ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1173/2013

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 682/F din 29 august 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul O.N.V. la o pedeapsă de 6 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc. În baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc, fără drept, în vederea consumului propriu.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului O.N.V. prin Sentința penală nr. 2393 din 29 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în Dosarul nr. 2807/4/2007, definitivă prin respingerea apelului și a recursului, în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor, după cum urmează: - 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. i) C. pen.; - 3 ani și 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), i) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. S-a constatat că faptele judecate prin Sentința penală nr. 2393 din 29 noiembrie 2007, pentru care s-au aplicat pedepsele mai sus, repuse în individualitatea lor, sunt concurente cu faptele deduse prezentei judecăți, pentru care s-au aplicat pedepsele de 6 ani și 6 luni, respectiv de 10 luni închisoare.

În baza art. 36 alin. (1), art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele de 6 ani și 6 luni închisoare, de 10 luni închisoare, de 4 ani închisoare și de 3 ani și 9 luni închisoare, inculpatului O.N.V. dându-i-se, în final, spre executare, pedeapsa cea mai grea, de 6 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale rezultante de 6 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 71 alin. (1) C. pen. i s-au aplicat condamnatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale rezultante.

În baza art. 88 C. pen. și art. 36 alin. (3) C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare detenția provizorie de la 01 noiembrie 2007 la data de 06 decembrie 2007, reținerea din data de 29 septembrie 2006 și perioada executată în temeiul mandatului de executare a pedepsei închisorii emis în baza Sentinței penale nr. 2393 din 29 noiembrie 2007, a Judecătoriei Sectorului 4 București, definitivă prin respingerea apelului și recursului și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare conform prezentei sentințe. În baza art. 17 și art. 18 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea în vederea distrugerii de la inculpatul O.N.V. a cantității de 2,83 grame heroină și 240 comprimate de metadonă, din care s-au reținut contraprobele, droguri rămase după efectuarea analizelor de laborator și care au fost depuse la camera de corpuri delicte a IGPR - DCJSEO.

S-a constatat că din suma de 230 RON ridicată de la inculpatul O.N.V. prin procesul-verbal de percheziție din data de 01 noiembrie 2007, suma de 50 RON provine din fondurile DGPMB - Poliția Sector 4 București - BCCO. în baza art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul O.N.V. a sumei de 50 RON, din diferența de 180 RON ridicată de la acesta prin procesul-verbal de percheziție din data de 01 noiembrie 2007. S-a dispus restituirea către inculpatul O.N.V. a sumei de 130 RON, din suma totală de 230 RON ridicată de la acesta, precum și a telefonului N. și a cartelei SIM. Inculpatul O.N.V. a fost obligat la plata sumei de 1300 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt: La data de 30 octombrie 2007, lucrătorii de poliție din cadrul BCCO București - Biroul Sector 4 s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că un anume "M." vinde heroină în zona cartierului Pantelimon, sector 2. Acesta se aprovizionează cu droguri de la o adresă din București, str. A. sector 2. În urma investigațiilor s-a aflat că la respectiva adresă locuiește inculpatul O.N.V. zis "N.", cunoscut ca fiind consumator de heroină. La aceeași dată de 30 octombrie 2007, martorul D.R.C. a formulat un denunț, în care a arătat că în ultima perioadă a procurat heroină pentru propriul consum de la inculpatul V.G.

zis "M.", între timp decedat, cu care, de obicei, se întâlnește la capătul tramvaiului 14, îi dă banii pentru dozele de heroină (50 RON/doza), iar acesta îi remite drogurile. În aceste condiții, prin ordonanța nr. 1454 D/P/2007 din data de 30 octombrie 2007, lucrătorii de poliție din cadrul I.G.P.R. - Brigada de Combatere a Criminalității Organizate București au fost delegați să efectueze o acțiune de prindere în flagrant a inculpaților V.G. și O.N.V. Pentru aceasta, s-a trecut la consemnarea într-un proces-verbal a seriilor bancnotelor ce urmau a fi folosite la cumpărarea a 3 doze de heroină de la inculpați. Ulterior, în prezența martorului asistent D.C., martorul denunțător D.R.C. l-a contactat telefonic pe inculpatul V.G., întrebându-l dacă poate să îi procure heroină.

Inculpatul V.G. a confirmat că poate să îi procure heroină și au stabilit să se întâlnească pe șoseaua Pantelimon, la prima stație de la capătul tramvaiului 14. Martorul s-a întâlnit cu inculpatul V.G. la locul stabilit, de unde au plecat până la capătul tramvaiului, după care s-au întors și au mers până în fața blocului M4 din strada A. din sectorul 2. Întrucât inculpatul V.G. a spus că nu poate să îi procure decât două doze de heroină, martorul D.R.C. i-a înmânat acestuia suma de 100 RON. Martorul a rămas în fața blocului, iar inculpatul V.G. a intrat în bloc, unde s-a întâlnit cu inculpatul O.N.V., care i-a vândut o doză de heroină cu suma de 50 RON. După câteva minute, a revenit inculpatul V.G.

la martorul D.R.C. înmânându-i acestuia doza de heroină, spunându-i că cea de-a doua doză este comisionul său. Doza de heroină oprită de inculpatul V.G. fusese cumpărată, în aceeași zi, cu puțin timp înainte, de la același inculpat O.N.V. După despărțire, martorul s-a deplasat la lucrătorii de poliție, cărora le-a predat doza de heroină, precum și suma rămasă de 50 RON. Imediat au intervenit organele de anchetă care supravegheau zona și l-au imobilizat pe inculpatul V.G., asupra căruia s-au găsit suma de 50 RON formată din bancnotele înseriate anterior, o doză de heroină, o fiolă spartă, mai multe bucăți de staniol și un telefon mobil.

Ulterior, ca urmare și a indicațiilor inculpatului V.G., organele de cercetare au făcut o percheziție la locuința inculpatului O.N.V., ridicând o bancnotă de 10 RON înseriată anterior de polițiști, o sumă de 210 RON, între care 4 bancnote de 10 RON înseriate anterior de polițiști, o altă bancnotă de 10 RON, un telefon N.; 2 punguțe din material plastic cu o substanță pulverulentă de culoare bej și o seringă, 17 punguțe din material plastic și o altă punguță din material plastic alb cu o substanță pulverulentă de culoare bej, precum și 262 comprimate cu inscripția SN. Conform raportului de constatare tehnico - științifică nr. 333425 din data de 02 noiembrie 2007, cele 19 punguțe tip doză și punguța din material plastic alb cu substanță pulverulentă de culoare bej ridicate de la inculpatul O.N.V.

conțineau cantitatea de 3,36 grame heroină, iar cele 262 comprimate cu inscripția SN conțineau metadonă. În urma decesului inculpatului V.G., procesul penal pornit împotriva sa a încetat. Cu privire la inculpatul O.N.V., prima instanță arată că faptele acestuia, comise în data de 01 noiembrie 2007, de a vinde inculpatului V.G. două doze de heroină, precum și de a deține în vederea vânzării sau în vederea consumului propriu, 3,36 grame de heroină și 262 comprimate metadonă, întrunesc, în drept, elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, precum și ale infracțiunii de deținere de droguri de mare risc, fără drept, în vederea consumului propriu, prev. de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

La individualizarea pedepselor stabilite pentru inculpatul O.N.V., Tribunalul a avut în vedere toate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare, natura și gravitatea faptei, pericolul social concret al acestora, împrejurările comiterii faptelor și persoana făptuitorului, care nu este cunoscut cu antecedente penale. Astfel, la stabilirea cuantumului pedepselor cu închisoarea, instanța a ținut seama de cantitatea mică de droguri traficată, de faptul că inculpatul deținea în vederea comercializării și asigurării propriului consum, 3,36 grame heroină și 262 comprimate metadonă, de urmările grave care se pot produce prin punerea în circulație sau deținerea de droguri în vederea consumului, de faptul că inculpatul a recunoscut în mare măsură săvârșirea faptelor, că nu avea nicio ocupație la momentul săvârșirii faptelor.

De asemenea, tribunalul a avut în vedere vârsta relativ tânără a inculpatului, situația familială, precum și faptul că acesta este o victimă a consumului de droguri. La dozarea pedepselor, tribunalul a avut în vedere că nu sunt incidente alte circumstanțe atenuante, infracțiunile săvârșite prezintă o gravitate deosebită, fiind de natură să pericliteze serios relațiile sociale ocrotite de lege, iar revenirea asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penale relevă lipsa unui profund regret al inculpatului față de faptele săvârșite și consecințele acestora, ceea ce reclamă un tratament sancționator adecvat, care să realizeze corespunzător, toate funcțiile pedepsei. S-a constatat că, prin Sentința penală nr. 2393 din 29 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, definitivă prin respingerea apelului și recursului, inculpatul O.N.V.

a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare, rezultată din contopirea unei pedepse de 4 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. i) C. pen., cu o pedeapsă de 3 ani și 9 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de 26 raportat la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Întrucât faptele deduse prezentei judecăți și cele judecate prin Sentința penală nr. 2393 din 29 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, au fost comise înainte de a se pronunța o hotărâre definitivă de condamnare pentru vreuna din ele, s-a reținut că acestea sunt, în mod evident, concurente.

Prin urmare, tribunalul a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului O.N.V. prin Sentința penală nr. 2393 din 29 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, definitivă prin respingerea apelului și recursului, în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor. S-a constatat că faptele judecate prin Sentința penală nr. 2393 din 29 noiembrie 2007, pentru care s-au aplicat pedepsele repuse în individualitatea lor, sunt concurente cu faptele deduse prezentei judecăți, pentru care s-au stabilit pedepsele de 6 ani și 6 luni închisoare și, respectiv de 10 luni închisoare. Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul O.N.V., criticând-o pentru nelegalitate.

În ședința publică din 10 aprilie 2012, apelantul inculpat, prin apărător ales a ridicat, în conformitate cu disp. art. 371 alin. (2) C. proc. pen. coroborat cu art. 301, 302 C. proc. pen. și art. 287 rap. la art. 64 alin. (2) C. proc. pen. și art. 197 C. proc. pen., excepția nulității absolute a următoarelor acte de urmărire penală: - ordonanța nr. 1454/D/P/2007 din 30 octombrie 2007 emisă de procuror prin care s-a dispus efectuarea unor acte de urmărire penală de către lucrători ai BCCO sector 4 București; - rezoluția de începere a urmăririi penale față de inculpat emisă la 01 noiembrie 2007, ora 10.30, - autorizația de percheziție domiciliară nr. 307 din 01 noiembrie 2007 emisă de Tribunalul București, secția a II-a penală, solicitând, pe cale de consecință, îndepărtarea din cadrul materialului probator procesul-verbal de efectuare a percheziției domiciliare din 01 noiembrie 2007 la imobilele din București, str. A., sector 2, între orele 16.00 - 17.20.

În susținerea excepției ridicate, a precizat următoarele: 1. La momentul emiterii ordonanței menționate dosarul se afla în faza actelor premergătoare, procurorul întemeindu-se pe disp.art. 217 alin. (4) C. proc. pen. deși legiuitorul a plasat acest text de lege în interiorul fazei de urmărire penală. Ordonanța criticată încalcă prevederile art. 203 alin. (2) C. proc. pen. și în ceea ce privește motivarea măsurilor dispuse, locul întocmirii ordonanței, cauza la care se referă și temeiul legal al măsurii ceea ce demonstrează că actul a fost emis în pripă, cu nerespectarea dispozițiilor obligatorii impuse de lege, norme care fiind de strictă interpretare atrage incidența art. 197 alin. (4) teza finală C. proc.

pen. iar remediul ar fi, în opinia apelantului, anularea actului întrucât vătămarea este evidentă iar refacerea la acest moment este imposibilă, doar astfel cauza primind o soluție justă și neviciată, în spiritul aflării adevărului. 2. Privitor la rezoluția de începerea a urmăririi penale față de O.N.V., emisă la 01 noiembrie 2007 ora 10.30, s-a arătat că aceasta a fost emisă pro causa, ulterior demarării activităților specifice de urmărire penală și chiar a obținerii autorizației de percheziție domiciliară de la Tribunalul București, pentru a se crea impresia că această din urmă autorizație a fost solicitată și obținută în cursul urmăririi penale și nu înainte ca aceasta să înceapă, fapt dovedit chiar de procuror prin emiterea celei de-a doua rezoluții de începere a urmăririi penale în ceea ce îl privește pe O.N.V., în aceeași zi la ora 22.20, urmată de îndeplinirea întregului ansamblu procedural.

Totodată, actul procesual este criticat pe motiv că acesta nu respectă rigorile impuse de art. 228 C. proc. pen. 3. Cu privire la autorizația de percheziție domiciliară emisă în cauză de Tribunalul București se arată că a fost rezultatul unor acte/proceduri nelegale, nulitate ce atinge și autorizația obținută fără îndeplinirea condițiilor impuse de lege. S-a invocat lipsa orei emiterii, lipsa numelui persoanei la domiciliul căreia se va efectua percheziția și a numelui calității procesuale a persoanei urmărită penal. Întrucât vătămarea adusă cât și imposibilitatea refacerii actului sunt evidente în stadiul procesual curent, în temeiul art. 100 alin. (4) rap la art. 197 alin. (1) C. proc. pen.

s-a solicitat anularea autorizației de percheziție domiciliară nr. 307 din 01 noiembrie 2007 a Tribunalului București, secția a II-a penală. 4. Referitor la procesul-verbal întocmit cu ocazia efectuării percheziției domiciliare s-a precizat că sunt incidente disp.art. 64 alin. (2) C. proc. pen., întrucât a fost întocmit în urma efectuării unei percheziții domiciliare care a fost dispusă în afara cadrului procesual penal legal, respectiv înainte de a se fi început urmărirea penală în cauză nici în ceea ce-l privește pe "M." și nici în ceea ce-l privește pe O.N.V. În același sens, s-a precizat că procesul-verbal în discuție nu a respectat niciuna dintre prevederile impuse de lege, respectiv art. 104, art. 91, art. 92, art. 106, art. 108 C. proc.

pen., iar aceste aspecte se regăsesc în chiar cuprinsul actului. În concluzie s-a menționat că mijlocul de probă - procesul-verbal de percheziție imobiliară - avut în vedere de către prima instanță la soluționarea cauzei a fost obținut în mod ilegal și, ca atare, inculpatul a solicitat să se constate acest lucru și pe cale de consecință, conform art. 64 alin. (2) C. proc. pen. să se înlăture din ansamblul probator înscrisul criticat. Întrucât procesul-verbal întocmit în urma percheziției a fost obținut în mod nelegal, motivat de aceea că autorizația percheziției a fost făcută cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare la acel moment, cu consecința imposibilității utilizării sale în procesul penal, inculpatul O.N.V.

a solicitat, prin apărătorul său, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art. 2 alin. (1) și (2) și art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. Prin Decizia penală nr. 126 A din 2 mai 2012, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul O.N.V. împotriva Sentinței penale nr. 682/F din 29 august 2011 a Tribunalului București, secția a II-a penală. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a constatat că prima instanță a reținut corect situația de fapt, situație pe care Curtea și-a însușit-o, cu mențiunea că din probele administrate în fața instanței de apel, a rezultat că deținerea tabletelor de metadonă nu avea caracter nelegal, împrejurare ce va fi analizată mai jos.

Astfel, s-a constatat că dată de 30 octombrie 2007, martorul D.R.C. a formulat un denunț, în care a arătat că în ultima perioadă a procurat heroină pentru propriul consum de la inculpatul V.G. zis "M.", cu care, de obicei, se întâlnește la capătul tramvaiului 14, îi dă banii pentru dozele de heroină (50 RON/doza) iar acesta îi remite drogurile. Ulterior, martorul denunțător D.R.C. l-a contactat telefonic pe inculpatul V.G., întrebându-l dacă poate să îi procure heroină. Inculpatul V.G. a confirmat că poate să îi procure heroină și au stabilit să se întâlnească pe șoseaua Pantelimon, la prima stație de la capătul tramvaiului 14. Martorul s-a întâlnit cu inculpatul V.G. la locul stabilit, de unde au plecat până la capătul tramvaiului, după care s-au întors și au mers până în fața blocului M4 din strada A. nr. 12 din sectorul 2. Întrucât inculpatul V.G.

a spus că nu poate să îi procure decât două doze de heroină, martorul D.R.C. i-a înmânat acestuia suma de 100 RON. Martorul a rămas în fața blocului, iar inculpatul V.G. a intrat în bloc, unde s-a întâlnit cu inculpatul O.N.V., care i-a vândut o doză de heroină cu suma de 50 RON. După câteva minute, inculpatul V.G. a revenit și a înmânat martorului o doză de heroină, spunându-i că cea de-a doua doză este comisionul său. Doza de heroină oprită de inculpatul V.G. fusese cumpărată, în aceeași zi, cu puțin timp înainte, de la același inculpat O.N.V. După despărțire, martorul s-a deplasat la lucrătorii de poliție, cărora le-a predat doza de heroină, precum și suma rămasă de 50 RON.

Imediat au intervenit organele de anchetă care supravegheau zona și l-au imobilizat pe inculpatul V.G., asupra căruia s-au găsit suma de 50 RON formată din bancnote înseriate anterior, o doză de heroină, o fiolă spartă, mai multe bucăți de staniol și un telefon mobil marca M. Ulterior, s-a procedat la efectuarea unei percheziții domiciliare la locuința inculpatului O.N.V., fiind ridicate următoarele bunuri: o bancnotă de 10 RON înseriată anterior de polițiști, care a fost găsită în buzunarul bluzei cu care era îmbrăcat inculpatul O.N.V.; suma de 210 RON, între care 4 bancnote de 10 RON înseriate anterior de polițiști, care a fost găsită în locașul casetei unui casetofon; o bancnotă de 10 RON, găsită în buzunarul unei perechi de pantaloni din șifonier; un telefon N.; 2 punguțe din material plastic cu o substanță pulverulentă de culoare bej și o seringă; 17 punguțe din material plastic și o altă punguță din material plastic alb cu o substanță pulverulentă de culoare bej, găsite într-un dulap; 262 comprimate cu inscripția SN.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 333425 din data de 02 noiembrie 2007, cele 19 punguțe tip doză și punguța din material plastic alb cu substanță pulverulentă de culoare bej ridicate de la inculpatul O.N.V. conțineau cantitatea de 3,36 grame heroină, iar cele 262 comprimate cu inscripția SN conțineau metadonă. Situația de fapt a fost reținută de către prima instanță pe baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale și în timpul judecății, respectiv: procesul-verbal de sesizare din oficiu; procesele-verbale de investigații; denunțul martorului D.R.C.; procesul-verbal de înseriere a banilor și planșele foto atașate; proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante; procesul-verbal de percheziție domiciliară; rapoartele de constatare tehnico științifică; declarațiile martorilor T.B.A., Z.G.F., V.A.

și ale martorului asistent D.C.; declarațiile inculpaților O.N.V. și V.G., precum și cu celelalte înscrisuri aflate în dosarul de urmărire penală. Referitor la martorul denunțător D.R.C. și martorii T.B.A., Z.G.F. și V.A., martori audiați în faza de urmărire penală, prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen., față de imposibilitatea obiectivă de audiere în ședință publică. De asemenea, instanța de apel a făcut demersuri în vedere reaudierii martorilor sus-menționați, singurul care a putut fi audiat fiind martorul T.B.A. Acesta, deși nu a mai confirmat faptul că inculpatul O.N.V. ar fi persoana de la care cumpăra metadonă, a arătat că acesta îl cunoștea pe apelantul inculpat ca fiind vânzător de heroină.

Referitor la susținerea apărătorului inculpatului, în sensul că percheziția domiciliară făcută la adresa inculpatului O.N.V. ar fi lovită de nulitate, pe motiv că ar fi efectuată anterior începerii urmăririi penale, Curtea a constată că este nefondată. Astfel, din actele dosarului a rezultat că prin procesul-verbal din data de 30 octombrie 2007 lucrătorii de poliție din cadrul DGPMB - Poliția Sectorului 4, Biroul de Combatere a Criminalității Organizate s-au sesizat din oficiu în legătură cu săvârșirea unor infracțiuni de trafic de droguri, stabilindu-se că la o persoană cunoscută ca fiind "M." se aprovizionează cu heroină de la adresa din București, str. A., sector 2, adresă la care locuia inculpatul O.N.V.

După declinarea competenței în favoarea DIICOT - Biroul Teritorial București, prin ordonanța din data de 30 octombrie 2007 s-a dispus delegarea organelor de cercetare penală speciale să efectueze o serie de acte și activități procedurale necesare, printre care obținerea și efectuarea percheziției domiciliare la adresa din București, str. A., sector 2. Facem precizarea că aceste acte se plasează, evident în afara procesului penal. În data de 01 noiembrie 2007 prin rezoluția procurorului s-a dispus începerea urmăririi penale față de numitul O.N.V., reținându-se generic, față de datele avute la acel moment, că există indiciile săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, la adresa indicată mai sus.

În aceeași zi, s-a emis de către Tribunalul București, secția a II-a penală, autorizația de percheziție nr. 307 din 01 noiembrie 2007 la adresa din București, str. A., sector 2. Constatarea infracțiunii flagrante și percheziție domiciliară s-au realizat în aceeași zi conform proceselor-verbale depuse la dosarul cauzei. Așadar, din succesiunea activităților efectuate a rezultat că acestea s-au îndeplinit conform Codului de procedură penală, percheziția realizându-se în cadrul procesului penal. De altfel, inculpatul a fost prezent la efectuarea percheziției și nu a avut obiecțiuni de formulat. Imediat după aceea, inculpatul O.N.V. a fost audiat, recunoscând faptele reținute în sarcina sa.

Totodată, inculpatul a fost audiat de mai multe ori în cursul urmăririi penale, ocazie cu care și-a menținut poziția de recunoaștere a faptelor, inclusiv cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, când nu a invocat aspecte de nelegalitate cu ocazia efectuării urmăririi penale și nici nu a solicitate probe în apărare. Ca urmare, Curtea a considerat că susținerea apărătorului inculpatului este nefondată. Cu privire la situația de fapt, Curtea a încuviințat probe noi, având în vedere actele medicale depuse de către acesta la prima instanță și declarația sa din care reiese că cele 262 comprimate de metadonă găsite la percheziția domiciliară le deținea în vederea consumului propriu. Astfel, din relațiile comunicate de Spitalul Clinic de Psihiatrie "Prof.

Dr. Alexandru Obregia" a rezultat că în cursul anului 2007 inculpatul a beneficiat de tratament cu metadonă, pe bază de prescripție specială, iar din data de 07 noiembrie 2007 a fost scos din regimul de prescripție specială. Din data de 18 decembrie 2007 inculpatul a fost reinternat în programul ambulatoriu de zi, urmând tratament cu metadonă. Așadar, Curtea a constatat că față de tratamentul prescris în perioada în care s-a descoperit la domiciliul inculpatului această cantitate de metadonă, deținerea sa nu este nelegală. Din probele administrate însă a rezultat că inculpatul a săvârșit cele două infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată. Astfel, chiar din declarațiile inculpatului, inclusiv cea din fața instanței, a rezultat că acesta a vândut coinculpatului V.G.

o doză de heroină, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. Totodată, fapta de a deține cantitatea de 3,36 gram de heroină în domiciliul său în scopul consumului propriu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 4 alin. (1) și (2) din aceeași lege. Așadar, susținerea inculpatului O.N.V. în sensul că nu ar fi săvârșit infracțiunea de trafic de droguri pentru care a fost trimis în judecată și condamnat în primă instanță, este combătută de toate mijloacele de probă administrate în cauză, inclusiv de declarațiile date de către acesta. De asemenea, susținerea apărătorului inculpatului referitoare la faptul că sumele bani găsite în locuința percheziționată nu i-ar aparține acestuia, este contrazisă de declarația inculpatului dată în fața instanței, în care a arătat că prezentat organelor de anchetă sume de 400 RON care se afla deasupra casetofonului.

Oricum, prima instanță a dispus restituirea sumei de 130 RON ridicată de la locuința inculpatului constatând că nu are proveniență ilicită. Față de toate acestea, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul O.N.V. împotriva Sentinței penale nr. 682/F din 29 august 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. 57248/3/2010, deducând din pedeapsa aplicată reținerea din data de 29 septembrie 2006, arestarea preventivă din prezenta cauză de la 01 noiembrie 2007 la 06 decembrie 2007 și perioada executată în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 4868/2007 emis de Judecătoria sectorului 4 București, de la 24 octombrie 2008 la zi.

Împotriva acestei deciziei pronunțate de instanța de apel, în termen legal a declarat recurs inculpatul O.N.V., criticând-o pentru greșita individualizare a pedepselor și solicitând reducerea cuantumului acestora. Inculpatul a susținut, în cadrul recursului formulat, că înainte de a fi un traficant de droguri, este o victimă a consumului de droguri, lucru demonstrat de discrepanța dintre cele 262 comprimate de metadonă, substituit de substanță psihotropă și cantitatea de numai 3 grame de heroină.

A menționat că se afla în tratamentul de dezintoxicare pe care îl urma și că, cantitatea mare de metadonă se explică prin dificultatea demersului de abandonare a consumului de droguri explică În sfârșit, inculpatul a mai arătat că inculpatul a fost pus în libertate din executarea pedepsei de 4 ani și 3 luni, executată în totalitate, fără a beneficia nici o zi de liberare condiționată, ceea ce face ca trimiterea sa în penitenciar, din nou, să constituie o penitență nedreaptă, inutilă și fără nicio necesitate, atâta timp cât prin executarea pedepsei deja menționată, și-a format indiscutabil, o atitudine corectă dată de muncă și de valorile ocrotite de legea penală.

S-a solicitat, astfel, admiterea recursului inculpatului, casarea deciziei atacate și a sentinței în parte, numai cu privire la individualizarea pedepsei principale stabilite pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, pe care să o reducă, corespunzător gradului de pericol social concret al acestei infracțiuni. Analizând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, care se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., cât și din oficiu, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că hotărârea pronunțată de instanța de apel este netemeinică și constată recursul declarat de către inculpatul O.N.V.

împotriva Deciziei penale nr. 126/A din 2 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, ca fiind fondat. Sub aspectul criticii formulate, se constată că procesul de individualizare al pedepsei trebuie să aibă în vedere dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite precum și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, cu respectarea principiului proporționalității și potrivit scopului preventiv al aplicării pedepsei.

Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi, iar alin. (2) prevede că, în situația în care faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi. În conformitate cu dispozițiile art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., când minimul special al pedepsei închisorii este de 10 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special, dar nu mai jos de 3 ani.

În cauză, instanța de recurs apreciază ca fiind pe deplin aplicabile prevederile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., cărora trebuie să li se dea o eficiență mai mare față de soluția pronunțată de către instanța de fond (menținută în apel), în raport cu împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale (faptele deduse prezentei judecăți și cele judecate prin Sentința penală nr. 2393 din 29 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, au fost comise înainte de a se pronunța o hotărâre definitivă de condamnare pentru vreuna din ele) și ținându-se cont de cantitatea mică de droguri traficată, de faptul că inculpatul deținea în vederea comercializării și asigurării propriului consum 3,36 grame heroină și 262 comprimate metadonă însă acestea din urmă erau deținute legal, întrucât îi fuseseră prescrise pentru că urma un tratament de dezintoxicare, dar și de faptul că inculpatul a recunoscut în mare măsură săvârșirea faptelor.

Referitor la criticile formulate de recurent, față de împrejurarea că circumstanțele atenuante sunt acele stări, situații, împrejurări, calități, întâmplări sau alte date ale realității, anterioare, concomitente sau subsecvente săvârșirii unei infracțiuni, ce au legătură cu fapta infracțională sau cu persoana infractorului și care relevă un pericol social mai scăzut al faptei sau o periculozitate mai redusă a infractorului, Înalta Curte consideră că sub aspectul individualizării pedepsei, instanțele de fond și apel deși au reținut la încadrarea juridică a faptei prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., cu toate acestea, în mod eronat, nu au dat suficientă eficiență circumstanțelor reale dar și celor personale ale inculpatului, legate de conduita bună de care a dat dovadă înainte de săvârșirea infracțiunii.

Astfel, instanța de recurs observă că recurentul inculpat nu are antecedente penale, fiind o persoană cu un comportament corect înainte de săvârșirea infracțiunii, împrejurare de natură a atrage reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. De asemenea, instanțele anterioare nu au avut în vedere vârsta tânără a recurentului și starea sa medicală, eroare care, în raport și de cele anterior menționate, este de natură să înfrângă rigorile impuse de art. 52 C. pen., care stabilește că scopul pedepsei este acela de restabilire a ordinii de drept, pentru constrângerea și reeducarea infractorului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Ca atare, în acord cu prima instanță și cu instanța de apel, Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispozițiile prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen.

însă, spre deosebire de instanțele menționate, instanța de recurs consideră necesar a se da o mai mare eficiență prevederilor art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., în conformitate cu care, când minimul special al pedepsei închisorii este de 10 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special, dar nu mai jos de 3 ani. Se apreciază că, în acest context, pedeapsa principală de 6 ani și 6 luni închisoare, stabilită de instanța de fond și menținută de Curtea de Apel este excesivă.

În consecință, în limitele prevăzute de textele legale anterior menționate, instanța de recurs va proceda la reindividualizarea pedepsei principale aplicate recurentului inculpat, considerând că o pedeapsă de 4 ani și 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 este justă și corespunde atât gravității delictului săvârșit cât și vinovăției și gradului de pericol social concret al recurentului inculpat, satisfăcând concomitent și finalitatea urmărită potrivit prevederilor art. 52 C. pen. Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat de inculpatul O.N.V. împotriva Deciziei penale nr. 126/A din 2 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Va casa decizia penală atacată și, în parte, Sentința penală nr. 682 din 29 august 2011 a Tribunalului București, secția I penală și, rejudecând: Va înlătura dispozițiile art. 36 alin. (1), art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. și va repune pedepsele în individualitatea lor. Va reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen. de la 6 ani și 6 luni închisoare la 4 ani și 5 luni închisoare. Va face aplicarea art. 36 alin. (1), art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. și contopește pedepsele în pedeapsa cea mai mare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 4 ani și 5 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Va face aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 88 C. pen. și art. 36 alin. (3) C. pen. va deduce din pedeapsa rezultantă de 4 ani și 5 luni închisoare perioada executată de la 1 noiembrie 2007 la 6 decembrie 2007, reținerea din data de 29 septembrie 2006 și perioada executată în temeiul mandatului de executare a pedepsei închisorii emis în baza Sentinței penale nr. 2393 din 29 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în Dosarul nr. 2807/4/2007. Va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul O.N.V. împotriva Deciziei penale nr. 126/A din 2 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Casează decizia penală atacată și în parte Sentința penală nr. 682 din 29 august 2011 a Tribunalului București, secția I penală, și, rejudecând: Înlătură dispozițiile art. 36 alin. (1), art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. și repune pedepsele în individualitatea lor. Reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen. de la 6 ani și 6 luni închisoare la 4 ani și 5 luni închisoare.

Face aplicarea art. 36 alin. (1), art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. și contopește pedepsele în pedeapsa cea mai mare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 4 ani și 5 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Face aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 88 C. pen. și art. 36 alin. (3) C. pen. deduce din pedeapsa rezultantă de 4 ani și 5 luni închisoare perioada executată de la 1 noiembrie 2007 la 6 decembrie 2007, reținerea din data de 29 septembrie 2006 și perioada executată în temeiul mandatului de executare a pedepsei închisorii emis în baza Sentinței penale nr. 2393 din 29 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în Dosarul nr. 2807/4/2007.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 aprilie 2013. Proc sat de GGC - GV