NARDONE c. ITALIE (I)

RESPONDENT

ITA

HOTĂRÂRE

18.09.2007

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Irrecevable

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

NARDONE c. ITALIE (I) (CtEDO, 2007)

HUDOC · oficial

A DOUA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 30240/06 prezentate de Antonio NARDONE împotriva Italiei (n Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 18 septembrie 2007 într-o cameră compusă din F. Tulkens, președinte, domnii A.B. Baka, R. Türmen, domnul Ugrekhelidze, V. Zagrebelsky, A. Mularoni, D. Popović, judecători și M. Elens-Passos; graffiter adjunct de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 4 iulie 2006, după ce a deliberat, face următoarea decizie: reclamantul, domnul Antonio Nardone, este un resortisant italian, născut în 1962 și rezident la Montesarchio (Benevent). Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul Nardone și T. Verrilli, avocați din Benevent. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: dintr-un proces-verbal din 7 octombrie 2005, redactat de un agent al poliției municipale din Santa Maria a Vico (Caserta), rezultă că, în conformitate cu două fotografii efectuate de un aparat automat, la 2 august 2005, o mașină aparținând reclamantului nu respectase semnalul de încetare a focului roșu. În termen de 60 de zile de la notificarea procesului-verbal, reclamantul a fost invitat să furnizeze datele cu caracter personal și numărul permisului de conducere al persoanei care, în momentul comisiei pentru încălcarea dreptului comunitar, conducea vehiculul. La 26 noiembrie 2005, reclamantul a solicitat prefectului din Caserta să anuleze procesul-verbal din 7 octombrie 2005. În primul rând, reclamantul a precizat că nu era în măsură să indice cine conducea mașina în momentul în care a intrat în domeniul de aplicare al Codului rutier, deoarece vehiculul său era utilizat de mai multe persoane din familia sa. De asemenea, a susținut că decizia luată împotriva sa era greșit întemeiată în fapt și în drept. În plus, procesul verbal primit de reclamant folosea formule vagi, generale și standardizate. La 6 iunie 2006, poliția municipală din Santa Maria a Vico l-a amendat pe reclamant cu o amendă de 364,75 EUR (EUR), pe motiv că acesta din urmă nu furnizase informații cu privire la datele personale sau la permisul de conducere al persoanei care, la 2 august 2005, își conducea mașina. Această decizie a fost luată în conformitate cu art. 126a. § 2 din Decretul legislativ nr. 285 din 30 aprilie 1992 (a se vedea mai jos, sub 285 din 30 aprilie 1992 se citește după cum urmează: (l) organul din care face parte agentul care a constatat că are loc pierderea punctelor informează, în termen de 30 de zile (...), [biroul] național al statului civil al persoanelor autorizate să conducă (...). Comunicarea trebuie efectuată împotriva șoferului [vehiculului] în calitate de responsabil pentru încălcarea dreptului comunitar. (...). ; în cazul în care vehiculul nu este identificat, comunicarea trebuie efectuată împotriva proprietarului vehiculului, cu excepția cazului în care proprietarul vehiculului comunică, în termen de 30 de zile (...), datele personale și [datele] din permisul de conducere al conducătorului auto în momentul în care a fost comisă. (...) În cazul în care proprietarul vehiculului nu le furnizează, se aplică sancțiunea prevăzută la art. 180 alineatul (8). Oricine fără un motiv valabil nu respectă invitația autorităților de a se prezenta, în termenul stabilit în invitația în sine, la birourile de poliție pentru a furniza informații sau pentru a prezenta documente în scopul stabilirii infracțiunilor administrative prevăzute în acest cod, este supus sancțiunii administrative pentru plata unei sume de 357 - 1 433 EUR. În conformitate cu dispozițiile prezentului paragraf, se aplică... sancțiunea prevăzută pentru absența documentului [circumstativ] de producție (...) mai precis printr-o hotărâre nr. 27 din 12 ianuarie 2005, Curtea Constituțională a declarat art. 126a § 2 menționat anterior neconstituțional, în măsura în care prevede aplicarea unei sancțiuni (pierderea de puncte pe permisul de conducere) de natură personală împotriva proprietarului vehiculului, fără a se stabili în prealabil că acesta din urmă a încălcat una dintre normele cuprinse în Codul rutier. Curtea Constituțională a precizat, de asemenea, că art. 126a § 2 a continuat să aplice sancțiunea pecuniară prevăzută la art. 180 alineatul (8), în măsura în care aceasta impunea, proprietarului vehiculului care refuza să furnizeze datele conducătorului auto, sancțiunea pecuniară prevăzută la art. 180 alineatul (8), că dispoziția în cauză nu aduce atingere dreptului la apărare (art. 24 din Constituție) sau dreptului de a nu contribui la propria sa incriminare. GRIEF Reclamantul consideră că inculpatul din 6 iunie 2006 nu a respectat articolele 3 și 8 din Convenție. ÎN Țările în care reclamantul se plânge că a fost acuzat la 6 iunie 2006, el invocă articolele 3 și 8 din Convenție. Astfel, art. 3 Nimeni nu poate fi supus torturii sau pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. art. 8 Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și familiale, a domiciliului și a corespondenței sale. Nu poate interveni o autoritate publică în exercitarea acestui drept decât în măsura în care această interferență este prevăzută de lege și constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea națională, securitatea publică, binele public să fie economic al țării, să apere ordinea și să prevină infracțiunile, să protejeze sănătatea sau moralitatea, sau să protejeze drepturile și libertățile da'. Reclamantul susține că art. 126a alin. (2) din Decretul legislativ nr 285 din 30 aprilie 1992 obligă persoana particulară, sub constrângerea unei amenzi, fie să depună mărturie împotriva ei înșiși, fie la o decădere. Această dispoziție ar avea ca scop, în practică, obținerea de mărturisiri prin intermediul torturii sau al tratamentelor inumane sau degradante. Reclamantul ar fi fost obligat, de asemenea, să efectueze investigații. În cadrul familiei sale, pentru a stabili cine conducea mașina sa în momentul comisiei pentru încălcarea dreptului comunitar, aceasta ar fi o intervenție nejustificată în viața sa privată și de familie. Curtea constată că reclamantul nu a încercat nici un leac la nivel național pentru a obține anularea celui care i-a fost atribuit la 6 iunie 2006. Cu toate acestea, în circumstanțele speciale ale acestei specii, Comisia consideră că nu este necesar să se analizeze dacă reclamantul a epuizat căile de atac care îi erau deschise în dreptul italian. Într-adevăr, presupunând chiar că reclamantul poate fi considerat exonerat de obligația de a epuiza acțiunile interne, prezenta cerere este, în orice caz, inadmisibilă din următoarele motive. În conformitate cu jurisprudența constantă a Curții, pentru a cădea sub incidența art. 3 din Convenție, un tratament incorect trebuie să atingă un minim de gravitate. ; aceasta depinde de ansamblul datelor cauzei, în special de durata prelucrării și de efectele sale fizice sau mentale, precum și, uneori, de sexul, vârsta și starea de sănătate a victimei (a se vedea, printre altele, Price c. Regatul Unit, 33394/96, § 24, CEDH 2001-VII, Mousel c. Franța, nr. 67263/01, § 37, CEDH 2002-IX și Gennadi Naoumenko c. Ucraina, n 42023/98, § 108, 10 februarie 2004). Pentru ca o pedeapsă sau tratamentul pe care îl poartă să poată fi calificate drept .. .. sau " . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În cazul de față, reclamantul și-a exprimat îndoiala cu privire la aplicarea unei sume simple de 364,75 EUR. Curtea nu vede modul în care această modestă sancțiune ar fi putut provoca o suferință semnificativă la reclamant sau la umilire într-un mod contrar articolului 3 din Convenție. Prin urmare, nu poate fi identificată nici o aparență de încălcare a acestei dispoziții în speță. În ceea ce privește art. 8 din Convenție, Curtea amintește că deschiderea oricărei proceduri de aplicare a unei sancțiuni implică o interferență în viața privată și de familie a pârâtului. Cu toate acestea, reclamantul nu a dat nicio precizare cu privire la investigaiile privind În acest caz, impactul pe care l-a avut asupra familiei sale a depășit consecințele normale și inevitabile (a se vedea, mutatis mutandis și în legătură cu inițierea urmăririi penale, Craxi c. Italia (dec.), 63226/00, 14 iunie 2001 și Sannino c. Italia (dec.), nr. 30961/03, 24 februarie 2005) . Pe de altă parte, Curtea nu poate considera că este interzis în lat să solicite informaii de la un particular ori de câte ori acestea ar putea să se refere la membri ai familiei sale. În aceste circumstane, Curtea nu poate constata nicio aparență de încălcare a drepturilor garantate prin art. 8 din Convenie. În măsura în care afirmațiile reclamantului ar putea fi interpretate ca fiind legate de o încălcare a dreptului său de a nu contribui la propria incriminare, astfel cum a fost încorporat în noțiunea de proces echitabil consacrată de art. 6 din Convenție (Jalloh c. Germania [GC], n 54810/00, § 100, 11 iulie 2006), Curtea arată că a fost sancționată pentru refuzul de a furniza datele personale și datele din permisul de conducere al persoanei care conducea vehiculul, în momentul în care acesta, potrivit fotografiilor luate de un aparat automat, nu a respectat semnalul de oprire a unui foc roșu. În opinia Curții, prezenta cauză este similară în cazul în care o cauză este o cauză în cauză și Francis c. Regatul Unit ([GC], n 15809/02 și 25624/02, § 57-63, 29 iunie 2007), unde a considerat că nu este contrară articolului 6 alineatul (1) din Convenție obligația de a furniza informații cu privire la persoana care conducea vehiculul în anumite circumstanțe, în special atunci când se suspectează că au fost comise încălcări ale Codului rutier. Comisia a observat că persoanele care aleg să dețină autovehicule pot trece pentru că au acceptat anumite responsabilități și obligații; sancționarea refuzului de a răspunde printr-o pedeapsă moderată și neprivativă de libertate nu a fost considerată contrară principiilor procesului echitabil. În această privință, trebuie amintit, de asemenea, că recurgerea la o constrângere (și anume, impunerea unei amenzi) pentru a obține informații nu aduce atingere, ca atare, dreptului reclamantului de a păstra tăcerea și de a nu contribui la propria incriminare (Weh c. Austria 38544/97, §§ 52-56, 8 aprilie 2004). În opinia Curții, nu există nicio cale de a reveni asupra acestor concluzii, care se aplică mutatis mutandis prezentei specii (a se vedea, de asemenea, Rieg Austria, nr 6327/00, §§ 29-32, 24 martie 2005). În consecință, acest aspect este vădit nefondat și trebuie respins în aplicarea art. 35 § 3 și 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Elens-Passos Tulkens Grefier Adjunct Președinte