ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5494/2022

Ședința publică din data de 16 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la 28.07.2020, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Consiliul National pentru Combaterea Discriminării și Asociația pentru Protecția Drepturilor Minoritare Miko Imre, solicitând să se constate:

în subsidiar:

i) înlocuirea sancțiunii contravenționale cu avertisment;

ii) ii) reducerea sancțiunii contravenționale proporțional cu gradul de pericol social, în principal la minimul acesteia de 1.000 RON.

Prin sentința civilă nr. 1326 din 11 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Asociația pentru Protecția Drepturilor Minoritare Miko Imre.

A fost anulată Hotărârea CNCD nr. 336/08.04.2020.

A fost exonerat reclamantul de la plata amenzii contravenționale de 5000 RON.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și, după rejudecare, respingerea acțiunii.

În motivarea recursului, a arătat că instanța de fond a făcut o aplicare eronată a dispozițiilor art. 10 și 65 alin. (1) din procedura CNCD de soluționare a petițiilor. În speță, petenta Asociația pentru Protecția Drepturilor Minoritare Miko Imre, organizație neguvernamentală, nu a formulat petiția prin intermediul unei terțe persoane mandatate s-o reprezinte și nici nu a formulat petiția în numele unei singure victime, astfel încât să fie cazul să probeze calitatea de reprezentant convențional în fața CNCD, în temeiul dispozițiilor art. 10 alin. (2) sau 3 din Procedura internă de soluționare a petițiilor și sesizărilor sau a art. 28 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000, ci a formulat petiția în nume personal, prin reprezentantul său legal, dl B., președinte, situație care excede obligațiilor procedurale și legale în cauză, sesizând o discriminare săvârșită în domeniul său de activitate și care afecta un grup sau o comunitate.

A susținut că, din acest punct de vedere, se vădește o gravă eroare a instanței de fond, întrucât din art. 8 alin. (2) al "Actului constitutiv al C." rezultă în mod expres calitatea de președinte a dlui B..

Totodată, a arătat recurentul, dispozițiile art. 65 din Procedura internă de soluționare a petițiilor și sesizărilor nu reglementează, astfel cum a reținut instanța de fond, obligația sancționării cu clasarea petiției, ci este instituită o posibilitate, o facultate procedurală a CNCD de a clasa petiția.

A mai menționat recurentul că, raportat la obiectivul socio-juridic al O.G. nr. 137/2000, acela de a oferi protecție efectivă tuturor persoanelor, grupurilor și comunităților care se află pe teritoriul României împotriva oricăror forme de discriminare bazate pe orice criteriu, misiunea instituțională a CNCD se materializează atât prin calitatea de agent constatator în materia nediscriminării, cât și de garant al respectării și aplicării principiului nediscriminării pe teritoriul României.

Această misiune instituțională, circumscrisă rolului activ al Consiliului, corelativ principiului oficialității în materie contravențională, a fost prevăzută și luată în considerare de către CNCD la respingerea excepției, invocând dispozițiile art. 19 din O.G. nr. 137/2000, acelea care instituie inclusiv exercitarea competențelor de soluționare din oficiu.

4.1 Intimatul-pârât A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepțiile nulității recursului și excepția lipsei de interes în promovarea recursului, solicitând în subsidiar respingerea recursului ca nefondat.

Odată cu întâmpinarea, intimatul-pârât a formulat recurs incident, potrivit art. 491 în raportare la art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., față de neanalizarea și nemotivarea de către prima instanță a tuturor motivelor ce atrag anularea actului administrativ contestat, cu consecința casării hotărârii și trimiterii cauzei spre rejudecare sau reținerii spre rejudecare și analizării tuturor motivelor de nulitate invocate.

4.2 Intimata-pârâtă Asociația pentru Protecția Drepturilor Minoritare Miko Imre a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea recursului declarat de CNDC.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului principal invocată de intimatul-pârât A., Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată și urmează să o respingă, având în vedere că motivele de nelegalitate invocate de recurent pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În ceea ce privește excepția lipsei de interes în promovarea recursului principal, Înalta Curte constată că este neîntemeiată, întrucât pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, fiind situat pe poziția părții care a pierdut procesul în primă instanță, fiind anulată Hotărârea CNCD nr. 336/08.04.2020, justifică interesul de a ataca sentința civilă pronunțată în cauză, motiv pentru care, este îndeplinită această condiție de exercitare a acțiunii civile și în privința formulării căii de atac a recursului.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, în sensul și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamantul a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat să se constate nulitatea Hotărârii nr. 336/08.04.2020 emise de Consiliul Național pentru Combaterea discriminării în dosarul nr. x/2019, exonerarea de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 5.000 RON; în subsidiar a solicitat înlocuirea sancțiunii contravenționale cu avertisment, reducerea sancțiunii contravenționale proporțional cu gradul de pericol social, în principal la minimul acesteia de 1.000 RON.

Soluționând cauza, instanța de fond a admis acțiunea și a anulat Hotărârea CNCD nr. 336/08.04.2020. Totodată, a fost exonerat reclamantul de la plata amenzii contravenționale de 5000 RON.

Cu privire la excepția lipsei calității de reprezentant a domnului B., a observat judecătorul fondului că petiția înregistrată la CNCD cu nr. x/29.05.2019 a fost formulată de dl. B., în calitate de reprezentant al pârâtei Asociația pentru Protecția Drepturilor Minoritare MIKO IMRE.

Analizând conținutul Statutului C., a reținut instanța de fond că, pe baza Statutului Asociației, dl. B. nu poate reprezenta asociația.

Totodată, a avut în vedere că pârâta Asociația pentru Protecția Drepturilor Minoritare MIKO IMRE a susținut că în art. 8 alin. (2) din statutul asociației se menționează că dl. B. este președintele asociației, iar art. 8 din statut nu are alin. (2) în care să se menționeze că dl. B. este președintele asociației.

A concluzionat instanța de fond că, deoarece dl. B. nu a îndeplinit obligația de a face dovada calității sale de reprezentant al C., în speță ar fi trebuit să fie aplicate dispozițiile art. 65 din Procedura internă de soluționare a petițiilor și sesizărilor din 11.04.2008 aprobată prin Ordinul nr. 144/2008, iar petiția să fie clasată.

A apreciat judecătorul fondului că neclasarea petiției prin încălcarea dispozițiilor imperative menționate atrage nulitatea hotărârii CNCD.

Înalta Curte constată că, în ceea ce privește acest motiv de nelegalitate avut în vedere și analizat de instanța de fond, normele de drept material incidente au fost aplicate în mod eronat.

Astfel, instanța de control judiciar observă faptul că pârâta Asociația pentru Protecția Drepturilor Minoritare MIKO IMRE s-a apărat în ceea ce privește excepția invocată, susținând că face dovada calității de reprezentant prin actul constitutiv al Asociației, anexat răspunsului la punctul de vedere depus la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării la 08.10.2019, unde, în art. 8 alin. (2), este precizat expres că președintele Asociației este B..

Într-adevăr, în cuprinsul actului constitutiv redactat la 04.12.2017, la art. 8 alin. (2) se precizează: "Primul Consiliu Director va avea următoarea componență nominală: Președinte: B. (...)."

Totodată, potrivit art. 47 lit. c) din Statutul Asociației, președintele reprezintă asociația în relațiile cu terții, putând semna orice act în numele și pe seama Asociației.

Prin urmare, instanța de control judiciar apreciază că instanța de fond a aplicat în mod greșit normele de drept material în ceea ce privește motivul de nelegalitate invocat de reclamant, respectiv cel referitor la neîndeplinirea obligației de a face dovada calității de reprezentant al Asociației.

Având în vedere că instanța de fond nu s-a pronunțat și asupra celorlalte motive de nulitate invocate de reclamant, apreciind că este superfluă examinarea acestora în condițiile în care primul motiv este de natură să atragă, prin el însuși, nulitatea hotărârii, Înalta Curte constată că se impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție și asigurarea tuturor garanțiilor procesuale, pe care judecata în primă instanță le conferă părților.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul principal declarat de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și recursul incident declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 1326 din 11 decembrie 2020 pronunțate de Curtea de București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepțiile nulității și lipsei de interes în formularea recursului principal.

Admite recursul principal declarat de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și recursul incident declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 1326 din 11 decembrie 2020 pronunțate de Curtea de București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 16 noiembrie 2022.