ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4681/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4681/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 14 octombrie 2022
Asupra cererii de revizuire de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1.1. Obiectul acțiunii în contencios administrativ
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani – secția de contencios administrativ și fiscal la data de 07.09.2020, sub nr. x/2020, reclamantul Sindicatul "A." Botoșani, în numele și pentru membrii de sindicat B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM., NNNN., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Botoșani, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
- acordarea pentru fiecare petent a stimulentului de risc în cuantum de 2500 RON/lună stare de urgență (respectiv 5000 RON) prevăzut la alin. (2) de la Articolul unic din Legea nr. 82/17.06.2020 privind aprobarea O.U.G. nr. 43/2020;
- actualizarea acestor sume cu rata inflației de la data scadenței și până la data plății efective a sumei datorate și a dobânzii legale calculate conform O.G. nr. 13/2011, începând cu data introducerii acțiunii la instanță și până la data plății efective;
- plata cheltuielilor de judecată pe care le va face cu ocazia desfășurării acestui proces, conform art. 453 din C. proc. civ.
Prin încheierea de ședință din 21.04.2021 instanța a disjuns cererea formulată de Sindicatul "A." Botoșani, în numele și pentru reclamanții HH., SS., EE., OO. și YYY. – funcționari în cadrul Serviciului pentru protecția adultului aflat în dificultate și management de caz, în contradictoriu cu pârâta DGASPC Botoșani și a dispus formarea prezentului dosar.
1.2. Hotărârile pronunțate în fond și recurs
Prin sentința nr. 189/05.05.2021, Tribunalul Botoșani a admis în parte acțiunea, obligând pârâta să plătească reclamanților HH., SS., EE. și YYY. stimulentul de risc în cuantum de 2500 RON brut pe lună de stare de urgență, prevăzut de art. 7 alin. (5) din O.U.G. nr. 43/2020, aprobată și modificată prin Legea nr. 82/2020, actualizat cu rata inflației de la data scadenței și până la data plății, precum și cu dobânda legală începând cu data introducerii acțiunii în instanță – respectiv 07.09.2020, și până la data plății; a obligat pârâta să plătească reclamantei OO., proporțional cu timpul efectiv lucrat, stimulentul de risc în cuantum de 2500 RON brut pe lună de stare de urgență, prevăzut de art. 7 alin. (5) din O.U.G. nr. 43/2020, aprobată și modificată prin Legea nr. 82/2020, actualizat cu rata inflației de la data scadenței și până la data plății, precum și cu dobânda legală începând cu data introducerii acțiunii în instanță – respectiv 07.09.2020 și până la data plății; a respins ca nefondată cererea privind cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului a județului Botoșani a promovat recurs.
Prin Decizia nr. 762 din 8 noiembrie 2021, Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal a admis recursul formulat de pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului a județului Botoșani, împotriva sentinței nr. 189/05.05.2021 pronunțată de Tribunalul Botoșani – secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimații-reclamanți HH., SS., EE., OO. și YYY., toți prin Sindicatul "A." Botoșani.
A casat sentința recurată și, în rejudecare, a respins acțiunea, ca nefondată.
1.3. Cererea de revizuire
Împotriva Deciziei nr. 762 din 8 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal a formulat cerere de revizuire revizuenții HH., SS., EE., OO. și YYY., toți prin Sindicatul "A." Botoșani, invocând motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
În susținerea motivului de revizuire invocat, revizuenții au arătat că decizia a cărei anulare se solicită prin prezenta cerere de revizuire este pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat a Deciziei nr. 886 din 07.12.2021 pronunțată în Dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel Suceava și a deciziei nr. 781 din 09.11.2021 pronunțată în Dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel Suceava.
Învederează revizuenții că pe rolul Tribunalului Botoșani au fost înregistrate 11 cauze având același obiect, dar care aveau ca reclamanți funcționarii publici din alte departamente ale Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului a județului Botoșani, soluționate favorabil în primă instanță, iar în calea de atac a recursului, Curtea de Apel Suceava a pronunțat soluții contradictorii, în sensul că în cazul colegilor din trei departamente s-a menținut soluția favorabilă, iar în alte două dosare, printre care și cel din prezenta cauză, s-a admis recursul instituției pârâte și s-a respins definitiv acțiunea.
În acest context, susțin revizuenții că se impune anularea Deciziei nr. 762 din 8.11.2021 a Curții de Apel Suceava și menținerea sentinței de fond mr. 189 din 5 mai 2021 a Tribunalului Botoșani prin care s-a admis acțiunea și a fost obligată instituția pârâtă să acorde reclamanților stimulentul de risc prevăzut de art. 7 alin. (5) din O.U.G. nr. 43/2020 aprobată și modificată prin Legea nr. 82/2020.
II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra revizuirii
Examinând cererea de revizuire, prin prisma motivului invocat, prin raportare la probele administrate în cauză și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că revizuirea este nefondată pentru argumentele expuse în cele ce urmează.
Potrivit dispozițiilor art. 509 pct. (8) din C. proc. civ., revizuirea se poate cere când "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".
Prin hotărâri potrivnice, se înțeleg acele hotărâri care s-au pronunțat în dosare diferite, prin hotărârea celui de-al doilea dosar încălcându-se autoritatea lucrului judecat rezultată din hotărârea pronunțată în primul dosar.
Analizând cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că instituirea acestei ipoteze legale, în care se poate anula o hotărâre a instanței, vine să protejeze autoritatea de lucru judecat a unei alte hotărâri judecătorești, din nevoia de ordine și stabilitate juridică.
Autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări: prima corespunde unui efect negativ, de natură să oprească o a doua judecată și presupune tripla identitate de părți, obiect și cauză; cea de-a doua operează când efectul hotărârii se manifestă pozitiv și relevă modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a mai fi contrazisă.
Efectul negativ al autorității de lucru judecat presupune existența triplei identități de părți, obiect și cauză, ipoteză neîntrunită în speță, în raport de faptul că părțile reclamante sunt diferite în celelalte două cauze în care s-au pronunțat deciziile definitive apreciate de revizuenți ca având autoritate de lucru judecat în raport de cea pronunțată în prezentul litigiu.
În ipoteza efectului pozitiv, chestiunile deja dezlegate se impun într-un al doilea proces care are legătură cu litigiul anterior, iar instanța nu mai trebuie să identifice cele trei elemente comune, ci doar dezlegarea dată unei situații juridice.
Înalta Curte constată, în primul rând, că invocarea efectului pozitiv a autorității de lucru judecat, prin raportare la art. 431 alin. (2) din C. proc. civ. nu constituie un motiv de revizuire distinct, astfel încât și această ipoteză trebuie raportată la dispozițiile art. 430 și art. 431 alin. (1) din C. proc. civ., în sensul că, și dacă nu trebuie să existe tripla identitate, trebuie dovedită legătura dintre litigiul anterior și soluționarea prezentei cauze.
Interpretarea logico-juridică a prevederilor art. 430-431 presupune ca acele chestiuni dezlegate anterior, prin considerentele deciziilor definitive anterioare, și care sunt invocate ca având autoritate de lucru judecat, să vizeze dreptul litigios al aceleiași părți, care a formulat revizuirea de față.
Cu alte cuvinte, chiar dacă în litigiile anterioare nu exista același cadru procesual, putând exista și alte părți alături de revizuenții din prezenta cauză, iar obiectul și cauza putând să fie diferite/similare, nu identice, relevanță are faptul ca cel care invocă autoritatea de lucru judecat ca motiv de revizuire, în temeiul art. 509 alin. (1) punctul 8 C. proc. civ., să fi avut calitate de parte litigantă în cauzele celelalte .
Dacă această împrejurare de ordin procedural nu este dovedită, cum este și cazul în speță, nu se poate reține temeinicia motivului de revizuire invocat în prezenta cauză, argumentele prezentate fiind doar chestiuni de ordin jurisprudențial, tranșate prin cele două decizii definitive invocate, care excedează limitelor judecății unei cereri de revizuire.
În jurisprudența CEDO, în cauza Stanca Popescu contra României și Iordan Iordanov contra Bulgariei, s-a statuat de altfel că, divergențele de jurisprudență nu pot justifica o intervenție prin intermediul unei căi extraordinare de atac care nu poate fi deturnată într-un recurs deghizat, de natură a permite rejudecarea unei cauze pentru simplul fapt că există două puncte de vedere diferite asupra aceleiași chestiuni.
Înalta Curte constată, de asemenea, că Decizia nr. 762 din 8 noiembrie 2021 a Curții de Apel Suceava, a cărei revizuire se solicită, este pronunțată anterior celorlalte două invocate de revizuenți, respectiv decizia nr. 781 din 09.11.2021 și decizia nr. 886 din 7.12.2021, astfel încât, este imposibil de reținut în cauză autoritatea de lucru judecat a unor hotărâri judecătorești pronunțate ulterior celei vizate de prezenta cale extraordinară de atac.
Pentru aceste considerente, raport de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 cu referire la art. 513 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenții HH., SS., EE., OO. și YYY., toți prin Sindicatul "A." Botoșani împotriva Deciziei nr. 762 din 8 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal ca nefondată.
Cu recurs la Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Recursul se va depune la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 octombrie 2022.