ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5092/2022

Ședința publică din data de 2 noiembrie 2022

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 13 august 2020, pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - sectia a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Telecomunicațiilor și Agenția de Investigare Feroviară Română - AGIFER, a solicitat:

(i) în principal, anularea Raportului privind investigația incidentului feroviar produs la data de 26.01.2019 în Depoul subteran Berceni, aparținând S.C. TMB «Metrorex» S.A.;

(ii) în subsidiarul întâi, refacerea investigației, cu efectuarea și emiterea unui nou raport de investigație;

(iii) în subsidiarul al doilea, emiterea unui nou raport de investigație din care să fie excluse măsurile de siguranță stabilite în sarcina reclamantei și să se rețină drept cauză a incidentului eroarea umană de pilotaj;

(iv) în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Raportului privind investigația incidentului feroviar produs la data de 26.01.2019 în Depoul subteran Berceni, aparținând S.C. TMB «Metrorex» S.A.., până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare;

(v) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Prin sentința civilă nr. 982 din 13 octombrie 2020, Curtea de Apel București a dispus următoarele:

- a admis excepția inadmisibilității;

- a respins cererea de suspendare a executării, formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Telecomunicațiilor și Agenția de Investigare Feroviară Română – AGIFER, ca inadmisibilă;

- a respins cererea de anulare formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Telecomunicațiilor și Agenția de Investigare Feroviară Română – AGIFER, ca inadmisibilă.

1.3. Împotriva sentinței anterior menționate a declarat recurs reclamanta A. S.A. Spania, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 și 8 C. proc. civ.

1.4. Prin decizia civilă nr. 206 din 19 ianuarie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de reclamanta A. S.A. Spania împotriva sentinței civile nr. 982 din 13 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a casat sentința recurată și, rejudecând cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Transporturilor și Infrastructurii și a respins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.

A trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, în ceea ce privește cererea de suspendare și cererea de anulare formulate de reclamanta A. S.A. Spania, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Investigare Feroviară Română.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2022, la data de 21.03.2022, intimata-pârâtă Agenția de Investigare Feroviară Română - AGIFER a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., solicitând anularea deciziei menționate la pct. I.1.4., în sensul respingerii recursului promovat de recurenta-reclamantă A. S.A. și menținerii sentinței civile nr. 982/13.10.2020 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2020, ca fiind legală.

Susținând incidența dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., contestatoarea învederează că dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale săvârșite de instanța de recurs care, în analiza motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. pe care l-a apreciat fondat, a făcut o confuzie calificând AGIFER ca fiind o instituție publică cu autoritate publică de putere publică, iar raportul de investigare ca fiind act administrativ.

Consideră că instanța de recurs nu a analizat tot conținutul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 55/2006 (care face referire la investigație), căci, dacă ar fi procedat astfel, ar fi constatat că raportul de investigare nu este un act administrativ, ci este un act fără efecte juridice care reglementează dreptul și modul de acțiune al investigatorilor.

De asemenea, deși instanța de recurs a reținut că AGIFER desfășoară investigația în regim de putere publică, potrivit art. 6 lit. g) și art. 61 - 69 din H.G. nr. 117/2010, nu a precizat care sunt efectele actului de putere sau care sunt efectele de coerciție sau raporturile juridice născute sau desființate prin acesta.

În fine, este greșită și aprecierea instanței de recurs că raportul de investigare ar avea caracter obligatoriu, din cuprinsul dispozițiilor art. 70 alin. (2) și a art. 76 din H.G. nr. 117/2020, nerezultând o astfel de interpretare.

Mai arată contestatoarea că "existența unei erori materiale esențiale în decizia civilă nr. 206 prin care s-a dezlegat recursul în dosarul nr. x/2020, care a determinat pronunțarea unei soluții greșite față de actele existente la dosar, prin confundarea unor elemente care au stat la baza soluției dată de instanța de fond" este și "o consecință a antepronunțării aceluiași complet care a judecat și încheierea de ședință care a admis cererea de preschimbare a termenului de judecată", în cuprinsul căreia s-a reținut faptul că, "Cu toate acestea, Înalta Curte constată că, prin sentința recurată prima instanță nu a antamat fondul pricinii, soluționând cauza în temeiul unei excepții procesuale".

Așadar, decizia pronunțată de instanța de recurs fiind rezultatul unei erori materiale, se impune admiterea prezentei contestații în anulare, cu consecința anulării deciziei atacate și menținerii sentinței de fond, întrucât, în opinia contestatoarei, instanța de fond a făcut o corectă analiză a naturii juridice a raportului de investigație, conchizând că raportul nu este un act administrativ, ci un înscris care materializează doar o opinie asupra unei chestiuni tehnice, a unei instituții publice.

Legal citați, intimații A. S.A. și Ministerul Transporturilor și Infrastructurii nu au formulat întâmpinări față de contestația în anulare formulată în cauză.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare

Înalta Curte constată că prezenta contestație în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora: "(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: (...) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; (...)"

Contestatoarea apreciază că aceste dispoziții sunt incidente în cauză, întrucât instanța de recurs a făcut o confuzie calificând AGIFER ca autoritate publică, iar raportul de investigare ca act administrativ, astfel că dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Înalta Curte reține că, pentru a fi incident acest caz de contestație în anulare, este necesar ca hotărârea împotriva căreia se îndreaptă contestația să fie pronunțată în soluționarea căii de atac a recursului, iar contestatorul să invoce existența unor erori materiale, săvârșite de instanța de control judiciar, care au influențat soluția astfel pronunțată. În definirea cazului de contestație în anulare privitor la existența unor erori materiale, textul de lege are în vedere greșelile materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, ce conduc la retractarea hotărârii pronunțate și pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

Contestația în anulare nu are menirea de a crea o cale de atac suplimentară, un "recurs la recurs" în favoarea părții care o exercită, ci reprezintă un remediu procedural utilizat în cazuri specifice, limitativ prevăzute de C. proc. civ.. Legiuitorul nu a intenționat ca, pe calea contestației în anulare, să deschidă părților posibilitatea formulării unei noi căi de atac, prin care să fie analizate ori reanalizate aspecte de temeinicie și/sau legalitate ale hotărârii judecătorești, ci acest mijloc procedural a fost destinat exclusiv pentru îndreptarea unor nereguli procedurale expres și limitativ prevăzute de C. proc. civ.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că în cauză nu se invocă de către contestatoare o greșeală materială a instanței de recurs, cu privire la date sau elemente ale dosarului cauzei. Motivele prezentate în contestația în anulare se referă la însăși legalitatea deciziei atacate, contestatoarea formulând critici cu privire la modalitatea de apreciere, de către instanța de recurs, asupra calificării juridice a AGIFER ca autoritate publică și a raportului de investigare ca act administrativ.

Contestatoarea invocă, așadar, o pretinsă greșeală de judecată în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 55/2006, precum și a prevederilor art. 6 lit. g), art. 61-69, art. 70 alin. (1) și art. 76 din H.G. nr. 117/2020, susțineri în raport de care Înalta Curte constată că motivele contestației în anulare nu se circumscriu noțiunii de "eroare materială", astfel cum este reglementată de prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.. Prin promovarea contestației în anulare, titularul căii de atac urmărește să obțină rejudecarea cauzei pentru motive de pretinsă nelegalitate a deciziei atacate, demers inadmisibil în raport de condițiile de exercitare ale contestației în anulare, pe calea acestei căi de retractare neputând fi înlăturate presupuse greșeli de judecată și nici cenzurat modul în care instanța de recurs a răspuns motivelor de casare invocate de partea recurentă.

Cât privește susținerile contestatoarei relative la modul de soluționare a cererii de preschimbare a termenului de judecată, se reține că acestea nu pot fi analizate în prezenta contestație în anulare, aceasta fiind îndeptată doar împotriva deciziei nr. 206 din data de 19 ianuarie 2022, nu și împotriva încheierii din data de 29 septembrie 2021, iar cât privește susținerile referitoare la antepronunțare, acesta este un motiv de recuzare, iar nu de contestație în anulare, după cum a arătat și societatea intimată în cuprinsul notelor scrise depuse la dosar.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că în cauză nu este incident motivul prevăzut de dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., va respinge contestația în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de Agenția de Investigare Feroviară Română – AGIFER împotriva deciziei nr. 206 din data de 19 ianuarie 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 noiembrie 2022.