (1) și (2), competența revine acelui organ fiscal teritorial din cadrul A.N.A.F., stabilit prin ordin al președintelui A.N.A.F. în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului/plătitorului. Având în vedere ca reclamanta se afla în competenta de administrare a DGAMC, solicitam admiterea recursului si casarea hotărârii instanței de fond in sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale de Administrare Fiscala in ceea ce privește solicitarea reclamantei privind restituirea sumei achitate si respingerea acțiunii ca atare cu privire la acest capăt de cerere. Prin cea de-a treia critică, recurenta-pârâtă arată că, în mod nelegal instanța de fond a respins excepția inadmisibilității raportat la capătul de cerere prin care se solicită obligarea pârâtelor la restituirea sumei achitate (fiind menționată suma de 34.596.874 RON) în temeiul art. 8 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. h) și art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, fără o analiză a susținerilor cu privire la existența unei proceduri administrative speciale în baza căreia se restituie sume de la bugetul de stat. În măsura în care sumele achitate de către reclamantă au fost virate în contul bugetului de stat, în cauză sunt aplicabile dispozițiile legale speciale în materie fiscală, respectiv prevederile art. 168 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, republicată, în forma în vigoare la data introducerii acțiunii, coroborate cu cele ale O.M.F.P. nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal. În atare condiții, capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la restituirea sumei achitată apare ca inadmisibil atâta vreme cât, la această dată, nu există o hotărâre definitivă dată de instanța de contencios administrativ prin care au fost anulate actele administrative fiscale. Cu privire la fondul cauzei, recurenta-pârâtă arată că instanța de fond, în mod greșit, a anulat în parte dispozițiile din Decizia nr. 175/25.07.2016 emisă de ANAF - Direcția Generală de Soluționare a Constaților și din Decizia de impunere x/2015 emisă de către Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili reținând că specificul activității reclamantei justifică necesitatea realizării de către aceasta a obiectivului de investiție "Mărirea capacității de distribuție la tensiunea de 110 KV în zona DN 73 Brașov-Cristian" în cadrul căruia s-au prestat și serviciile de proiectare de către furnizorul B., iar în cadrul acestui proiect investițional, au fost implicate numeroși furnizori ale căror servicii nu au fost contestate de pârâte din prisma deductibilității din punct de vedere al impozitului pe profit. Potrivit instanței de fond, dovada prestării efective a acestor servicii de către B. către reclamantă rezultă din conținutul înscrisurilor justificative depuse la dosarul cauzei, menționate la pagina 109 din hotărâre, însă, contrar celor constatate de către instanța de fond, documentele prezentate de societate, atât la inspecția fiscală, cât și în cadrul contestației administrative nu sunt de natură să justifice prestarea efectivă a serviciilor de proiectare, managementul de proiect și monitorizarea construcției, iar în ceea ce privește taxa pe valoarea adăugată documentele prezentate nu sunt de natură să justifice prestarea acestor servicii în scopul operațiunilor sale taxabile. În perioada ianuarie- septembrie 2010, societatea a înregistrat contravaloarea facturilor emise de B. Germania (denumită în prezenta decizie B.) în sumă de 999.771 RON, aferente realizării obiectivului "Mărirea capacității de distribuție la tensiunea de 110 K. V în zona DN73 Brașov-Cristian: racorduri electrice și stație conexiuni și transformare 110 KV Cristian". De asemenea, în anul 2011 societatea a înregistrat contravaloarea facturilor emise de B. în sumă de 179.488 RON, în anul 2012 în sumă de 839.264 RON, iar în anul 2013 în sumă de 26.426 RON. Pe lângă documentele solicitate de organul de inspecție fiscală, respectiv: contractul comercial care a stat la baza realizării prestărilor de servicii din partea partenerului german (în original) și în copie tradusă în limba română; facturile emise de societatea B. din Germania pentru prestările de servicii efectuate, modul de înregistrare în contabilitate, precum și modalitatea de decontare a acestora, prezentate în fisa de cont; situațiile de lucrări sau rapoartele de activitate detaliate a prestărilor de servicii efectuate în perioada mai sus-menționată, care au stat la baza emiterii facturilor, reclamanta a prezentat, ulterior, următoarele documente: contractul comercial din lun