ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 483/2022

Ședința publică din data de 28 ianuarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1 Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal, în data de 09.09.2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române (IGPR)- Direcția de Management și Resurse Umane:

2.1. Anulării în totalitate a Anunțului din data de 26.03.2019;

2.2. Repunerea sa în situația anterioară publicării anunțului din 26.03.2019;

2.3. Anularea concursului în ceea ce privește rezultatul examinării dosarului său profesional și emiterea unui nou act, constând în organizarea unei noi testări a reclamantului.

1.2. Hotărârea primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 172 din 26 noiembrie 2019, Curtea de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele:

Respinge, ca fiind nefondată, excepția lipsei calității de reprezentant, invocată de reclamant.

Respinge excepția necompetenței materiale și teritoriale a Curții de Apel Galați și excepția inadmisibilității acțiunii, invocate de pârâtă prin întâmpinare.

Respinge, ca fiind nefondată, acțiunea în contencios administrativ și fiscal, având ca obiect "anulare act administrativ", promovată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române – Direcția Management și Resurse Umane.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 172 din 26 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 teza I și pct. 8, teza a II-a din C. proc. civ.

Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 6 din C. proc. civ.: hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

În dezvoltarea acestui motiv de casare, recurentul-reclamant arată că prima instanță, în mod succint, la penultimul paragraf din considerente (pag 4) a înlăturat de la aplicarea în speță prevederile O.M.A.I. nr. 177/2016, invocat de recurent ca fiind încălcat de către autoritatea pârâtă.

Se afirmă că instanța de fond nu a indicat argumentele pentru care a considerat că acest ordin nu este incident în speță, fiind încălcate și dispozițiile art. 22 din C. proc. civ., în temeiul cărora, prealabil eliminării din analiză a prevederilor Ordinului MAI nr. 177/2016, instanța putea aprecia calificarea juridică a faptelor și actelor deduse judecății, prin prisma conținutului înscrisurilor probante depuse la dosar de părțile litigante.

În continuare, recurentul-reclamant dezvoltă argumente care vizează legătura Ordinului MAI nr. 177/2016 cu Legea nr. 360/2002 și Ordinul MAI nr. 140/2016, în temeiul cărora a fost organizat concursul pentru ocuparea unor posturi de ofițer de poliție din cadrul structurilor de combatere a criminalității organizate, prin modalitatea încadrării directe, fără a mai menționa alte aspecte privind nemotivarea sentinței recurate.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.: aplicarea greșită a normelor de drept material

În dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurentul-reclamant arată că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, având în vedere că din cronologia textelor reproduse în cererea de recurs, rezultă că verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 10 alin. (1) este ulterioară declarării ca "admis" a candidatului care a susținut testul scris în care constă concursul, și nu anterioară, așa cum a procedat nelegal comisia de concurs în cazul recurentului.

Mai susține recurentul că, chiar dacă în anunțul privind organizarea concursului sunt enumerate mai multe condiții, preluarea acestora din cuprinsul legii, implică, în mod imperativ, și respectarea aceleiași legi în privința momentelor/etapelor/fazelor în care se face analizarea condițiilor generale și a cerințelor specifice.

Afirmă recurentul că invalidarea candidaturii, mai înainte de susținerea testului scris, este nelegală și din perspectiva încălcării Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, mai exact a art. 53 alin. (2) din lege, potrivit cărora, "Succesiunea și gruparea dispozițiilor de fond cuprinse în actul normativ se fac în ordinea logică a desfășurării activității reglementate, asigurându-se că prevederile de drept material să preceadă pe cele de ordin procedural. Iar în caz de instituire de sancțiuni, aceste norme să fie plasate înaintea dispozițiilor tranzitorii și finale".

Recurentul-reclamant critică și înlăturarea de către instanța de fond a aspectului de nelegalitate rezultat din răspunsul dat la plângerea prealabilă, în sensul că nu i se pot oferi informații suplimentare privind argumentele ce au stat la baza luării deciziei de invalidare a candidaturii, fiind invocate dispozițiile art. 27

47

teza a II-a din Legea nr. 360/2002.

Susține recurentul că acest răspuns reprezintă o interpretare scoasă din context, deoarece teza I se referă la candidatul declarat admis, în privința căruia se verifică existența unui comportament corespunzător principiilor care guvernează profesia de polițist .

Invalidarea candidaturii de către comisia de concurs, care se rezumă doar la afirmația că recurentul nu îndeplinește condiția prevăzută de art. 10 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002 reprezintă, în accepțiunea recurentului, un exces de putere, iar răspunsul la plângerea prealabilă este un refuz nejustificat de a soluționa o cerere.

Mai arată recurentul că răspunsul autorității pârâte în sensul că procedura de concurs prevede o singură etapă de verificare a îndeplinirii condițiilor de participare la concurs, nu își găsește corespondent în prevederile Legii nr. 360/2002.

Recurentul-reclamant critică sentința recurată și prin prisma validării răspunsului autorității pârâte la plângerea prealabilă, în sensul că decizia comisiei de concurs, de invalidare a unui dosar de candidat nu este supusă contestării, comisia fiind singurul organ abilitat de prevederile legale în vigoare să hotărască cu privire la acest aspect.

Arată recurentul că se încalcă astfel art. 57 alin. (5) din anexa 2 la Ordinul MAI nr. 140/2016 care reglementează situația în care se constată nerespectarea procedurilor privind organizarea și desfășurarea concursurilor, neîndeplinirea de către candidați a condițiilor de participare la concurs sau întocmirea dosarelor de concurs și/sau recrutare în volum incomplet.

1.4 Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Inspectoratul General al Poliției Române a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, respinsă în ședința publică de la 28 ianuarie 2022, în subsidiar, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de casare invocate, prin raportare la ansamblul probatoriu administrat în cauză, precum și la dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru argumentele prezentate în cele ce urmează.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 6, teza I C. proc. civ., invocat de recurent, Înalta Curte reține că instanța de fond a furnizat o motivare completă asupra situației de fapt și de drept dedusă judecății, cu respectarea limitelor învestirii sale.

Astfel, instanța de fond a răspuns susținerilor reclamantului referitoare la aplicarea în speță a prevederilor O.M.A.I. nr. 177/2016, constatând că acestea nu sunt incidente situației reclamantului, întrucât, așa cum rezultă din însăși denumirea actului normativ menționat, subiecții de drept căruia i se adresează sunt militarii, iar nu polițiștii, cărora le sunt opozabile dispozițiile O.M.A.I nr. 140/2016 privind activitatea de management resurse umane în unitățile de poliție ale M.A.I.

Nemulțumirea recurentului legată de această apreciere a instanței de fond, nu poate echivala cu nemotivarea sentinței, fiind respectate exigențele art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

In consecință, Înalta Curte constată că motivarea sentinței recurate este completă și clară, critica de casare invocată fiind nefondată.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 teza a II-a din C. proc. civ. este susținut de recurent prin prisma aplicării greșite de către instanța de fond a normelor de drept material incidente speței.

În prealabil, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanța a constatat inaplicabilitatea Ordinului nr. 177/2016 privind activitatea de management resurse umane în unitățile militare ale Ministerului Afacerilor Interne situației recurentului-reclamant, pentru faptul că acesta din urmă a dorit să acceadă la profesia de polițist, funcționar public cu statut special, iar nu la cea de militar.

Ca atare, în mod legal, Curtea de Apel Galați a tranșat speța dedusă judecății prin prisma prevederilor legale aplicabile polițiștilor.

In fapt, recurentul s-a înscris la concursul organizat la nivelul I.G.P.R în vederea ocupării unui număr de 10 de posturi vacante de ofițer de poliție, în cadrul structurilor de combatere a criminalității organizate, prin modalitatea încadrării directe a persoanelor cu studii corespunzătoare cerințelor postului și care îndeplinesc condițiile legale.

In acest context, cu ocazia verificării condițiilor de participare de către comisia de concurs s-a constatat că acesta nu îndeplinește condiția prevăzută de art. 10 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, respectiv "c) să aibă un comportament corespunzător principiilor care guvernează profesia de polițist."

Potrivit Secțiunii a II-a Condiții de participare din Anunțul de concurs, analizate de către instanța de fond, pentru a participa la concurs, candidații trebuiau să facă dovada îndeplinirii cumulative, a următoarelor condiții și criterii specifice:

a) " Să aibă cetățenia română și domiciliul în România;

b) Să cunoască limba română, scris și vorbit;

c) Să aibă capacitate deplină de exercițiu;

d) Să fie apți din punct de vedere medical, fizic și psihologic;

e) Să aibă vârsta de minimum 18 ani împliniți;

j) Să aibă studii corespunzătoare cerințelor postului pentru care candidează, respectiv studii universitare de lungă durată cu diplomă de licență sau echivalentă sau studii superioare de licență, ciclul I de studii universitare (în sistem Bologna), cu diplomă de licență;

g) Să aibă un comportament corespunzător principiilor care guvernează profesia de polițist;

h) Să nu aibă antecedente penale, cu excepția situației în care a intervenit reabilitarea; (...)"

Esențială pentru soluționarea prezentului litigiu este împrejurarea, evitată de recurent a fi analizată în cuprinsul cererii de recurs, că anterior participării la acest concurs, potrivit fișei de personal, depusă la dosarul cauzei, recurentul a făcut parte din structurile Poliției Române însă, în contextul cercetării și ulterior condamnării sale pentru infracțiuni de corupție acesta și-a încetat raporturile de serviciu, la cerere, cu instituția.

Față de aceste împrejurări, în mod temeinic și legal instanța de fond a respins acțiunea recurentului, reținând legalitatea deciziei luate la nivel instituțional.

Deși recurentul își reia interpretarea, potrivit căreia, condițiile prevăzute la lit. g) și h) ar trebui analizate sistematic, rugăm onorata instanță să constate că cele două criterii de participare la concurs sunt stabilite distinct, analizarea acestora făcându-se în mod diferențiat.

Astfel, dacă cerința prevăzută la lit. h) se analizează stricto sensu, prin prisma cazierului judiciar și a eventualelor condamnări active ale potențialilor candidați, cea prevăzută la lit. g), reglementată și de art. 10 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, are în vedere o analiză mai amplă, care să identifice eventuale vulnerabilități ce ar putea aduce atingere imaginii Poliției Române și, implicit, profesiei de polițist.

Acest aspect reprezintă, în realitate, chestiunea de drept ce trebuia dezlegată în speță, astfel cum, în mod corect, a reținut și instanța de fond, celelalte alegații referitoare la conținutul răspunsului oferit de autoritatea pârâtă plângerii prealabile formulate de reclamant, reprezentând elemente ce țin de procedura desfășurării concursului și nu de conținutul material al actului prin care s-a dispus invalidarea candidaturii.

Contrar celor afirmate de recurent, autoritatea pârâtă era singura în măsură să aprecieze asupra îndeplinirii acestei condiții de a avea un comportament corespunzător principiilor care guvernează profesia de polițist, principii enumerate în art. 6 din H.G nr. 991/2005 privind Codul de etică și deontologie al polițistului cu modificările și completările ulterioare: legalitatea, egalitatea, imparțialitatea și nediscriminarea, transparența, capacitatea și datoria de exprimare, disponibilitatea, prioritatea interesului public, profesionalismul, confidențialitatea, respectul, integritatea morală, independența operațională, loialitatea.

Ca atare, pentru îndeplinirea condiției referitoare la un comportament corespunzător principiilor care guvernează profesia de polițist, verificările efectuate asupra recurentului trebuiau să soldeze cu neidentificarea vreunui element negativ din trecutul său care să îl facă nepotrivit cu exercitarea funcției pe care urmărește să o ocupe.

În acest context, nu se poate vorbi despre un exces de putere din partea autorității pârâte, în raport de circumstanțele personale ale reclamantului, astfel cum au rezultat din dosarul profesional al acestuia.

La verificarea condiției cerute de art. 10 lit. c) din Legea nr. 360/2002, un deosebit interes planează asupra eventualelor fapte comise în exercitarea unei funcții ocupate anterior ori în îndeplinirea unei activități, pentru care s-au aplicat sancțiuni și care au dus la ecouri publice nefavorabile, de natură să altereze încrederea societății în instituția În tot cuprinsul căii de atac, recurentul nu își neagă conduita ce a dus la invalidarea candidaturii, ci încearcă prezentarea unei alte situații de fapt și de drept decât cea rezultată din actele aflate la dosarul cauzei.

Așa cum a reținut și instanța de fond, anterior participării la concursul a cărui anulare este solicitată, recurentul a ocupat funcția de agent II în cadrul Inspectoratului de Poliție Județeană Brăila- Serviciul de Ordine Publică.

Printre atribuțiile serviciului în care acesta activa se regăseau și următoarele: creșterea gradului de siguranță al cetățenilor în segmentul stradal; prevenirea și combaterea infracționalității și a altor fapte antisociale, potrivit competenței; creșterea calității intervenției Ia evenimentele semnalate de cetățeni; asigurarea unui climat de siguranță în incinta și zona adiacentă unităților de învățământ preuniversitare și universitare.

Așadar, se poate constata că recurentul, prin funcția pe care a ocupat-o, reprezenta un garant al siguranței cetățenilor, având rolul de a spori încrederea populației în organele polițienești și de a o proteja de infracționalitate și alte fapte antisociale, în măsura în care aceste atribuții erau îndeplinite cu respectarea principiilor care guvernează conduita profesională a polițistului.

In pofida cerințelor de probitate profesională ce îi reveneau, la data de 17.08.2013, recurentul a fost suspendat din funcția pe care o ocupa ca urmare a arestării sale dispuse în dosarul penal ce viza cercetarea acestuia pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție. Ulterior, la data de 17.08.2013, împotriva reclamantului a fost pusă în mișcare acțiunea penală, iar la data de 23.10.2013, împotriva acestuia a fost pronunțată o soluție de condamnare, fapt ce a generat solicitarea de a-și înceta a raporturilor de serviciu începând cu data de 29.10.2013.

Având în vedere trecutul recurentului, ce nu reflectă un comportament adecvat, cu respectarea exigențelor Codului de Etică și Deontologie Profesională al Polițistului, Înalta Curte constată că instanța de fond, în mod corect, a apreciat că respingerea candidaturii acestuia pentru neîndeplinirea condiției prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002 are un caracter legal, fiind întemeiată, cu atât mai mult cu cât comportamentul său anterior vizează fapte de corupție ce aduc grave prejudicii de imagine instituției și care constituie reale vulnerabilități la adresa bunei reputații a profesiei de polițist.

Înalta Curte mai reține și că trimiterea de către recurent la dispozițiile art. 57 din Anexa nr. 2 la Ordinul MAI nr. 140/2016 nu are legătură că circumstanțele speței, deoarece ele reglementează o etapă ulterioară defășurării concursului și a validării rezultatelor obținute de candidații care au fost validați, în prima etapă, să participe la testul scris prevăzut pentru ocuparea posturilor vacante de ofițer de poliție.

În concluzie, Înalta Curte constată că sentința instanței de fond este apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea subsuma motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) punctele 6 și 8 din C. proc. civ., soluția pronunțată fiind legală și temeinică.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul – reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 172 din 26 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 ianuarie 2022.