ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1173/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1173/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra
recursului de față:
În
baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
Sentința penală nr. 682/F din 29 august 2011, pronunțată de Tribunalul
București, secția I penală, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.
143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen., a
fost condamnat inculpatul O.N.V. la o pedeapsă de 6 ani și 6 luni închisoare
pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.
În
baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a
interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.
pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În
baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin.
(1) lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul la o
pedeapsă de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de
droguri de mare risc, fără drept, în vederea consumului propriu.
A
fost descontopită pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului
O.N.V. prin Sentința penală nr. 2393 din 29 noiembrie 2007, pronunțată de
Judecătoria Sectorului 4 București în Dosarul nr. 2807/4/2007, definitivă prin
respingerea apelului și a recursului, în pedepsele componente, pe care le-a
repus în individualitatea lor, după cum urmează:
-
4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. (1)
- art. 209 alin. (1) lit. i) C. pen.;
-
3 ani și 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26
raportat la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), i) C. pen. cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
S-a
constatat că faptele judecate prin Sentința penală nr. 2393 din 29 noiembrie
2007, pentru care s-au aplicat pedepsele mai sus, repuse în individualitatea
lor, sunt concurente cu faptele deduse prezentei judecăți, pentru care s-au
aplicat pedepsele de 6 ani și 6 luni, respectiv de 10 luni închisoare.
În
baza art. 36 alin. (1), art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și 35 alin. (1) C.
pen. au fost contopite pedepsele de 6 ani și 6 luni închisoare, de 10 luni
închisoare, de 4 ani închisoare și de 3 ani și 9 luni închisoare, inculpatului
O.N.V. dându-i-se, în final, spre executare, pedeapsa cea mai grea, de 6 ani și
6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani
după executarea pedepsei principale rezultante de 6 ani și 6 luni închisoare.
În
baza art. 71 alin. (1) C. pen. i s-au aplicat condamnatului pedepsele accesorii
prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării
pedepsei principale rezultante.
În
baza art. 88 C. pen. și art. 36 alin. (3) C. pen. s-a dedus din pedeapsa
rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare detenția provizorie de la 01 noiembrie
2007 la data de 06 decembrie 2007, reținerea din data de 29 septembrie 2006 și
perioada executată în temeiul mandatului de executare a pedepsei închisorii
emis în baza Sentinței penale nr. 2393 din 29 noiembrie 2007, a Judecătoriei
Sectorului 4 București, definitivă prin respingerea apelului și recursului și
s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare conform prezentei sentințe.
În
baza art. 17 și art. 18 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea în
vederea distrugerii de la inculpatul O.N.V. a cantității de 2,83 grame heroină
și 240 comprimate de metadonă, din care s-au reținut contraprobele, droguri
rămase după efectuarea analizelor de laborator și care au fost depuse la camera
de corpuri delicte a IGPR - DCJSEO.
S-a
constatat că din suma de 230 RON ridicată de la inculpatul O.N.V. prin
procesul-verbal de percheziție din data de 01 noiembrie 2007, suma de 50 RON
provine din fondurile DGPMB - Poliția Sector 4 București - BCCO. în baza art.
118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul O.N.V. a sumei de
50 RON, din diferența de 180 RON ridicată de la acesta prin procesul-verbal de
percheziție din data de 01 noiembrie 2007.
S-a
dispus restituirea către inculpatul O.N.V. a sumei de 130 RON, din suma totală
de 230 RON ridicată de la acesta, precum și a telefonului N. și a cartelei SIM.
Inculpatul
O.N.V. a fost obligat la plata sumei de 1300 RON, cheltuieli judiciare către
stat.
Pentru
a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarea situație de
fapt:
La
data de 30 octombrie 2007, lucrătorii de poliție din cadrul BCCO București -
Biroul Sector 4 s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că un anume
"M." vinde heroină în zona cartierului Pantelimon, sector 2. Acesta
se aprovizionează cu droguri de la o adresă din București, str. A. sector 2. În
urma investigațiilor s-a aflat că la respectiva adresă locuiește inculpatul
O.N.V. zis "N.", cunoscut ca fiind consumator de heroină.
La
aceeași dată de 30 octombrie 2007, martorul D.R.C. a formulat un denunț, în
care a arătat că în ultima perioadă a procurat heroină pentru propriul consum
de la inculpatul V.G. zis "M.", între timp decedat, cu care, de
obicei, se întâlnește la capătul tramvaiului 14, îi dă banii pentru dozele de
heroină (50 RON/doza), iar acesta îi remite drogurile.
În
aceste condiții, prin ordonanța nr. 1454 D/P/2007 din data de 30 octombrie
2007, lucrătorii de poliție din cadrul I.G.P.R. - Brigada de Combatere a
Criminalității Organizate București au fost delegați să efectueze o acțiune de
prindere în flagrant a inculpaților V.G. și O.N.V.
Pentru
aceasta, s-a trecut la consemnarea într-un proces-verbal a seriilor bancnotelor
ce urmau a fi folosite la cumpărarea a 3 doze de heroină de la inculpați.
Ulterior,
în prezența martorului asistent D.C., martorul denunțător D.R.C. l-a contactat
telefonic pe inculpatul V.G., întrebându-l dacă poate să îi procure heroină.
Inculpatul V.G. a confirmat că poate să îi procure heroină și au stabilit să se
întâlnească pe șoseaua Pantelimon, la prima stație de la capătul tramvaiului
Martorul s-a întâlnit cu inculpatul V.G. la locul stabilit, de unde au
plecat până la capătul tramvaiului, după care s-au întors și au mers până în
fața blocului M4 din strada A. din sectorul 2.
Întrucât
inculpatul V.G. a spus că nu poate să îi procure decât două doze de heroină,
martorul D.R.C. i-a înmânat acestuia suma de 100 RON. Martorul a rămas în fața
blocului, iar inculpatul V.G. a intrat în bloc, unde s-a întâlnit cu inculpatul
O.N.V., care i-a vândut o doză de heroină cu suma de 50 RON.
După
câteva minute, a revenit inculpatul V.G. la martorul D.R.C. înmânându-i
acestuia doza de heroină, spunându-i că cea de-a doua doză este comisionul său.
Doza de heroină oprită de inculpatul V.G. fusese cumpărată, în aceeași zi, cu
puțin timp înainte, de la același inculpat O.N.V.
După
despărțire, martorul s-a deplasat la lucrătorii de poliție, cărora le-a predat
doza de heroină, precum și suma rămasă de 50 RON.
Imediat
au intervenit organele de anchetă care supravegheau zona și l-au imobilizat pe
inculpatul V.G., asupra căruia s-au găsit suma de 50 RON formată din bancnotele
înseriate anterior, o doză de heroină, o fiolă spartă, mai multe bucăți de
staniol și un telefon mobil.
Ulterior,
ca urmare și a indicațiilor inculpatului V.G., organele de cercetare au făcut o
percheziție la locuința inculpatului O.N.V., ridicând o bancnotă de 10 RON
înseriată anterior de polițiști, o sumă de 210 RON, între care 4 bancnote de 10
RON înseriate anterior de polițiști, o altă bancnotă de 10 RON, un telefon N.;
2 punguțe din material plastic cu o substanță pulverulentă de culoare bej și o
seringă, 17 punguțe din material plastic și o altă punguță din material plastic
alb cu o substanță pulverulentă de culoare bej, precum și 262 comprimate cu
inscripția SN.
Conform
raportului de constatare tehnico - științifică nr. 333425 din data de 02
noiembrie 2007, cele 19 punguțe tip doză și punguța din material plastic alb cu
substanță pulverulentă de culoare bej ridicate de la inculpatul O.N.V.
conțineau cantitatea de 3,36 grame heroină, iar cele 262 comprimate cu
inscripția SN conțineau metadonă.
În
urma decesului inculpatului V.G., procesul penal pornit împotriva sa a încetat.
Cu
privire la inculpatul O.N.V., prima instanță arată că faptele acestuia, comise
în data de 01 noiembrie 2007, de a vinde inculpatului V.G. două doze de
heroină, precum și de a deține în vederea vânzării sau în vederea consumului
propriu, 3,36 grame de heroină și 262 comprimate metadonă, întrunesc, în drept,
elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc
prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, precum și ale infracțiunii
de deținere de droguri de mare risc, fără drept, în vederea consumului propriu,
prev. de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.
La
individualizarea pedepselor stabilite pentru inculpatul O.N.V., Tribunalul a
avut în vedere toate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.,
respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare, natura și
gravitatea faptei, pericolul social concret al acestora, împrejurările
comiterii faptelor și persoana făptuitorului, care nu este cunoscut cu
antecedente penale.
Astfel,
la stabilirea cuantumului pedepselor cu închisoarea, instanța a ținut seama de
cantitatea mică de droguri traficată, de faptul că inculpatul deținea în
vederea comercializării și asigurării propriului consum, 3,36 grame heroină și
262 comprimate metadonă, de urmările grave care se pot produce prin punerea în
circulație sau deținerea de droguri în vederea consumului, de faptul că
inculpatul a recunoscut în mare măsură săvârșirea faptelor, că nu avea nicio
ocupație la momentul săvârșirii faptelor.
De
asemenea, tribunalul a avut în vedere vârsta relativ tânără a inculpatului,
situația familială, precum și faptul că acesta este o victimă a consumului de
droguri.
La
dozarea pedepselor, tribunalul a avut în vedere că nu sunt incidente alte
circumstanțe atenuante, infracțiunile săvârșite prezintă o gravitate deosebită,
fiind de natură să pericliteze serios relațiile sociale ocrotite de lege, iar
revenirea asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penale relevă lipsa
unui profund regret al inculpatului față de faptele săvârșite și consecințele
acestora, ceea ce reclamă un tratament sancționator adecvat, care să realizeze
corespunzător, toate funcțiile pedepsei.
S-a
constatat că, prin Sentința penală nr. 2393 din 29 noiembrie 2007, pronunțată
de Judecătoria Sectorului 4 București, definitivă prin respingerea apelului și
recursului, inculpatul O.N.V. a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani
închisoare, rezultată din contopirea unei pedepse de 4 ani închisoare aplicată
pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin.
(1) lit. i) C. pen., cu o pedeapsă de 3 ani și 9 luni închisoare, aplicată
pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de 26 raportat la art. 208 alin. (1) -
art. 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Întrucât
faptele deduse prezentei judecăți și cele judecate prin Sentința penală nr.
2393 din 29 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București,
au fost comise înainte de a se pronunța o hotărâre definitivă de condamnare
pentru vreuna din ele, s-a reținut că acestea sunt, în mod evident, concurente.
Prin
urmare, tribunalul a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare
aplicată inculpatului O.N.V. prin Sentința penală nr. 2393 din 29 noiembrie
2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, definitivă prin
respingerea apelului și recursului, în pedepsele componente, pe care le-a repus
în individualitatea lor.
S-a
constatat că faptele judecate prin Sentința penală nr. 2393 din 29 noiembrie
2007, pentru care s-au aplicat pedepsele repuse în individualitatea lor, sunt
concurente cu faptele deduse prezentei judecăți, pentru care s-au stabilit
pedepsele de 6 ani și 6 luni închisoare și, respectiv de 10 luni închisoare.
Împotriva
acestei sentințe a formulat apel inculpatul O.N.V., criticând-o pentru
nelegalitate.
În
ședința publică din 10 aprilie 2012, apelantul inculpat, prin apărător ales a
ridicat, în conformitate cu disp. art. 371 alin. (2) C. proc. pen. coroborat cu
art. 301, 302 C. proc. pen. și art. 287 rap. la art. 64 alin. (2) C. proc. pen.
și art. 197 C. proc. pen., excepția nulității absolute a următoarelor acte de
urmărire penală:
-
ordonanța nr. 1454/D/P/2007 din 30 octombrie 2007 emisă de procuror prin care
s-a dispus efectuarea unor acte de urmărire penală de către lucrători ai BCCO
sector 4 București;
-
rezoluția de începere a urmăririi penale față de inculpat emisă la 01 noiembrie
2007, ora 10.30,
-
autorizația de percheziție domiciliară nr. 307 din 01 noiembrie 2007 emisă de
Tribunalul București, secția a II-a penală, solicitând, pe cale de consecință,
îndepărtarea din cadrul materialului probator procesul-verbal de efectuare a
percheziției domiciliare din 01 noiembrie 2007 la imobilele din București, str.
A., sector 2, între orele 16.00 - 17.20.
În
susținerea excepției ridicate, a precizat următoarele:
1.
La momentul emiterii ordonanței menționate dosarul se afla în faza actelor
premergătoare, procurorul întemeindu-se pe disp.art. 217 alin. (4) C. proc.
pen. deși legiuitorul a plasat acest text de lege în interiorul fazei de
urmărire penală. Ordonanța criticată încalcă prevederile art. 203 alin. (2) C.
proc. pen. și în ceea ce privește motivarea măsurilor dispuse, locul întocmirii
ordonanței, cauza la care se referă și temeiul legal al măsurii ceea ce
demonstrează că actul a fost emis în pripă, cu nerespectarea dispozițiilor
obligatorii impuse de lege, norme care fiind de strictă interpretare atrage
incidența art. 197 alin. (4) teza finală C. proc. pen. iar remediul ar fi, în
opinia apelantului, anularea actului întrucât vătămarea este evidentă iar
refacerea la acest moment este imposibilă, doar astfel cauza primind o soluție
justă și neviciată, în spiritul aflării adevărului.
2.
Privitor la rezoluția de începerea a urmăririi penale față de O.N.V., emisă la
01 noiembrie 2007 ora 10.30, s-a arătat că aceasta a fost emisă pro causa,
ulterior demarării activităților specifice de urmărire penală și chiar a
obținerii autorizației de percheziție domiciliară de la Tribunalul București,
pentru a se crea impresia că această din urmă autorizație a fost solicitată și
obținută în cursul urmăririi penale și nu înainte ca aceasta să înceapă, fapt
dovedit chiar de procuror prin emiterea celei de-a doua rezoluții de începere a
urmăririi penale în ceea ce îl privește pe O.N.V., în aceeași zi la ora 22.20,
urmată de îndeplinirea întregului ansamblu procedural. Totodată, actul
procesual este criticat pe motiv că acesta nu respectă rigorile impuse de art.
228 C. proc. pen.
3.
Cu privire la autorizația de percheziție domiciliară emisă în cauză de
Tribunalul București se arată că a fost rezultatul unor acte/proceduri
nelegale, nulitate ce atinge și autorizația obținută fără îndeplinirea
condițiilor impuse de lege. S-a invocat lipsa orei emiterii, lipsa numelui
persoanei la domiciliul căreia se va efectua percheziția și a numelui calității
procesuale a persoanei urmărită penal. Întrucât vătămarea adusă cât și
imposibilitatea refacerii actului sunt evidente în stadiul procesual curent, în
temeiul art. 100 alin. (4) rap la art. 197 alin. (1) C. proc. pen. s-a
solicitat anularea autorizației de percheziție domiciliară nr. 307 din 01
noiembrie 2007 a Tribunalului București, secția a II-a penală.
4.
Referitor la procesul-verbal întocmit cu ocazia efectuării percheziției
domiciliare s-a precizat că sunt incidente disp.art. 64 alin. (2) C. proc.
pen., întrucât a fost întocmit în urma efectuării unei percheziții domiciliare
care a fost dispusă în afara cadrului procesual penal legal, respectiv înainte
de a se fi început urmărirea penală în cauză nici în ceea ce-l privește pe
"M." și nici în ceea ce-l privește pe O.N.V. În același sens, s-a
precizat că procesul-verbal în discuție nu a respectat niciuna dintre
prevederile impuse de lege, respectiv art. 104, art. 91, art. 92, art. 106,
art. 108 C. proc. pen., iar aceste aspecte se regăsesc în chiar cuprinsul
actului.
În
concluzie s-a menționat că mijlocul de probă - procesul-verbal de percheziție
imobiliară - avut în vedere de către prima instanță la soluționarea cauzei a fost
obținut în mod ilegal și, ca atare, inculpatul a solicitat să se constate acest
lucru și pe cale de consecință, conform art. 64 alin. (2) C. proc. pen. să se
înlăture din ansamblul probator înscrisul criticat.
Întrucât
procesul-verbal întocmit în urma percheziției a fost obținut în mod nelegal,
motivat de aceea că autorizația percheziției a fost făcută cu încălcarea
dispozițiilor legale în vigoare la acel moment, cu consecința imposibilității
utilizării sale în procesul penal, inculpatul O.N.V. a solicitat, prin
apărătorul său, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap
la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunilor
prev.de art. 2 alin. (1) și (2) și art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr.
143/2000.
Prin
Decizia penală nr. 126 A din 2 mai 2012, Curtea de Apel București, secția a
II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul O.N.V.
împotriva Sentinței penale nr. 682/F din 29 august 2011 a Tribunalului
București, secția a II-a penală.
Pentru
a pronunța această hotărâre, Curtea a constatat că prima instanță a reținut
corect situația de fapt, situație pe care Curtea și-a însușit-o, cu mențiunea
că din probele administrate în fața instanței de apel, a rezultat că deținerea
tabletelor de metadonă nu avea caracter nelegal, împrejurare ce va fi analizată
mai jos.
Astfel,
s-a constatat că dată de 30 octombrie 2007, martorul D.R.C. a formulat un
denunț, în care a arătat că în ultima perioadă a procurat heroină pentru
propriul consum de la inculpatul V.G. zis "M.", cu care, de obicei,
se întâlnește la capătul tramvaiului 14, îi dă banii pentru dozele de heroină
(50 RON/doza) iar acesta îi remite drogurile.
Ulterior,
martorul denunțător D.R.C. l-a contactat telefonic pe inculpatul V.G.,
întrebându-l dacă poate să îi procure heroină. Inculpatul V.G. a confirmat că
poate să îi procure heroină și au stabilit să se întâlnească pe șoseaua
Pantelimon, la prima stație de la capătul tramvaiului 14. Martorul s-a întâlnit
cu inculpatul V.G. la locul stabilit, de unde au plecat până la capătul
tramvaiului, după care s-au întors și au mers până în fața blocului M4 din
strada A. nr. 12 din sectorul 2.
Întrucât
inculpatul V.G. a spus că nu poate să îi procure decât două doze de heroină,
martorul D.R.C. i-a înmânat acestuia suma de 100 RON. Martorul a rămas în fața
blocului, iar inculpatul V.G. a intrat în bloc, unde s-a întâlnit cu inculpatul
O.N.V., care i-a vândut o doză de heroină cu suma de 50 RON.
După
câteva minute, inculpatul V.G. a revenit și a înmânat martorului o doză de
heroină, spunându-i că cea de-a doua doză este comisionul său. Doza de heroină
oprită de inculpatul V.G. fusese cumpărată, în aceeași zi, cu puțin timp
înainte, de la același inculpat O.N.V.
După
despărțire, martorul s-a deplasat la lucrătorii de poliție, cărora le-a predat
doza de heroină, precum și suma rămasă de 50 RON.
Imediat
au intervenit organele de anchetă care supravegheau zona și l-au imobilizat pe
inculpatul V.G., asupra căruia s-au găsit suma de 50 RON formată din bancnote
înseriate anterior, o doză de heroină, o fiolă spartă, mai multe bucăți de
staniol și un telefon mobil marca M.
Ulterior,
s-a procedat la efectuarea unei percheziții domiciliare la locuința
inculpatului O.N.V., fiind ridicate următoarele bunuri: o bancnotă de 10 RON înseriată
anterior de polițiști, care a fost găsită în buzunarul bluzei cu care era
îmbrăcat inculpatul O.N.V.; suma de 210 RON, între care 4 bancnote de 10 RON
înseriate anterior de polițiști, care a fost găsită în locașul casetei unui
casetofon; o bancnotă de 10 RON, găsită în buzunarul unei perechi de pantaloni
din șifonier; un telefon N.; 2 punguțe din material plastic cu o substanță
pulverulentă de culoare bej și o seringă; 17 punguțe din material plastic și o
altă punguță din material plastic alb cu o substanță pulverulentă de culoare
bej, găsite într-un dulap; 262 comprimate cu inscripția SN.
Conform
raportului de constatare tehnico-științifică nr. 333425 din data de 02
noiembrie 2007, cele 19 punguțe tip doză și punguța din material plastic alb cu
substanță pulverulentă de culoare bej ridicate de la inculpatul O.N.V.
conțineau cantitatea de 3,36 grame heroină, iar cele 262 comprimate cu
inscripția SN conțineau metadonă.
Situația
de fapt a fost reținută de către prima instanță pe baza materialului probator
administrat în cursul urmăririi penale și în timpul judecății, respectiv:
procesul-verbal de sesizare din oficiu; procesele-verbale de investigații;
denunțul martorului D.R.C.; procesul-verbal de înseriere a banilor și planșele
foto atașate; proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante;
procesul-verbal de percheziție domiciliară; rapoartele de constatare tehnico
științifică; declarațiile martorilor T.B.A., Z.G.F., V.A. și ale martorului
asistent D.C.; declarațiile inculpaților O.N.V. și V.G., precum și cu celelalte
înscrisuri aflate în dosarul de urmărire penală.
Referitor
la martorul denunțător D.R.C. și martorii T.B.A., Z.G.F. și V.A., martori
audiați în faza de urmărire penală, prima instanță a făcut aplicarea
dispozițiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen., față de imposibilitatea
obiectivă de audiere în ședință publică.
De
asemenea, instanța de apel a făcut demersuri în vedere reaudierii martorilor
sus-menționați, singurul care a putut fi audiat fiind martorul T.B.A. Acesta,
deși nu a mai confirmat faptul că inculpatul O.N.V. ar fi persoana de la care
cumpăra metadonă, a arătat că acesta îl cunoștea pe apelantul inculpat ca fiind
vânzător de heroină.
Referitor
la susținerea apărătorului inculpatului, în sensul că percheziția domiciliară
făcută la adresa inculpatului O.N.V. ar fi lovită de nulitate, pe motiv că ar
fi efectuată anterior începerii urmăririi penale, Curtea a constată că este
nefondată.
Astfel,
din actele dosarului a rezultat că prin procesul-verbal din data de 30
octombrie 2007 lucrătorii de poliție din cadrul DGPMB - Poliția Sectorului 4,
Biroul de Combatere a Criminalității Organizate s-au sesizat din oficiu în
legătură cu săvârșirea unor infracțiuni de trafic de droguri, stabilindu-se că
la o persoană cunoscută ca fiind "M." se aprovizionează cu heroină de
la adresa din București, str. A., sector 2, adresă la care locuia inculpatul
O.N.V.
După
declinarea competenței în favoarea DIICOT - Biroul Teritorial București, prin
ordonanța din data de 30 octombrie 2007 s-a dispus delegarea organelor de
cercetare penală speciale să efectueze o serie de acte și activități
procedurale necesare, printre care obținerea și efectuarea percheziției
domiciliare la adresa din București, str. A., sector 2. Facem precizarea că
aceste acte se plasează, evident în afara procesului penal.
În
data de 01 noiembrie 2007 prin rezoluția procurorului s-a dispus începerea
urmăririi penale față de numitul O.N.V., reținându-se generic, față de datele
avute la acel moment, că există indiciile săvârșirii infracțiunii de trafic de
droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, la
adresa indicată mai sus.
În
aceeași zi, s-a emis de către Tribunalul București, secția a II-a penală,
autorizația de percheziție nr. 307 din 01 noiembrie 2007 la adresa din
București, str. A., sector 2.
Constatarea
infracțiunii flagrante și percheziție domiciliară s-au realizat în aceeași zi
conform proceselor-verbale depuse la dosarul cauzei.
Așadar,
din succesiunea activităților efectuate a rezultat că acestea s-au îndeplinit
conform Codului de procedură penală, percheziția realizându-se în cadrul
procesului penal. De altfel, inculpatul a fost prezent la efectuarea
percheziției și nu a avut obiecțiuni de formulat. Imediat după aceea,
inculpatul O.N.V. a fost audiat, recunoscând faptele reținute în sarcina sa.
Totodată,
inculpatul a fost audiat de mai multe ori în cursul urmăririi penale, ocazie cu
care și-a menținut poziția de recunoaștere a faptelor, inclusiv cu ocazia
prezentării materialului de urmărire penală, când nu a invocat aspecte de
nelegalitate cu ocazia efectuării urmăririi penale și nici nu a solicitate
probe în apărare.
Ca
urmare, Curtea a considerat că susținerea apărătorului inculpatului este
nefondată.
Cu
privire la situația de fapt, Curtea a încuviințat probe noi, având în vedere
actele medicale depuse de către acesta la prima instanță și declarația sa din
care reiese că cele 262 comprimate de metadonă găsite la percheziția
domiciliară le deținea în vederea consumului propriu.
Astfel,
din relațiile comunicate de Spitalul Clinic de Psihiatrie "Prof. Dr.
Alexandru Obregia" a rezultat că în cursul anului 2007 inculpatul a
beneficiat de tratament cu metadonă, pe bază de prescripție specială, iar din
data de 07 noiembrie 2007 a fost scos din regimul de prescripție specială. Din
data de 18 decembrie 2007 inculpatul a fost reinternat în programul ambulatoriu
de zi, urmând tratament cu metadonă.
Așadar,
Curtea a constatat că față de tratamentul prescris în perioada în care s-a
descoperit la domiciliul inculpatului această cantitate de metadonă, deținerea
sa nu este nelegală.
Din
probele administrate însă a rezultat că inculpatul a săvârșit cele două
infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată.
Astfel,
chiar din declarațiile inculpatului, inclusiv cea din fața instanței, a
rezultat că acesta a vândut coinculpatului V.G. o doză de heroină, faptă ce
întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1)
și (2) din Legea nr. 143/2000.
Totodată,
fapta de a deține cantitatea de 3,36 gram de heroină în domiciliul său în
scopul consumului propriu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii
prev. de art. 4 alin. (1) și (2) din aceeași lege.
Așadar,
susținerea inculpatului O.N.V. în sensul că nu ar fi săvârșit infracțiunea de
trafic de droguri pentru care a fost trimis în judecată și condamnat în primă
instanță, este combătută de toate mijloacele de probă administrate în cauză,
inclusiv de declarațiile date de către acesta. De asemenea, susținerea
apărătorului inculpatului referitoare la faptul că sumele bani găsite în
locuința percheziționată nu i-ar aparține acestuia, este contrazisă de
declarația inculpatului dată în fața instanței, în care a arătat că prezentat
organelor de anchetă sume de 400 RON care se afla deasupra casetofonului. Oricum,
prima instanță a dispus restituirea sumei de 130 RON ridicată de la locuința
inculpatului constatând că nu are proveniență ilicită.
Față
de toate acestea, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea a
respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul O.N.V. împotriva Sentinței
penale nr. 682/F din 29 august 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția
I penală, în Dosarul nr. 57248/3/2010, deducând din pedeapsa aplicată reținerea
din data de 29 septembrie 2006, arestarea preventivă din prezenta cauză de la
01 noiembrie 2007 la 06 decembrie 2007 și perioada executată în baza mandatului
de executare a pedepsei închisorii nr. 4868/2007 emis de Judecătoria sectorului
4 București, de la 24 octombrie 2008 la zi.
Împotriva
acestei deciziei pronunțate de instanța de apel, în termen legal a declarat
recurs inculpatul O.N.V., criticând-o pentru greșita individualizare a
pedepselor și solicitând reducerea cuantumului acestora.
Inculpatul
a susținut, în cadrul recursului formulat, că înainte de a fi un traficant de
droguri, este o victimă a consumului de droguri, lucru demonstrat de
discrepanța dintre cele 262 comprimate de metadonă, substituit de substanță
psihotropă și cantitatea de numai 3 grame de heroină.
A
menționat că se afla în tratamentul de dezintoxicare pe care îl urma și că,
cantitatea mare de metadonă se explică prin dificultatea demersului de
abandonare a consumului de droguri explică
În
sfârșit, inculpatul a mai arătat că inculpatul a fost pus în libertate din
executarea pedepsei de 4 ani și 3 luni, executată în totalitate, fără a
beneficia nici o zi de liberare condiționată, ceea ce face ca trimiterea sa în
penitenciar, din nou, să constituie o penitență nedreaptă, inutilă și fără
nicio necesitate, atâta timp cât prin executarea pedepsei deja menționată, și-a
format indiscutabil, o atitudine corectă dată de muncă și de valorile ocrotite
de legea penală.
S-a
solicitat, astfel, admiterea recursului inculpatului, casarea deciziei atacate
și a sentinței în parte, numai cu privire la individualizarea pedepsei
principale stabilite pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de
mare risc, pe care să o reducă, corespunzător gradului de pericol social
concret al acestei infracțiuni.
Analizând
cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, care se circumscriu
cazului de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen., cât
și din oficiu, potrivit art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., Înalta
Curte de Casație și Justiție apreciază că hotărârea pronunțată de instanța de
apel este netemeinică și constată recursul declarat de către inculpatul O.N.V.
împotriva Deciziei penale nr. 126/A din 2 mai 2012 a Curții de Apel București,
secția a II-a penală, ca fiind fondat.
Sub
aspectul criticii formulate, se constată că procesul de individualizare al pedepsei
trebuie să aibă în vedere dispozițiile părții generale ale Codului penal,
limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social
concret al faptei săvârșite precum și împrejurările care atenuează sau
agravează răspunderea penală, cu respectarea principiului proporționalității și
potrivit scopului preventiv al aplicării pedepsei.
Potrivit
dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cultivarea, producerea,
fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea,
punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu,
trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni
privind circulația drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare
de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi, iar alin. (2) prevede că, în
situația în care faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare
risc, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor
drepturi.
În
conformitate cu dispozițiile art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., când minimul
special al pedepsei închisorii este de 10 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară
sub minimul special, dar nu mai jos de 3 ani.
În
cauză, instanța de recurs apreciază ca fiind pe deplin aplicabile prevederile
art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., cărora trebuie să li se dea o eficiență mai
mare față de soluția pronunțată de către instanța de fond (menținută în apel),
în raport cu împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale (faptele
deduse prezentei judecăți și cele judecate prin Sentința penală nr. 2393 din 29
noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, au fost
comise înainte de a se pronunța o hotărâre definitivă de condamnare pentru
vreuna din ele) și ținându-se cont de cantitatea mică de droguri traficată, de
faptul că inculpatul deținea în vederea comercializării și asigurării
propriului consum 3,36 grame heroină și 262 comprimate metadonă însă acestea
din urmă erau deținute legal, întrucât îi fuseseră prescrise pentru că urma un
tratament de dezintoxicare, dar și de faptul că inculpatul a recunoscut în mare
măsură săvârșirea faptelor.
Referitor
la criticile formulate de recurent, față de împrejurarea că circumstanțele
atenuante sunt acele stări, situații, împrejurări, calități, întâmplări sau
alte date ale realității, anterioare, concomitente sau subsecvente săvârșirii
unei infracțiuni, ce au legătură cu fapta infracțională sau cu persoana
infractorului și care relevă un pericol social mai scăzut al faptei sau o
periculozitate mai redusă a infractorului, Înalta Curte consideră că sub
aspectul individualizării pedepsei, instanțele de fond și apel deși au reținut
la încadrarea juridică a faptei prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea
nr. 143/2000 dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., cu toate acestea,
în mod eronat, nu au dat suficientă eficiență circumstanțelor reale dar și
celor personale ale inculpatului, legate de conduita bună de care a dat dovadă
înainte de săvârșirea infracțiunii.
Astfel,
instanța de recurs observă că recurentul inculpat nu are antecedente penale,
fiind o persoană cu un comportament corect înainte de săvârșirea infracțiunii,
împrejurare de natură a atrage reținerea circumstanței atenuante prevăzute de
art. 74 lit. a) C. pen.
De
asemenea, instanțele anterioare nu au avut în vedere vârsta tânără a
recurentului și starea sa medicală, eroare care, în raport și de cele anterior
menționate, este de natură să înfrângă rigorile impuse de art. 52 C. pen., care
stabilește că scopul pedepsei este acela de restabilire a ordinii de drept,
pentru constrângerea și reeducarea infractorului și prevenirea săvârșirii de
noi infracțiuni.
Ca
atare, în acord cu prima instanță și cu instanța de apel, Înalta Curte constată
că în cauză sunt incidente dispozițiile prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen.
însă, spre deosebire de instanțele menționate, instanța de recurs consideră
necesar a se da o mai mare eficiență prevederilor art. 76 alin. (1) lit. a) C.
pen., în conformitate cu care, când minimul special al pedepsei închisorii este
de 10 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special, dar nu mai jos
de 3 ani.
Se
apreciază că, în acest context, pedeapsa principală de 6 ani și 6 luni
închisoare, stabilită de instanța de fond și menținută de Curtea de Apel este
excesivă.
În
consecință, în limitele prevăzute de textele legale anterior menționate,
instanța de recurs va proceda la reindividualizarea pedepsei principale
aplicate recurentului inculpat, considerând că o pedeapsă de 4 ani și 5 luni
închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc
prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 este justă și
corespunde atât gravității delictului săvârșit cât și vinovăției și gradului de
pericol social concret al recurentului inculpat, satisfăcând concomitent și
finalitatea urmărită potrivit prevederilor art. 52 C. pen.
Pentru
aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul
declarat de inculpatul O.N.V. împotriva Deciziei penale nr. 126/A din 2 mai
2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Va
casa decizia penală atacată și, în parte, Sentința penală nr. 682 din 29 august
2011 a Tribunalului București, secția I penală și, rejudecând:
Va
înlătura dispozițiile art. 36 alin. (1), art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art.
35 alin. (1) C. pen. și va repune pedepsele în individualitatea lor.
Va
reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii
de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea
nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen.
de la 6 ani și 6 luni închisoare la 4 ani și 5 luni închisoare.
Va
face aplicarea art. 36 alin. (1), art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35
alin. (1) C. pen. și contopește pedepsele în pedeapsa cea mai mare, inculpatul
urmând să execute pedeapsa de 4 ani și 5 luni închisoare și 3 ani interzicerea
drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
Va
face aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În
baza art. 88 C. pen. și art. 36 alin. (3) C. pen. va deduce din pedeapsa
rezultantă de 4 ani și 5 luni închisoare perioada executată de la 1 noiembrie
2007 la 6 decembrie 2007, reținerea din data de 29 septembrie 2006 și perioada
executată în temeiul mandatului de executare a pedepsei închisorii emis în baza
Sentinței penale nr. 2393 din 29 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria
Sectorului 4 București în Dosarul nr. 2807/4/2007.
Va
menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Onorariul
parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 50 RON, se va plăti
din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite
recursul declarat de inculpatul O.N.V. împotriva Deciziei penale nr. 126/A din
2 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Casează
decizia penală atacată și în parte Sentința penală nr. 682 din 29 august 2011 a
Tribunalului București, secția I penală, și, rejudecând:
Înlătură
dispozițiile art. 36 alin. (1), art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin.
(1) C. pen. și repune pedepsele în individualitatea lor.
Reduce
pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de
trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.
143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen. de
la 6 ani și 6 luni închisoare la 4 ani și 5 luni închisoare.
Face
aplicarea art. 36 alin. (1), art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin.
(1) C. pen. și contopește pedepsele în pedeapsa cea mai mare, inculpatul urmând
să execute pedeapsa de 4 ani și 5 luni închisoare și 3 ani interzicerea
drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
Face
aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În
baza art. 88 C. pen. și art. 36 alin. (3) C. pen. deduce din pedeapsa
rezultantă de 4 ani și 5 luni închisoare perioada executată de la 1 noiembrie
2007 la 6 decembrie 2007, reținerea din data de 29 septembrie 2006 și perioada
executată în temeiul mandatului de executare a pedepsei închisorii emis în baza
Sentinței penale nr. 2393 din 29 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria
Sectorului 4 București în Dosarul nr. 2807/4/2007.
Menține
celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Onorariul
parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 50 RON, se va plăti
din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, azi 3 aprilie 2013.
Proc
sat de GGC - GV