Sari la conținut
CtEDO 18.09.2007 Auto

SKOCAJIC AND BJELIC v. SERBIA

RESPONDENT
SRB
HOTĂRÂRE
18.09.2007
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
  • Inadmisibil
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
SKOCAJIC AND BJELIC v. SERBIA (CtEDO, 2007)
HUDOC · oficial

Reclamanții, dl Aleksandar Skočajić și dna Tatjana Bjelić, sunt resortisanți sârbi născuți în 1945 și 1943 și trăiesc în Beograd și Zemun Polje, respectiv. Guvernul sârb (“Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor, dl Carić. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 27 februarie 1989, Curtea a 4-a municipală Beograd a continuat procesul de moștenire după moartea M.J., unul dintre unchii materni ai reclamanților, și a instruit mama reclamanților, S.K., să inițieze proceduri civile regulate pentru a-și realiza cererea. La 19 iulie 1989, S.K. și ceilalți doi frați ai ei au adus o acțiune civilă în Tribunalul Primului Municipal din Beograd împotriva văduvăi M.J., susținând dreptul lor la o parte din proprietatea sa.

După moartea S.K., la 25 decembrie 1992, Curtea Al treilea Municipal din Beograd a recunoscut reclamanții ca moștenitori ai acesteia în cadrul procedurii. După aceea, au murit celelalte două reclamante în acest caz, iar instanța de judecată a rămas în așteptarea rezultatului procedurii respective de moștenire și a hotărârii moștenitorilor. Procedura reluată la 18 aprilie 2004. Ședința prevăzută pentru 20 mai 2004 a fost suspendată, printre altele, din cauza absenței reclamanților. Următoarea ședință a avut loc la 5 octombrie 2004, când prima reclamantă a contestat faptul că instanța a schimbat numărul de procedură. Prima reclamantă nu a participat la următoarea ședință, programată pentru 28 decembrie 2004. Între timp, a depus o altă depunere, pe care instanța a considerat-o inutilă și irelevantă.

La următoarea ședință care a avut loc la 17 martie 2005, primul reclamant s-a plâns din nou în legătură cu noul număr de caz. Ședința prevăzută pentru 22 iunie 2005 a fost suspendată deoarece instanța nu a reușit să efectueze convocarea reclamanților. La ședința care a avut loc la 16 septembrie 2005, celelalte două reclamante și-au retras acțiunea. Primul reclamant a solicitat instanței să-i acorde timp pentru a decide dacă să mențină acțiunea. Se pare că, la sfârșitul acestei audieri, primul reclamant a refuzat să semneze procesul-verbal pentru că au fost scrise pe trei pagini, în timp ce a susținut că ar fi putut fi scrise pe două pagini. Următoarea audiere programată pentru 1 decembrie 2005 a fost suspendată datorită serviciului eșuat al convocărilor la solicitant.

Întrucât nici una dintre părțile convocate în mod corespunzător nu au apărut la următoarea audiere, în conformitate cu art. 296 alineatul (2) din Legea privind procedura civilă, la 12 ianuarie 2006, instanța a concluzionat că acțiunea a fost retrasă. Într-o propunere trimisă Curții de către primul reclamant la 17 ianuarie 2006, el a explicat că nu a putut participa la audiere din 12 ianuarie 2006 din cauza traficului greu. Cu toate acestea, el nu a solicitat restabilirea completă a cauzei (povrat u preδašnje Stanje) în temeiul articolului 111 din Legea privind procedura civilă. Curtea a încercat să își îndeplinească hotărârea din 12 ianuarie 2006 privind reclamantul la 23 și 24 februarie, 3 și 5 aprilie, 4 și 8 mai, 15, 22 și 26 iunie, 4, 5 și 26 septembrie și 2 octombrie 2006. De fiecare dată, judecătorul a instruit primul reclamant să fie prezent la un anumit loc, într-un anumit timp, în vederea serviciului, dar nu a apărut niciodată.

Curtea a hotărât ulterior să servească această decizie prin intermediul consiliului său de buletin, în conformitate cu art. 140 din Legea privind procedura civilă. Acesta a făcut-o la 6 noiembrie 2006. Notificarea a fost anulată la 14 noiembrie 2006, data în care a constituit serviciul deciziei asupra reclamanților. La 2 februarie 2007, după examinarea dosarului, primul reclamant a recurs împotriva deciziei din 12 ianuarie 2006. La 6 februarie 2007, instanța și-a declarat recursul inadmisibil. Deoarece decizia i-a fost transmisă prin intermediul comitetului de buletin la 14 noiembrie 2006, s-a încheiat termenul legal pentru depunerea recursului. La 28 februarie 2007, când judecătorul judecător a încercat să îndeplinească hotărârea din 6 februarie 2007 privind primul reclamant, el a refuzat să o accepte.

Judecătorul a remarcat ora și data refuzului primului reclamant, care, în conformitate cu art. 138 din Legea privind procedura civilă, a constituit serviciul hotărârii. La 12 martie 2007, primul reclamant a recurs împotriva hotărârii instanței de primă instanță din 6 februarie 2007. Dosarul a fost transmis Curții de districtă Beograd, fiind instanța de a doua instanță, în cazul în care se pare că este încă în așteptare. Dispozițiile relevante ale Legii de procedură civilă 2004 (Zakon o parničnom postupku; publicat în OG RS nr. 125/04) citiți după cum urmează: „Dacă o parte nu apare la o audiere sau nu respectă un termen pentru a întreprinde o anumită acțiune și, prin urmare, pierde dreptul la această acțiune, instanța, la cererea acestei părți și dacă există un motiv valabil, permite reluarea ulterioară a acestei acțiunea (resitutio in integrum)”.

„Când adresa unei scrisori... fără un motiv legal, refuză să accepte scrisoarea, judecătorul îl lasă în apartament... sau îl agăță pe ușa apartamentului... [Judecătorul] indică pe primirea serviciului data, ora și motivul refuzului de serviciu, precum și locul în care a rămas scrisoarea, și astfel se consideră servită.” „1. Atunci când, în cursul procedurii, este imposibil să se efectueze o scrisoare, aceasta se execută prin intermediul comitetului de buletin [court’s]. Scrisoarea se consideră servită în a opta zi de la anunțul acestuia la consiliul de buletin.” „Dacă atât reclamantul cât și reclamantul nu apar în mod injustificabil la audierea principală, acțiunea se consideră retrasă.”

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2011-10-11
0,93
BAJCETIC v. CROATIA
Reclamantul, dna Branka Bajčetić, este un național croat născut în 1954 și locuiește în Zagreb. Prezenta cerere a fost depusă de tutore și fiica reclamantului, G.B., în numele mamei sale – reclamantul. Ea a fost reprezentată în fața Curții
CtEDO 2011-11-03
0,93
CASE OF ŠORGIĆ v. SERBIA
Reclamantul s-a născut în 1962 și trăiește în Sopot, Serbia. Faptele relevante ale cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 22 mai 1995, a fost instituit un caz legat de moștenire (ostavinski p
CtEDO 2014-01-10
0,93
NIKOLIĆ v. SERBIA and 1 other application
fără să părăsească testamentul. Reclamantul a fost menționat în certificatul de deces între membrii familiei decedate și a fost ulterior acordată o pensie de familie ( porodičnu penziju ). La 4 aprilie 2000, fratele N.N., P.N., a moștenit î
CtEDO 2013-10-01
0,93
BOŽJAK v. SERBIA
Decizia nr. 32311/07 Ivan BOŽJAK împotriva Serbiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 1 octombrie 2013 în calitate de comitet compus din: Paulo Pinto de Albuquerque, președinte, Dragoljub Popović, Helen
CtEDO 2007-03-08
0,93
CASE OF ULJAR AND OTHERS v. CROATIA
Reclamanții s-au născut în 1951, 1947, 1970 și, respectiv, 1971 și trăiesc în Rijeka. Reclamanții sunt moștenitori ai finalului A.B. care au murit la 14 decembrie 1995. Primul și al doilea reclamant sunt copiii lui, iar al treilea și al pat
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă