ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4990/2022

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la nr. x/2020 pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta Universitatea "A." din Târgu-Jiu a chemat în judecată pârâtul Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman (OIPOCU) din cadrul Ministerului Educației și Cercetării și a solicitat aularea Deciziei nr. x/04.06.2020 privind soluționarea contestației formulate împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/SJCSN/12.02.2020, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/SJCSN/12.02.2020.

Pârâtul a formulat cerere de chemare în garanție a Autorității de management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (AMPOSDRU) din cadrul Ministerului Fondurilor Europene.

Prin sentința civilă nr. 66 din 11 martie 2021, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității invocată de pârâta OIPOCU prin întâmpinare, a admis acțiunea formulată de reclamanta Universitatea "A." din Târgu-Jiu și a dispus anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/SJCSN/12.02.2020 și a Deciziei nr. x/04.06.2020, a respins cererea de chemare în garanție a AMPOSDRU din cadrul Ministerului Fondurilor Europene (ulterior Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene).

Împotriva sentinței civile nr. 66/2021 din 11 martie 2021 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a formulat recurs pârâtul Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman din cadrul Ministerului Educației și Cercetării, a solicitat casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii, cu invocarea motivelor de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3), 7) și 8) din C. proc. civ.

Cu privire la art. 488 alin. (1) pct. 3) din C. proc. civ., a arătat că prin întâmpinarea depusă în fond a invocat excepția lipsei competenței materiale a instanței, intemeiată pe prevederile art. 10 alin. (1), (1^1) din Legea nr. 554/2004, iar instanța nu s-a pronunțat, neverificându-și nici din oficiu competența materială, pronunțând astfel o hotărâre cu încălcarea prevederilor imperative legale în ceea ce privește competența materială.

Cu privire la art. 488 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., a arătat la fond, în susținerea excepției inadmisibilității acțiunii, că obiectul cererii de chemare în judecată, prin care reclamanta solicită instanței anularea Deciziei nr. x/04.06.2020 și anularea Procesului-verbal nr. x/SJCSN/12.02.2020, nu se circumscrie prevederilor imperative ale art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, normă specială, deci derogatorie, de la cadrul general instituit de Legea nr. 554/2004, astfel că, în temeiul prevederilor art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, poate forma obiectul acțiunii în contencios administrativ numai decizia pronunțată în soluționarea contestației formulate împotriva titlului de creanță, iar nu în mod direct titlul de creanță, argumentat de motivarea cererii de chemare in judecată, prin care reclamanta nu aduce decât critici privind titlul de creanță, lipsind din cererea de chemare in judecată orice critică adusă deciziei de soluționare a recursului administrativ, singura care putea forma în principal obiectul cauzei.

Cu privire la art. 488 alin. (1) pct. 7) și 8) din C. proc. civ., privitor la cererea de chemare în garanție a AMPOSDRU, organizat la nivel de direcție în cadrul Ministerului Fondurilor Europene, a arătat că OIPOCU - MEC, fost OIPOSDRU ME, nu are calitate procesuală în cauză, întrucât emiterea actului administrativ s-a făcut în baza Contractului de finanțare semnat de reclamantă cu AMPOSDRU în calitate de finanțator, Acordului de delegare POSDRU, OI POSDRU avea obligații de a desfășura activități de control și monitorizare, măsurile fiind dispuse cu valoare de propunere, aceste propuneri căpătând eficiență juridică doar după validarea de către AMPOSDR. Astfel, în cauza x/2016, similară prezentei, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin hotărârea definitivă nr. 2855/2020, a tranșat calitatea procesuală a părților litigante, statuând explicit faptul că "așa cum legal a stabilit și prima instanță, potrivit art. D alin. (3) din Contractul de finanțare, obligația plății îi revine Autorității de management, respectiv Ministerului Fondurilor Europene, ceea ce îi conferă acestuia calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu."

Cu privire la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., privitor la normele aplicabile speței și la modul de interpretare a acestora, a arătat că instanța de fond nu a ținut cont de prevederile contractului de finanțare, ca lege a părților. A invocat la fond Decizia nr. 66 din 26 februarie 2015 pronunțată de către Curtea Constituțională a României, iar față de textele art. 2 alin. (1) lit. a) și art. 5 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 66/2011, se observă că este normă procedurală, iar normele de drept substanțial după care s-a apreciat eligibilitatea/neeligibilitatea sumelor în cauză, neretroactivând prevederile O.U.G. nr. 66/2011, Regulamentul (CE) nr. 1260/1999 și Regulamentul (CE) nr. 1083/2006, au preexistat O.U.G. nr. 66/2011 și au fost transpuse în legislația națională prin ordonanța menționată, în virtutea obligației tuturor statelor membre UE de a aplica regulamentele comunitare, în integralitatea lor, în toate statele membre.

Or, în cauză, instanța de fond nu face aplicarea prevederilor contractului de finanțare, ca lege a părților, prin care beneficiarul și-a angajat răspunderea civilă și patrimonială prin acord liber exprimat la semnarea contractului de finanțare, conform art. 9 alin. (2) coroborat cu art. 10 alin. (1) din Contractul de finanțare. În temeiul acestei răspunderi (normală atât timp cât sumele cu titlu de finanțare pentru implementarea proiectului sunt destinate beneficiarului finanțării, semnatar al contractului, și nu partenerilor sau subcontractorilor acestora), beneficiarul finanțării și finanțatorul au stabilit că beneficiarul are obligația transmiterii tuturor datelor și informațiilor solicitate de către AMPOSDRU/OIPOSDRU delegate, atât din etapa prefinanțării, implementării proiectului, cât și în perioada post implementare, în caz contrar fiind obligat să restituie întreaga sumă primită.

Alegerea/selecția partenerilor proiectului trebuie să respecte minimul condiționat de actul legislativ menționat în ceea ce priveste transparența acestui proces de alegere și selectare a partenerilor, aspect nerespectat de beneficiarul proiectului, cu atât mai mult cu cât beneficiarul se obligă, prin prevederile art. 9 din contractual de finanțare, "să respecte prevederile cuprinse in cererea de finanțare și să asigure conformitatea cu legislația și politicile UE și naționale, în special cele privind achizițiile publice, egalitatea de sanse și nediscriminarea, informarea și publicitatea, concurența loială, dezvoltarea durabilă, acolo unde este cazul", iar prin prevederile art. 8, părțile au stabilit că "în cazul subcontractării unor activități din cadrul proiectului, responsabilitatea totală revine în exclusivitate Beneficiarului, în conformitate cu dispozițiile legale". Conform prevederilor art. 10 din contractul de finanțare, prin care părțile de comun acord liber exprimat au stabilit înțelesul noțiunii de neregulă în executarea contractului de finanțare, conform prevederilor H.G. nr. 1306/2007, având în vedere norma procedurală O.U.G. nr. 66/2011, s-a recurs la sancționarea aspectelor care se încadrează în noțiunea de neregulă. Prin contractul de finanțare, art. 11, părțile au preluat definiția neregulii, stabilind că eligibilitatea sumelor proiectului se stabilește conform H.G. nr. 759/2007, OMMFES comun nr. 3/185/2008, Ghidului Solicitantului, instrucțiunilor emise de AMPOSDRU, "alte dispoziții legale aplicabile " și "legislația comunitară și/sau națională în vigoare" (art. 15 alin. (1) Contract de finanțare).

Constatarea nerespectării principiului transparenței în ceea ce privește achiziționarea serviciilor partenerului B. a condus la retractarea sumelor implicate în procesul de achiziție, aplicându-se prevederile contractului de finanțare.

Activitatea de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare este reglementată prin O.U.G. nr. 66/2011 și este o verificare derulată și asupra unor cheltuieli aprobate și validate, având ca scop recuperarea acestora, dacă se constată eventuale nereguli, în înțelesul art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011. Astfel, în calitatea sa de autoritate care gestionează fonduri europene, OIPOCU - MEC (OIPOSDRU), prin Acordul de delegare din data de 11.09.2008, cu modificările și completările ulterioare, încheiat cu AM POCU (AMPOSDRU la data respectivă) și în acord cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011, are autoritatea de a derula, prin structura internă – Serviciul Juridic, Constatare și Stabilire Nereguli, activitatea de control asupra tuturor proiectelor gestionate. Astfel, aprobarea cererii de finanțare, a bugetului proiectului, precum si validarea și plata unei cheltuieli, nu exclude analiza legalității, conformității și realității plății, și a documentelor justificative ale acesteia, nu conferă un caracter eligibil absolut cheltuielii în cauză, caracterul eligibil al acesteia putând fi oricând revizuit dacă, ulterior proceselor amintite, se constată o încălcare a unei norme contractuale și/sau legale până la termenul stabilit de art. 45 din O.U.G. nr. 66/2011.

Beneficiarul este entitatea primară care se asigură de respectarea legislației aplicabile, în timp ce OI-AMPOSDRU verifică acest aspect și, în caz contrar, ia măsurile care se impun în condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 66/2011, în acord cu prevederile O.U.G. nr. 64/2009, art. 2. În opinia sa, deși normele de aplicare prevăzute a fi promovate au fost adoptate cu depășirea termenului în cadrul căruia trebuiau elaborate, acest fapt nu înseamnă că actul normativ de bază nu produce efecte juridice. Normele din actul normativ de bază produc efecte juridice, chiar dacă acesta prevede adoptarea unor norme metodologice pentru aplicarea sa și acestea nu au fost încă emise. Astfel, respectarea dispozițiilor normei primare este obligatorie și nu se poate invoca inexistența legislației secundare. În cazul de față, atât principiul transparenței, constând în punerea la dispoziția celor interesați a tuturor informațiilor relevante, cât și cel al nediscriminării, constând în asigurarea tratamentului egal pentru orice entitate interesată, ar fi trebuit să fie avute în vedere la stabilirea de parteneriate cu operatori din sectorul privat, până la emiterea normelor metodologice aferente.

Beneficiarului i s-a solicitat dovada derulării oricărui tip de procedură de selecție (așa cum este prevăzut în actul normativ de bază, O.U.G. nr. 64/2009, art. 23-24), și nu dovada respectării procedurii de selecție prevăzute de normele de aplicare ale acestuia (O.M.F.P. nr. 2548/2009). Instanța de fond, invocând prevederile art. 31 alin. (6) din O.M.F.P. nr. 2458/2009 în susținerea motivării hotărârii recurate, fără a avea dovada respectării de către reclamant a prevederilor invocate, nu se raportează la situatia de fapt, făcând astfel o încadrare juridică eronată a situatiei de drept, cu atât mai mult cu cât invocarea lipsei normelor metodologice, ca scuză pentru neaplicarea prevederilor O.U.G. nr. 64/2009, in dispretul prevederilor art. 78 din Constituția României, art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, art. 12 alin. (1) din Contractul de finanțare, este neîntemeiată.

Recurenta a mai arătat că instanța de fond nu ține cont de prevederile Adresei DGPECU cu nr. x/06.06.2019 și de Punctul de vedere nr. 39429/03.06.2019 exprimat de Direcția Generală Juridică și Relația cu Parlamanetul – MFE, aplicarea în cauză a O.U.G. nr. 66/2011 și a O.U.G. nr. 64/2009 fiind expresia îndeplinirii obligației tuturor statelor membre UE de a aplica regulamentele comunitare în integralitatea lor.

PVC 1300/SJCSN/12.02.2020 este emis ca urmare a aplicării prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, fiind un titlu de creanță prin care se constată lipsa aplicării principiului transparenței în achiziții, așa cum este el înțeles atât în legislația internă, cât și în cea europeană, cu aplicarea prevederilor art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011. Datele suplimentare necunoscute la data efectuării verificărilor constau în Raportul privind rezultatele preliminarii ale verificărilor încrucișate, etapa 1, privind proiectele finanțate din fonduri structurale pentru care B. a avut calitate de partener, nr. x/23.07.2019, revizuit la data de 29.07.2019 și emis de DG PECU.

Instanța de fond nu ține cont de practica CJUE privind principiul egalității de tratament și cel al nediscriminării, care implică o obligație de transparență care constă în garantarea, în favoarea oricărui ofertant potențial, a unui grad de publicitate adecvat care permite asigurarea unui mediu concurențial, pentru a permite pieței să fie deschisă competiției în beneficiul oricărui potențial ofertant.

A menționat recurentul că cerințele stabilite de CJUE în domeniu sunt clar și constant exprimate prin hotărârile CJUE, cu titlu de exemplu cazul C., paragraful 62, cazul Parking Brixen, paragraful 49, Cazul Coname, paragraful 21, precum și în cauza T-50/05, concluzia fiind că transparența trebuie asigurată încă dinainte de inițierea procedurii pentru că lipsa acesteia nu poate fi redresată pe parcurs, iar conform concluziilor Avocatului general, obligativitatea respectării principiului transparenței se aplică inclusiv la achizițiile cu valoarea situate sub pragurile valorice legale. Astfel, regula generală în cadrul unui proces de achiziție publică este că acesta trebuie să se desfășoare prin mijloace general accesibile, nediscriminatorii, pentru a nu se limita accesul operatorilor economici interesați la procedură.

Învederează faptul că regulamentul european are aplicabilitate generală, fiind obligatoriu în toate părțile sale, și se aplică nemijlocit în fiecare stat membru, judecătorul trebuie să aplice regulamentul fără să fie necesară adoptarea unei legi naționale de aplicare, interpretarea regulamentelor UE facându-se în funcție de regulile dezvoltate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene pentru interpretarea dreptului Uniunii, cât și în limitele în care instanțele naționale au competența interpretării dispozițiilor, fără a fi necesară solicitarea unei hotărâri preliminare din partea Curții de Justiție a Uniunii Europene.

În conformitate cu art. 1 alin. (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene: 3/11 "Constituie abatere orice încălcare a unei dispoziții de drept comunitar, ca urmare a unei acțiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităților sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităților, fie prin cheltuieli nejustificate." În conformitate cu art. 12 din Regulamentul (CE) nr. 1260/1999, operațiunile care fac obiectul unei finanțări din fonduri trebuie să respecte prevederile tratatului și ale legislației adoptate în temeiul acestuia, precum și politicile comunitare, inclusiv cele privind atribuirea de contracte de achiziții publice. Dispoziții identice pentru perioada de programare 2007-2013 sunt prevăzute la art. 9 alin. (2) și (5) din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006.

Învederează faptul că legislația națională, în acord cu legislația și practica CJUE, a preluat principiul transparenței, prin O.U.G. nr. 64/2009 se precizează că "Pentru implementarea proiectelor prevăzute la art. 23. autoritățile sau instituțiile finanțate din fonduri publice pot stabili parteneriate cu entitiiti din sectorul privat, numai prin aplicarea unei proceduri transparente si nediscriminatorii privind alegerea partenerilor din sectorul privat."

Potrivit art. 2 pct. 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006, "neregularitate" înseamnă orice încălcare a unei dispoziții a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic, care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene, prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general. Așa cum rezultă din art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, conceptul de neregulă este definit ca fiind "orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit."

Curtea de Justiție a Comunităților Europene a confirmat în jurisprudența sa că normele și principiile tratatului se aplică în egală măsură și contractelor de achiziții publice care nu fac parte din sfera de aplicare a directivelor privind contractele de achiziții publice. La atribuirea contractelor de achiziții publice care intră în sfera de aplicare a Tratatului CE, entitățile contractante din statele membre trebuie să se conformeze normelor și principiilor menționate în Tratat, în special cu privire la libera circulație a mărfurilor (art. 28 din Tratatul CE), dreptul de stabilire (art. 43), libertatea de a presta servicii (art. 49), nediscriminarea și tratamentul egal, transparența, proporționalitatea și recunoașterea reciprocă. În conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene, principiul egalității de tratament și al nediscriminării pe baza naționalității implică o obligație de transparență care "constă în garantarea, în favoarea oricărui eventual ofertant, a unui grad de publicitate adecvat care să permită o deschidere a contractului de servicii pentru concurență, precum și controlarea imparțialității procedurilor de atribuire" (Comunicarea interpretativă nr. 2006/C 179/02 a Comisiei privind dreptul comunitar aplicabil atribuirii de contracte de achiziții care nu se află sau se află doar parțial sub incidența directivelor privind contractele de achiziții publice). Astfel, potrivit jurisprudenței constante a C.J.U.E., producerea unor nereguli, abateri, fraude, corespunde automat unui prejudiciu bugetului U.E., iar statele membre au obligația de a solicita de la beneficiari restituirea fondurilor utilizate în mod necorespunzător. Regula generală este ca orice abatere să conducă la retragerea avantajului obținut nejustificat (hotărârea C.J.U.E. pronunțată în cauza C-199/03 și Concluziile avocatului general pronunțate în cauza C-465/10).

În consecință, față de cele menționate, consideră că este evident faptul că reclamanta, în calitate de autoritate contractantă, avea obligația de a asigura transparența procedurii de atribuire prin publicarea anunțurilor de intenție încă dinainte de inițierea procedurii de achiziție, a anunțurilor de participare și a anunțurilor de atribuire, iar în lipsa unor diligențe normale și rezonabile care să poată dovedi asigurarea principiului transparenței, respectivul proces de achiziții, prin incidența art. 4 din Contractul de finanțare (unde se prevede că eligibilitatea cheltuielilor se stabilește conform legislației naționale și europene), este guvernat de neregulă, iar sumele astfel angajate sunt supuse restituirii.

Instanța de fond se află in eroare când apreciază că prin titlul de creanță se contestă eligibilitatea partenerului B.. Prin titlul de creanță s-a constatat neregularitatea modalității de selectare a partenerului B., procedura de selecție a acestuia nefiind probată. Beneficiarului i s-a solicitat dovada derulării oricărui tip de procedură de selectie, conform art. 23-24 din O.U.G. nr. 64/2009, prevederilor art. 4 din contractul de finanțare, astfel devenind incidente prevederile art. 1 alin. (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995, Regulamentului (CE) nr. 1260/1999, Regulamentului (CE) nr. 1083/2006, acestea preexistând O.U.G. nr. 66/2011, Comunicării interpretative în legătură cu "legislația comunitară aplicabilă procedurilor de atribuire a contractelor nesupuse sau parțial supuse dispozițiilor directivelor privind achizițiile publice" emisă de Comisia Comunităților Europene la data de 23 iunie 2006, Comunicării interpretative nr. 2006/C 179/02 a Comisiei privind dreptul comunitar aplicabil atribuirii de contracte de achiziții care nu se află sau se află doar parțial sub incidența directivelor privind contractele de achiziții publice, dispozițiilor CJUE, Deciziei nr. 66 din 26 februarie 2015 pronunțată de către Curtea Constituțională, O.U.G. nr. 66/2011, O.U.G. nr. 47/2014 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 66/2011, Ghidului Solicitantului - Condiții Generale, Ghidului Solicitantului - Condiții Specifice, Corigendumului nr. 5 la Ghidul Solicitantului - Condiții Specifice.

Or, beneficiarul finanțării nu a prezentat nicio procedură de selecție care să corespundă normelor invederate, nici măcar art. 31 alin. (6) din O.M.F.P. nr. 2548/2009, așa cum eronat a reținut instanța de fond, ca urmare, din aspectele prezentate, nu se poate trage concluzia că reclamanta a efectuat vreo procedură de selecție a partenerului B. S.A, atât timp cât, la data controlului, aceasta nu a făcut dovada menționatei proceduri.

Intimata-reclamantă Universitatea "A." a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A arătat că motivele invocate nu se circumscriu motivelor de casare prevăzute de art. 488, recurenta criticând fie probele administrate, fie starea de fapt. În ceea ce privește art. 488 alin. (1) pct. 3) din C. proc. civ., instanța de fond a pus în discuția părților și a stabilit competența prin încheierea din 24 septembrie 2020, iar din textele de lege invocate de recurentă rezultă că este competentă să judece prezenta cauză Curtea de Apel Craiova, întrucât actele administrative contestate au o valoare de peste 3.000.000 RON. Cu privire la art. 488 alin. (1) pct. 7) din C. proc. civ., este aplicabil exclusiv în situația în care se încalcă autoritatea de lucru judecat, nu se poate susține că a fost încălcată o hotărâre similară pronunțată într-o cauză în care nu a fost parte niciuna din părțile din prezenta cauză și care are un obiect distinct.

Criticile întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., a mai arătat intimata, sunt nule, iar în subsidiar sunt neîntemeiate. Sunt aplicabile doar normelor de drept material și nu normelor de procedură. Recurenta învederează că, față de textele art. 2 alin. (1) lit. a) și art. 5 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 66/2011, este vorba de norma procedurală. Mai mult decât atât, în susținerea motivelor de casare prevăzute de art. 488 pct. 8) din C. proc. civ., recurenta invocă excepția inadmisibilității acțiunii, aspect care, de asemenea, nu se circumscrie unei greșite aplicări a normelor de drept material, fiind incidente norme de procedură. Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/SJCSN/12.02.2020 este un act administrativ care poate fi atacat la instanța de contencios administrativ. A contestat pe cale administrativă procesul-verbal și contestația a fost respinsă prin Decizia nr. x/04.06.2020, ulterior a contestat atât decizia de respingere a contestației, cât și titlul de creanță. Recurenta OIPOCU are calitate procesuală în prezenta cauză, întrucât este emitenta actelor administrative contestate, contractul de finanțare nu face obiectul analizei instanței.

Recurenta își invocă propria culpă pentru sancțiunea aplicată prin actele administrative contestate. La data de 17.09.2009 a formulat cererea de finanțare nr. x pentru proiectul Formarea continuă a profesorilor în Chimie în societatea cunoașterii, a indicat partenerii implicați în derularea proiectului, respectiv Universitatea Valahia Târgoviște, B. S.A. și Inspectoratul Școlar Județean Botoșani, a făcut o amplă descriere a partenerilor, iar la cerere a anexat și Acordul de parteneriat nr. 781 din 10.09.2009. Nu a fost niciodată ordonator de fonduri publice pentru a fi nevoie de derularea unei proceduri de achiziție publică, ci s-a asociat cu cei 3 parteneri pentru a obține finanțare în vederea derulării unui proiect. Atât cererea de finanțare cât și acordul de parteneriat au fost analizate, iar prin Decizia nr. 4979/AZ/29.06.2010 emisă de AMPOSDRU cererea sa a fost aprobată pentru o finanțare nerambursabilă de maximum 10.922.821,00 RON, reprezentând 98 % din totalul costurilor eligibile ale proiectului. În baza acestor documente a fost încheiat Contractul de finanțare nr. x din 04.08.2010. Pe cale de consecință, încă de la data formulării cererii de finanțare AMPOSDRU cunoștea toate datele referitoare la partenerii cu care urma să implementeze proiectul și a emis în acest sens decizia de admitere.

La data emiterii deciziei de admitere, 29.06.2010, au fost verificați inclusiv partenerii săi, precum și modul în care au fost selectați, nefiind identificate nereguli. Modul în care a fost selectat partenerul B. S.A. a fost verificat atât la aprobarea cererii de finanțare, cât și cu ocazia verificării fiecărei cereri de rambursare, nefiind niciodată semnalate nereguli. Pentru partenerul B. S.A. au fost depuse 7 cereri de rambursare, toate fiind verificate și aprobate, nu s-a contestat niciodată nici eligibilitatea partenerului B. și nici eligibilitatea cheltuielilor efectuate de acest partener. Procedând la verificarea celor 7 cereri de rambursare formulate de B., cereri depuse succesiv, recurenta a creat aparența că proiectul se derulează în condiții de legalitate, ulterior își invocă propria culpă și dispune sancționarea sa.

Nu există identitate între fapta constând în lipsa unei proceduri transparente și nediscriminatorii în ceea ce privește selecția partenerului B. S.A. și prejudiciul imputat, 3.057.138,66 RON, reprezentând în fapt contravaloarea cererilor de rambursare admise pentru partenerul B.. La pag. 13 din Decizia contestată se vorbește despre o a treia sumă, 3.119.529,23 RON față de 3.057.138,66 RON, iar Inspectoratul Școlar Județean Bihor nu a fost partener în proiect, cu atât mai mult nu a fost lider, nu a făcut obiectul controlului.

Organele de control nu au declarat ca neeligibile cererile de rambursare și nu au contestat niciodată faptul că B. ar fi prestat serviciile decontate, dimpotrivă, toate cererile au fost aprobate ca atare. Atât timp cât partenerul B. și serviciile prestate de acesta sunt eligibile în cadrul proiectului, nu i se poate imputa suma decontată acestui partener, astfel că, din această perspectivă, lipsește prejudiciul. Nu există niciun prejudiciu, sumele achitate partenerului B. S.A. sunt sume eligibile, activitatea partenerului B. a fost validată în cadrul proiectului, deși recurenta vorbește despre prejudiciile create ca urmare a aplicării legislației comunitare, legislației naționale, nu precizează care sunt aceste prejudicii create în implementarea proiectului.

A mai arătat intimata că sancțiunea aplicată nu este prevăzută de lege, pe de altă parte este vădit disproporționată în raport de aspectele de fapt și de drept constatate. I se impută sumele încasate de partenerul B. S.A. în cadrul proiectului în proporție de 100%, deși cererile de rambursare care stau la baza acestor sume nu au fost declarate ca fiind neeligibile. În măsura în care se considera că există o neregulă, organele de control aveau obligația să aplice cel mult corecții financiare ținând cont de principiul proporționalității, cu atât mai mult cu cât au constatat că atât partenerul B. S.A., cât și serviciile prestate de acesta, au fost eligibile, fiind aprobate spre decontare.

Prevederile Ordinului nr. 2548/2009, prin care au fost aprobate normele metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 64/2009, nu sunt aplicabile, întrucât Acordul de parteneriat a fost încheiat la data de 10.09.2009, Ordinul nr. 2548 din 25 august 2009 prin care au fost aprobate normele metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 64/2009 a fost publicat în Monitorul Oficial al României în data de 15 septembrie 2009, ulterior încheierii acordului de parteneriat. În aceste condiții, a respectat prevederile Ghidului Solicitantului – Condițiile Specifice, potrivit cărora: "Partenerii sunt organizații similare categoriilor de beneficiari eligibili și desfășoară activități relevante pentru domeniul proiectului sau demonstrează că în obiectul de activitate al instituției pe care o reprezintă se află și activitatea/activitățile din cadrul proiectului pentru care au rol de parteneri." În cazul său nu a avut loc o procedură de achiziție publică. Așa cum a menționat și în fața instanței de fond, s-a asociat cu parteneri publici și privați pentru a derula proiectul, nu a fost niciodată ordonator de credite pentru a derula o procedură de achiziție publică de servicii, nu a derulat o procedură de achiziție publică, ci s-a asociat tocmai pentru a obține finanțare în scopul derulării unui proiect.

A mai arătat că actele administrative supuse controlului instanței de judecată nu respectă exigența motivării, iar contestația sa a fost în fapt admisă parțial, întrucât la pag. 15 din Decizie se precizează "Respinge contestația formulată de Universitatea (...) prin care a fost stabilită în sarcina beneficiarului o creanță bugetară în valoare de 2.474.753,75 RON (...)", contradicții care denotă faptul că actele administrative nu se bucură de o motivare corespunzătoare.

Intimatul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene a formulat concluzii scrise prin care a invocat excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a semnatarului actelor de procedură formulate de către Ministerul Educației – Direcția Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman, având în vedere că în cererea de recurs și notele de concluzii scrise, în partea introductivă, se menționează denumirea Organismul intermediar Programul Operațional Capital Uman - Ministerul Educației și Cercetării, reprezentată legal prin Director D., în calitate de părât, actele fiind, însă, semnate electronic doar de consilierul juridic care a întocmit documentul, pe de altă parte adresa de înaintare a "Notelor de concluzii scrise" este semnată electronic de directorul OIPOCU - MEN. În aceste condiții, nu cunoaște cine are calitatea de reprezentant legal al recurentului pârât Ministerul Educației - Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman, pentru formularea actelor de procedură în cauză, sens în care e necesar a fi depuse dovezile calității de reprezentant, precum și justificarea legală a semnatarilor actelor procedurale întocmite în cauză, pentru evitarea confuziei cu privire la persoana căreia îi revine calitatea de reprezentant legal al recurentului parat.

De asemenea, intimatul a arătat că nu se formulează critici în dezvoltarea motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3), 7) și 8) din C. proc. civ., ceea ce nu permite încadrarea în dispozițiile legale menționate, recurentul pârât este, în realitate, nemulțumit de modalitatea în care instanța de fond s-a pronunțat asupra legalității actelor contestate, acesta reluând în integralitate aceleași apărări de la fondul cauzei.

Înalta Curte va examina cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 248 din C. proc. civ., în ceea ce privește recursul formulat de Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman din cadrul Ministerului Educației, excepția lipsei dovezii calității de reprezentant și excepția nulității.

Excepția lipsei dovezii calității de reprezentant este nefondată. Organismul Intermediar în cadrul Programului Operațional Capital Uman (OIPOCU) funcționează în cadrul Ministerului Educației și derulează în continuare activitățile și responsabilitățile Organismului intermediar în cadrul Programului Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (OIPOSDRU), până la închiderea Programului operațional sectorial 2007-2013, potrivit dispozițiilor art. 10 din H.G. nr. 369/2021 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 333 din 1 aprilie 2021, în vigoare la data formulării recursului. Aceste dispoziții s-au regăsit anterior în H.G. nr. 26/2017 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației Naționale, H.G. nr. 24/2020 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației și Cercetării. OIPOCU, reorganizat în cadrul Ministerului Educației, îndeplinește atribuțiile delegate de Autoritatea de management pentru Programul operațional "Capital uman" din cadrul Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene, ca organism intermediar la nivel național.

Susținerile sunt nefondate. Deși cererea de recurs a fost semnată de consilierul juridicul din cadrul OIPOCU - ME, numit în funcția publică de execuție conform Ordinului MEN nr. 3332/22.02.2017, adresa de înaintare a recursului formulat de Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman din cadrul Ministerul Educației și Cercetării, reprezentată legal prin Director D., este semnată de Directorul OIPOCU, D.. Potrivit Ordinului MEN nr. 5370/30.10.2018, începând cu data de 05.11.2018, depus la dosar, aceasta și-a reluat activitatea pe postul de director din cadrul OIPOCU.

În ceea ce privește excepția nulității recursului, în raport de dispozițiile art. 489 din C. proc. civ., potrivit cărora "(1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3). (2) Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488", Înalta Curte constată că sunt invocate în cererea de recurs critici care, în opinia recurentului, se circumscriu motivelor de casare prevăzute de 488 alin. (1) pct. 3) (încălcarea prevederilor legale privind competența materială, instanța nu s-a pronunțat asupra excepției necompetenței materiale a instanței), pct. 7) (nu are calitate procesuală în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 2855/2020, a tranșat calitatea procesuală a părților litigante) și pct. 8) (nerespectarea principiului transparenței în ceea ce privește achiziționarea serviciilor partenerului B., beneficiarului i s-a solicitat dovada derulării oricărui tip de procedură de selecție, așa cum este prevăzut în O.U.G. nr. 64/2009, art. 23-24, și nu dovada respectării procedurii de selecție prevăzute de normele de aplicare ale acesteia, încadrarea juridică eronată a situației de drept, fiind neîntemeiată invocarea lipsei normelor metodologice pentru neaplicarea prevederilor O.U.G. nr. 64/2009) din C. proc. civ., a căror temeinicie va fi examinată pe fondul recursului. Faptul că unele din susținerile invocate nu se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8) din C. proc. civ., întrucât sunt incidente norme de procedură, care ar atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 5) din C. proc. civ., și nu de drept material, nu conduce, de asemenea, la nulitatea recursului, întrucât sancțiunea intervine, potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, vor fi respinse excepția lipsei dovezii calității de reprezentant și excepția nulității recursului.

Examinând recursul formulat, Înalta Curte constată următoarele:

Susținerile formulate în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 3) din C. proc. civ., care se referă la situația în care "hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii", care se circumscriu, în concret, și motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 5) din C. proc. civ., "instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității", care vizează neregularități de ordin procedural sancționate cu nulitatea de art. 174 din C. proc. civ., întrucât se invocă și faptul că instața nu a verificat din oficiu și nici nu s-a pronunțat asupra excepției necompetenței materiale, sunt nefondate.

Potrivit încheierii din data de 24 septembrie 2020, instanța de fond a pus în discuția părților și a stabilit competența generală, materială și teritorială de soluționare a cauzei, în temeiul art. 96 pct. 1), art. 10 alin. (1^1) din Legea nr. 554/2004, fiind respectate, astfel, dispozițiile art. 131 din C. proc. civ., potrivit cărora "(1) La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu."

Având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, prin care s-a solicitat anularea unor acte administrative prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei o creanță bugetară rezultată din nereguli în sumă de 3.057.138,66 RON, în mod corect a reținut instanța de fond competența materială de soluționare a cauzei; în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) și (1^1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, care prevăd că" (1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (^1) Cererile privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene se soluționează potrivit criteriului valoric, iar cererile care au ca obiect acte administrative neevaluabile se soluționează potrivit rangului autorității, conform prevederilor alin. (1)", competența materială de soluționare a cauzei revine curții de apel.

Cu privire la motivul de casare privind încălcarea autorității de lucru judecat, prevăzut de art. 488 pct. 7) din C. proc. civ., recurenta a invocat, referitor la cererea de chemare în garanție a AMPOSDRU, contractul de finanțare fiind semnat de către AMPOSDRU ca autoritate contractantă finanțatoare, astfel că OIPOCU - MEC (fost OIPOSDRU - MEN) nu ar avea calitate procesuală în cauză, Decizia nr. 2855/2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2016, prin care ar fi fost tranșată calitatea procesuală a părților litigante, prin aceasta fiind statuat faptul că "așa cum legal a stabilit și prima instanță, potrivit art. D alin. (3) din Contractul de finanțare, obligația plății îi revine Autorității de management, respectiv Ministerului Fondurilor Europene, ceea ce îi conferă acestuia calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu."

Susținerile sunt nefondate. Art. 430 din C. proc. civ. reglementează autoritatea de lucru judecat, în sensul că "(1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. (2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă", iar potrivit dispozițiilor art. 431 din C. proc. civ., privind efectele lucrului judecat, "(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect. (2) Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă."

Având în vedere prezenta cerere de chemare în judecată, soluționată prin sentința recurată, și Decizia invocată, pronunțată in dosarul nr. x/2016, nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 431 din C. proc. civ. pentru a opera autoritatea de lucru judecat. Prin Decizia nr. 2855/2020 au fost respinse ca nefondate recursurile formulate de pârâții Ministerul Educației Naționale - OIPOCU și Ministerul Fondurilor Europene împotriva sentinței civile nr. 953 din 5 martie 2018 a Curții de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin care a fost soluționată acțiunea formulată de o altă reclamantă, E., în contradictoriu cu cei doi pârâți, având ca obiect anularea unor alte administrative.

În ceea ce privește susținerile privind faptul că OIPOCU - MEC nu are calitate procesuală în cauză, circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8) din C. proc. civ., întrucât actul administrativ a fost emis în baza Contractului de finanțare semnat de reclamantă cu AMPOSDRU în calitate de finanțator, Acordului de delegare POSDRU emis de AMPOSDRU, cu aplicarea prevederilor art. 1280 din C. civ., sunt nefondate, în condițiile în care pârâtul recurent OIPOCU – MEC este emitentul actelor administrative a căror anulare a solicitat-o reclamanta.

Susținerile referitoatre la inadmisibilitatea acțiunii, motivat de faptul că obiectul cererii de chemare în judecată, prin care reclamanta solicită instanței anularea Deciziei nr. x/04.06.2020 și anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare (PVC) nr. 1300/SJCSN/12.02.2020, nu se circumscrie prevederilor imperative ale art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, normă specială, deci derogatorie de la cadrul general instituit de Legea nr. 554/2004, sunt, de asemenea, nefondate.

Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (19) și (20) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale, procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare constituie titlu de creanță și este act administrativ în sensul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011 reglementează o procedură administrativă prealabilă obligatorie de contestare a titlurilor de creanță emise pentru recuperarea sumelor plătite necuvenit ca urmare a unor nereguli și de soluționare a contestațiilor administrative împotriva titlurilor de creanță. Autoritatea publică emitentă a titlului de creanță se pronunță prin decizie asupra contestației, iar decizia de soluționare a contestației, potrivit art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011, este definitivă în sistemul căilor administrative de atac și poate fi atacată de către contestatar la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Nu conduce la inadmisibilitatea acțiunii faptul că prin cererea de chemare în judecată nu sunt aduse critici deciziei pronunțate în soluționarea contestației administrative, fiind formulate critici doar cu privire la procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, acesta fiind actul administrativ prin care se stabilește cuantumul creanței bugetare stabilite în urma constatărilor și care cuprinde motivele de fapt și temeiul de drept.

Sunt fondate, însă, motivele de recurs care se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8) din C. proc. civ., încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material în temeiul cărora a fost constatată de autoritatea emitentă a titlului de creanță săvârșirea neregulii.

Între reclamanta Universitatea "A." din Târgu Jiu și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane, s-a încheiat Contractul de finanțare x, nr. E 6445/04.08.2010. Conform informațiilor cuprinse în Cererea de finanțare x și informațiilor cuprinse în Acordul de Parteneriat cu nr. x/10.09.2009, proiectul a fost implementat în parteneriat de Universitatea "A." din Târgu - Jiu în calitate de solicitant, Universitatea "Valahia" din Târgoviște în calitate de partener național 1, S.C. B. S.A. în calitate de partener național 2, Inspectoratul Școlar Județean Botoșani în calitate de partener național nr. 3. Pe parcursul derulării proiectului au fost solicitate la rambursare și plătite cheltuielile efectuate pentru implementarea proiectului, inclusiv cheltuielile efectuate de partenerul B. S.A..

În conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011, în baza aspectelor semnalate în Raportul Curții Europene de Conturi - DAS 2014, Scrisoarea de management nr. 60650/AP/17.03.2017 privind rezultatele preliminare ale auditului de închidere pentru POSDRU, recurentul pârât OIPOCU - MEC, în calitate de organism intermediar cu competențe delegate în gestionarea fondurilor europene, a procedat la efectuarea unor verificări asupra aspectelor semnalate în cadrul suspiciunii de neregulă nr. x/24.03.2017, în baza verificărilor derulate de către Curtea de Conturi Europeană, asupra cheltuielilor solicitate în declarațiile de plată făcute de statul român către Comisie.

Prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. PVC nr. 1300/SJCSN/12.02.2020, OIPOCU-MEC a stabilit în sarcina Universității "A." din Târgu-Jiu, în calitate de beneficiar al proiectului x "Formarea continuă a profesorilor in Chimie în societatea cunoașterii ", cod SMIS 213863, o creanță bugetară în valoare de 3.057.138.66 RON (suma totală afectată de neregulă fiind de 3.119.529,23 RON), din care contribuție din fonduri UE 2.474.753,75 RON și contribuție publică națională 582.384,91 RON, reprezentând contravaloare cheltuieli validate în implementarea proiectului pentru partenerul de proiect B. S.A., solicitate la rambursare și rambursate partenerului de proiect pe parcursul derulării proiectului.

S-a constatat neeligibilitatea cheltuielilor aferente contractului pentru nerespectarea prevederilor art. 24 din O.U.G. nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale și utilizarea acestora pentru obiectivul convergență, potrivit căruia, "Pentru implementarea proiectelor prevăzute la art. 23, autoritățile sau instituțiile finanțate din fonduri publice pot stabili parteneriate cu entități din sectorul privat, numai prin aplicarea unei proceduri transparente și nediscriminatorii privind alegerea partenerilor din sectorul privat", motivat de faptul că beneficiarul nu a făcut dovada derulării unei proceduri de selecție transparente și nediscriminatorie, la momentul selectării partenerului privat S.C. B. S.A., faptele reținute constituind neregulă în sensul prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofînanțare aferente utilizate necorespunzător, cu modificările și completările ulterioare.

S-a reținut faptul că reclamanta, prin adresa nr. x/14.11.2017, în urma verificărilor efectuate, a comunicat că la nivelul universității nu exista o procedură scrisă privind selecția partenerului, la momentul la care s-a scris proiectul și s-a selectat S.C. B. S.A. ca partener nu apăruse încă O.U.G. nr. 64/17.06.2009, includerea fiind stabilită "datorită vastei experiențe a acestei entități private în domeniul scrierii și implementării proiectelor. Alegerea a fost transparentă si nediscriminatorie, având la bază strict criteriul experienței în domeniu." S-a reținut, de asemenea, că s-a invocat faptul că s-a derulat o "procedură telefonică". fără a se depune document justificativ, fără a se menționa ce entități au fost contactate, de cine și în baza cărui document, entitățile care au refuzat participarea în proiect, dovada modului în care a "pus la dispoziția celor interesați toate informațiile relevante" și care au fost mijloacele scrise/nescrise prin care a respectat principiul nediscriminării "asigurând tuturor entităților interesate tratament egal", neputându-se stabili criteriile și/sau factorii de evaluare care au determinat liderul de parteneriat să constatate faptul că S.C. B. S.A. avea o experiență "vastă" în domeniul implementării proiectelor finanțate din fonduri neramburabile.

Contestația formulată de reclamantă împotriva procesului-verbal de constatare menționat a fost respinsă prin Decizia nr. x/04.06.2020 de soluționare a contestației.

Împotriva Deciziei nr. x/04.06.2020 și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. PVC nr. 1300/SJCSN/12.02.2020, reclamanta a formulat acțiunea în anulare admisă prin sentința recurată.

Instanța de fond a