SKOCAJIC AND BJELIC v. SERBIA

Reclamanții, dl Aleksandar Skočajić și dna Tatjana Bjelić, sunt resortisanți sârbi născuți în 1945 și 1943 și trăiesc în Beograd și Zemun Polje, respectiv. Guvernul sârb (“Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor, dl Carić. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 27 februarie 1989, Curtea a 4-a municipală Beograd a continuat procesul de moștenire după moartea M.J., unul dintre unchii materni ai reclamanților, și a instruit mama reclamanților, S.K., să inițieze proceduri civile regulate pentru a-și realiza cererea. La 19 iulie 1989, S.K. și ceilalți doi frați ai ei au adus o acțiune civilă în Tribunalul Primului Municipal din Beograd împotriva văduvăi M.J., susținând dreptul lor la o parte din proprietatea sa.

După moartea S.K., la 25 decembrie 1992, Curtea Al treilea Municipal din Beograd a recunoscut reclamanții ca moștenitori ai acesteia în cadrul procedurii. După aceea, au murit celelalte două reclamante în acest caz, iar instanța de judecată a rămas în așteptarea rezultatului procedurii respective de moștenire și a hotărârii moștenitorilor. Procedura reluată la 18 aprilie 2004. Ședința prevăzută pentru 20 mai 2004 a fost suspendată, printre altele, din cauza absenței reclamanților. Următoarea ședință a avut loc la 5 octombrie 2004, când prima reclamantă a contestat faptul că instanța a schimbat numărul de procedură. Prima reclamantă nu a participat la următoarea ședință, programată pentru 28 decembrie 2004. Între timp, a depus o altă depunere, pe care instanța a considerat-o inutilă și irelevantă.

La următoarea ședință care a avut loc la 17 martie 2005, primul reclamant s-a plâns din nou în legătură cu noul număr de caz. Ședința prevăzută pentru 22 iunie 2005 a fost suspendată deoarece instanța nu a reușit să efectueze convocarea reclamanților. La ședința care a avut loc la 16 septembrie 2005, celelalte două reclamante și-au retras acțiunea. Primul reclamant a solicitat instanței să-i acorde timp pentru a decide dacă să mențină acțiunea. Se pare că, la sfârșitul acestei audieri, primul reclamant a refuzat să semneze procesul-verbal pentru că au fost scrise pe trei pagini, în timp ce a susținut că ar fi putut fi scrise pe două pagini. Următoarea audiere programată pentru 1 decembrie 2005 a fost suspendată datorită serviciului eșuat al convocărilor la solicitant.

Întrucât nici una dintre părțile convocate în mod corespunzător nu au apărut la următoarea audiere, în conformitate cu art. 296 alineatul (2) din Legea privind procedura civilă, la 12 ianuarie 2006, instanța a concluzionat că acțiunea a fost retrasă. Într-o propunere trimisă Curții de către primul reclamant la 17 ianuarie 2006, el a explicat că nu a putut participa la audiere din 12 ianuarie 2006 din cauza traficului greu. Cu toate acestea, el nu a solicitat restabilirea completă a cauzei (povrat u preδašnje Stanje) în temeiul articolului 111 din Legea privind procedura civilă. Curtea a încercat să își îndeplinească hotărârea din 12 ianuarie 2006 privind reclamantul la 23 și 24 februarie, 3 și 5 aprilie, 4 și 8 mai, 15, 22 și 26 iunie, 4, 5 și 26 septembrie și 2 octombrie 2006. De fiecare dată, judecătorul a instruit primul reclamant să fie prezent la un anumit loc, într-un anumit timp, în vederea serviciului, dar nu a apărut niciodată.

Curtea a hotărât ulterior să servească această decizie prin intermediul consiliului său de buletin, în conformitate cu art. 140 din Legea privind procedura civilă. Acesta a făcut-o la 6 noiembrie 2006. Notificarea a fost anulată la 14 noiembrie 2006, data în care a constituit serviciul deciziei asupra reclamanților. La 2 februarie 2007, după examinarea dosarului, primul reclamant a recurs împotriva deciziei din 12 ianuarie 2006. La 6 februarie 2007, instanța și-a declarat recursul inadmisibil. Deoarece decizia i-a fost transmisă prin intermediul comitetului de buletin la 14 noiembrie 2006, s-a încheiat termenul legal pentru depunerea recursului. La 28 februarie 2007, când judecătorul judecător a încercat să îndeplinească hotărârea din 6 februarie 2007 privind primul reclamant, el a refuzat să o accepte.

Judecătorul a remarcat ora și data refuzului primului reclamant, care, în conformitate cu art. 138 din Legea privind procedura civilă, a constituit serviciul hotărârii. La 12 martie 2007, primul reclamant a recurs împotriva hotărârii instanței de primă instanță din 6 februarie 2007. Dosarul a fost transmis Curții de districtă Beograd, fiind instanța de a doua instanță, în cazul în care se pare că este încă în așteptare. Dispozițiile relevante ale Legii de procedură civilă 2004 (Zakon o parničnom postupku; publicat în OG RS nr. 125/04) citiți după cum urmează: „Dacă o parte nu apare la o audiere sau nu respectă un termen pentru a întreprinde o anumită acțiune și, prin urmare, pierde dreptul la această acțiune, instanța, la cererea acestei părți și dacă există un motiv valabil, permite reluarea ulterioară a acestei acțiunea (resitutio in integrum)”.

„Când adresa unei scrisori... fără un motiv legal, refuză să accepte scrisoarea, judecătorul îl lasă în apartament... sau îl agăță pe ușa apartamentului... [Judecătorul] indică pe primirea serviciului data, ora și motivul refuzului de serviciu, precum și locul în care a rămas scrisoarea, și astfel se consideră servită.” „1. Atunci când, în cursul procedurii, este imposibil să se efectueze o scrisoare, aceasta se execută prin intermediul comitetului de buletin [court’s]. Scrisoarea se consideră servită în a opta zi de la anunțul acestuia la consiliul de buletin.” „Dacă atât reclamantul cât și reclamantul nu apar în mod injustificabil la audierea principală, acțiunea se consideră retrasă.”

The applicants, Mr Aleksandar Skočajić and Mrs Tatjana Bjelić, are Serbian nationals who were born in 1945 and 1943, and live in Beograd and Zemun Polje, respectively. The Serbian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr. S. Carić. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 27 February 1989 the Beograd Fourth Municipal Court stayed inheritance proceedings after the death of M.J., one of the applicants’ maternal uncles, and instructed the applicants’ mother, S.K., to institute regular civil proceedings in order to realise her claim. On 19 July 1989 S.K. and her other two siblings brought a civil action in the Beograd First Municipal Court against M.J.’s widow, claiming their right to a share of his estate.

Following S.K.’s death, on 25 December 1992 the Beograd Third Municipal Court recognised the applicants as her heirs in the proceedings. The first applicant is representing himself and the second applicant in the proceedings. Subsequently, the other two plaintiffs in the case died, and the court stayed the case pending the outcome of the respective inheritance proceedings and the determination of the heirs. The proceedings resumed on 18 April 2004. The hearing scheduled for 20 May 2004 was adjourned, inter alia, due to the applicants’ absence. The next hearing was held on 5 October 2004, when the first applicant objected to the fact that the court had changed the case number. The first applicant did not attend the next hearing, scheduled for 28 December 2004. He had meanwhile filed another submission, which the court considered pointless and irrelevant.

At the next hearing held on 17 March 2005, the first applicant again complained about the new case number. The hearing scheduled for 22 June 2005 was adjourned because the court had not succeeded in serving the summons on the applicants. At the hearing held on 16 September 2005, the two other plaintiffs withdrew their action. The first applicant requested the court to give him time to decide whether to maintain the action. It appears that, at the end of that hearing, the first applicant refused to sign the minutes thereof because they had been written on three pages, whereas he claimed they could have been written on two. The next hearing scheduled for 1 December 2005 was adjourned due to the unsuccessful service of the summons on the applicant.

Since neither of the duly summoned parties appeared at the next hearing, pursuant to section 296 (2) of the Civil Procedure Act on 12 January 2006 the court concluded that the action had been withdrawn. In a submission sent to the court by the first applicant on 17 January 2006, he explained that he had been unable to attend the hearing of 12 January 2006 because of heavy traffic. However, he did not request the full restoration of the case (povrat u pređašnje stanje) pursuant to section 111 of the Civil Procedure Act. The court attempted to serve its decision of 12 January 2006 on the applicant on 23 and 24 February, 3 and 5 April, 4 and 8 May, 15, 22 and 26 June, 4, 5 and 26 September and 2 October 2006. Each time, the bailiff instructed the first applicant to be present at a certain place at a certain time with a view to service, but he never appeared.

The court subsequently decided to serve the said decision through its bulletin board, pursuant to section 140 of the Civil Procedure Act. It did so on 6 November 2006. The notice was removed on 14 November 2006, which date constituted service of the decision on the applicants. On 2 February 2007, following an examination of the case file, the first applicant appealed against the decision of 12 January 2006. On 6 February 2007 the court declared his appeal inadmissible. Since the decision had been served on him through the bulletin board on 14 November 2006, the statutory time-limit for filing the appeal had elapsed. On 28 February 2007, when the court bailiff attempted to serve the decision of 6 February 2007 on the first applicant, he refused to accept it.

The bailiff noted the time and date of the first applicant’s refusal, which, pursuant to section 138 of the Civil Procedure Act, constituted service of the decision on him. On 12 March 2007 the first applicant appealed against the first-instance court’s decision of 6 February 2007. The case file was forwarded to the Beograd District Court, being the second-instance court, where it is apparently still pending. The relevant provisions of the Civil Procedure Act 2004 (Zakon o parničnom postupku; published in OG RS no. 125/04) read as follows: “If a party does not appear at a hearing or fails to observe a time-limit for undertaking a certain action and thereby loses the right to that action, the court shall, upon that party’s request and if there exists a valid reason, allow for the subsequent resumption of that action (restitutio in integrum).” “When the addressee of a letter...

without a legal reason, refuses to accept the letter, the bailiff shall leave it in the flat... or hang it on the door of the flat... [The bailiff] shall indicate on the service receipt the date, time and reason for refusal of service, as well as where the letter was left, and thereby it shall be deemed served.” “1. When during the course of the proceedings it is impossible to serve a letter, this shall be executed through the [court’s] bulletin board. 2. The letter shall be deemed served on the eighth day following its announcement on the bulletin board.” “If both the plaintiff and the respondent unjustifiably fail to appear at the main hearing, the action shall be deemed to have been withdrawn.”