ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 762/2010

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: p rin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr. 21797/2005, reclamanta CN C.F. C.F.R. SA - Regionala București a chemat în judecată pe pârâta SC Filiala C.C.C.F.I. SA (fosta SC G.S.L.S. SA), solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 2.697.280.860 lei din care 623.659.808 lei chirii restante și 2.073.621.052 lei penalități de întârziere. Pârâta SC Filiala C.C.C.F.I. SA a formulat cerere reconvențională solicitând obligarea reclamantei - pârâte la plata sumei de 4.135 lei reactualizată reprezentând contravaloarea unor aparate de aer condiționat; a diferenței de preț actualizată; a dobânzii legale prevăzute de O.G.

nr. 2/2002 de la data facturării și până la plata efectivă a prețului reactualizat cu cheltuieli de judecată. Deasemenea, pârâta - reclamantă a formulat cerere de chemare în garanție a U.S.I.F. din România A. solicitând în cazul admiterii cererii reclamantei și respingerea cererii reconvenționale, să fie obligată chemata în garanție la plata sumei de 4.135 lei reprezentând contravaloarea unor aparate aer condiționat, a diferenței de preț actualizată și a dobânzilor legale prevăzute de O.G. nr. 2/2002. Prin sentința civilă nr. 5263/2006 a Judecătoriei Sectorului 1 București a fost admisă cererea formulată de reclamanta CN C.F. C.F.R. SA - Regionala București în contradictoriu cu pârâta SC Filiala C.C.C.F.I.

SA și chemata în garanție U.S.I.F. din România - U.S.I.F.E.R. Atlas, pârâta fiind obligată să plătească reclamantei suma de 2.697.280.860 lei pretenții și 5.703,48 lei cheltuieli de judecată. Cererea reconvențională formulată de pârâta SC Filiala C.C.C.F.I. SA a fost respinsă ca neîntemeiată, iar cererea de chemare în garanție a fost disjunsă. Sentința civilă nr. 5263/2006 a Judecătoriei Sectorului 1 București a fost anulată cu reținerea cauzei pentru judecata în primă instanță, prin Decizia comercială nr. 54/2006 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, în Dosarul nr. 22162/3/2005. Prin sentința comercială nr. 5539/2007 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, pronunțată în Dosarul nr. 4089/3/2007, a fost admisă excepția lipsei capacității procesuale a CN C.F.R.

SA - Regionala București, iar cererea principală a fost respinsă ca fiind formulată de o persoană fără capacitate procesuală. Cererea reconvențională formulată de pârâta - reclamantă SC Filiala C.C.C.F.I. SA a fost respinsă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală. Cererea de chemare în garanție a U.S.I.F. din România U.S.I.F.E.R. Atlas a fost respinsă ca rămasă fără obiect. Sentința comercială nr. 5539/2007 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a fost desființată prin Decizia comercială nr. 613/2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe. În motivarea deciziei, instanța a reținut că a avut loc o delegare, transferare, a capacității procesuale de folosință și de exercițiu a C.N.

C.F.R. SA către Sucursala Regională București, reprezentată de directorul acesteia, astfel că în mod greșit instanța de fond a admis excepția lipsei capacității procesuale a reclamantei CN C.F. C.F.R. SA - Regionala București. Prin sentința comercială nr. 14240/2008 pronunțată în Dosarul nr. 7943/3/2008 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a fost respinsă excepția lipsei capacității procesuale pasive a pârâtei ca neîntemeiată. Cererea principală formulată de reclamanta - pârâtă CN C.F. C.F.R. SA - Regionala București, cererea reconvențională formulată de pârâta - reclamantă SC Filiala C.C.C.F.I. București SA, și cererea de chemare în garanție a U.S.I.F. din România Atlas au fost respinse ca nefondate.

În motivarea sentinței, instanța a reținut în esență că reclamanta - pârâtă nu a probat în condițiile art. 1169 C. civ. pretențiile solicitate, în condițiile în care facturile solicitate la plată în baza raporturilor locative, nu poartă semnătura de primire și numărul de înregistrare de la societatea debitoare. Cererea reconvențională a fost respinsă ca nefondată, motivat de faptul că pârâta - reclamantă nu a probat predarea - primirea celor nouă aparate de aer condiționat. Împotriva sentinței comerciale nr. 14240/2008 a Tribunalului București a formulat apel reclamanta SN C.F. C.F.R. SA - Regionala București, iar prin Decizia comercială nr. 216 din 4 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, a fost admis apelul, sentința nr. 14240 din 24 decembrie 2008 a fost schimbată în parte în sensul că a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta CN C.F.

C.F.R. SA - Regionala București iar pârâta SC Filiala C.C.C.F.I. București SA a fost obligată să plătească reclamantei, suma de 269.728,0860 lei reprezentând chirie restantă și penalități de întârziere. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței, intimata - pârâtă, fiind obligată să plătească și cheltuielile de judecată în sumă de 12.447 lei.

În motivarea deciziei menționate, instanța a reținut că prin procesul - verbal de conciliere din 26 iulie 2005, intimata a recunoscut obligația de achitare a debitului solicitat, rezultat din facturile invocate prin cererea de chemare în judecată, mai puțin contravaloarea facturii din 23 septembrie 2003 deoarece în luna octombrie nu a mai ocupat spațiul dar pentru luna octombrie 2003 plata chiriei era datorată în raport de art. 14 lit. d) din contractul de locațiune, contractul fiind încetat la data de 31 octombrie 2003. Penalitățile de întârziere au fost contestate de pârâtă pe motiv că facturile nu au fost emise în conformitate cu dispozițiile art. 5 din contract, respectiv faptul că facturile nu au fost emise în perioada 20 - 25 a fiecărei luni pentru luna următoare dar această neregularitate nu împiedică curgerea penalităților de întârziere de 0,5 % pe zi, prevăzută de art. 7 din contract, întrucât alin. (2) al articolului respectiv prevede că „penalitățile se calculează începând cu data de 16 ale lunii pentru care se face plata”.

Ca urmare, față de data scadenței plății chiriei, dată stabilită contractual de părți, precum și față de dispozițiile art. 43 C. com., instanța a reținut că penalitățile de întârziere sunt datorate de la scadență indiferent de data emiterii facturii. Cu adresa din 17 octombrie 2003 SC Filiala C.C.C.F.I. București SA a comunicat reclamantei CN C.F. C.F.R. SA - Regionala București că denumirea fostei SC G.S.L.S. SA s-a transformat în SC Filiala C.C.C.F.I. București SA precum și faptul că solicită rezilierea contractului de închiriere, obligându-se ca până la data de 14 octombrie 2003 să achite toate obligațiile ce decurg din contractul de închiriere din 2003. Având în vedere adresa menționată prin care intimata s-a obligat să achite debitul rezultat din derularea contractului de închiriere încheiat cu SC G.S.L.S.

S.A., precum și faptul că reclamanta a acceptat solicitarea intimatei - pârâte, instanța a apreciat că a avut loc concomitent o novație potrivit art. 1128 C. civ., precum și o delegație potrivit art. 1132 C. civ. prin care intimata s-a obligat să achite debitul acumulat de SC G.S.L.S. SA. Împotriva Deciziei comerciale nr. 216 din 4 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, a declarat recurs pârâta SC Filiala C.C.C.F.I. București SA. În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta arată că în mod greșit au fost aplicate dispozițiile legale și contractuale fără să se țină cont de dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale.

Instanța de apel nu a aplicat dispozițiile legale menționate iar penalitățile acordate depășesc cu mult debitul fără ca în contract să fie inserată o clauză în sensul că valoarea penalităților poate depăși valoarea debitului. Un alt motiv de apel vizează netemeinicia hotărârii apelate, întrucât în mod greșit s-a apreciat în raport de probatoriul administrat că debitul este datorat. Contractul de închiriere din 2003 a fost încheiat de intimată cu SC G.S.L.S. SA București, societate ce a fost radiată din registrul comerțului iar SC Filiala C.C.C.F.I. București SA este o entitate distinctă cu personalitate juridică proprie și nu este continuatoarea în dreptului și obligații a societății radiate, astfel că în mod greșit instanța de apel a apreciat că a avut loc o novație prin schimbare de debitor și în același timp o delegație.

SC Filiala C.C.C.F.I. București SA nu s-a subrogat în calitate de locatar în contractul de închiriere iar aprecierea instanței de apel în sensul că o novație produce efecte retroactive este total greșită. Intimata CN C.F. C.F.R. SA - Regionala București, a formulat întâmpinare prin care solicită în esență respingerea recursului ca nefondat având în vedere că din probatoriul administrat în cauză rezultă că recurenta - pârâtă și-a însușit contractul de închiriere nr. C 16/2003, cu toate obligațiile ce decurg din acest contract, inclusiv obligația de plată a chiriei și a penalităților aferente chiriei neachitate. Examinând recursul pârâtei, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat, Înalta Curte constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente.

Părțile pot stabili în contract, conform principiului libertății contractuale, clauze privind penalitățile de întârziere în orice cuantum sau procent. Când penalitățile sunt prevăzute sub formă de procent pe zi de întârziere, este evident că ele curg până la data achitării debitului, dar Legea nr. 469/2002 interzice ca ele să depășească debitul, dacă nu se menționează expres. Astfel, părțile au prevăzut în contractul de închiriere la art. 7 că neplata la termen a chiriei atrage plata penalităților de 0,5 % pe zi de întârziere dar nu au prevăzut că poate fi depășit cuantumul debitului principal. Clauza penală prin care părțile au stabilit un anumit cuantum al despăgubirilor până la data achitării debitului, fără să precizeze expres că aceasta poate depăși creanța principală, ca întindere, nu constituie o excepție de la regula instituită de art. 4 din Legea nr. 469/2002.

Instanța de apel nu a dat eficiență dispozițiilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 469/2002 în condițiile în care părțile nu au prevăzut expres posibilitatea depășirii debitului principal cu penalitățile, context în care motivul de recurs astfel evocat este apreciat de Înalta Curte ca fiind fondat. Criticile privind interpretarea probelor administrate în cauză pentru stabilirea situației de fapt, nu constituie motiv de casare sau modificare a deciziei ci vizează netemeinicia hotărârii. Interpretarea dată probelor constituie o chestiune de fapt, care nu justifică invocarea motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Reaprecierea probelor administrate nu mai este posibilă, odată cu abrogarea pct. 11 al art. 304 C. proc.

civ., prin O.U.G. nr. 138/2000, iar ipoteza reglementată de art. 304 pct. 10 C. proc. civ. a fost și ea înlăturată prin pct. 49 al Legii nr. 219/2005. În mod corect a reținut instanța de apel că în cauză a avut loc concomitent, o novație, potrivit art. 1128 și următoarele C. civ. cât și o delegație, potrivit art. 1132 C. civ. întrucât chiar recurenta - pârâtă prin adresa din 17 octombrie 2003 arată că S.C. G.S.L.S. S.A. s-a transformat în Filiala C.C.C.F.I. București SA, obligându-se să achite debitul acumulat de SC G.S.L.S. SA, solicitând totodată și rezilierea contractului de închiriere. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmează să admită recursul formulat de pârâta SC Filiala C.C.C.F.I.

București SA dar numai cu privire la cuantumul penalităților al cărui cuantum va fi redus la nivelul debitului principal potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 469/2002, astfel că Decizia nr. 216 din 4 mai 2009 a Curții de Apel București urmează a fi modificată în parte, în sensul că obligă pârâta să plătească reclamantei CN C.F. C.F.R. SA - Regionala București suma de 124.731,96 lei în loc de 269.728,086 lei, reprezentând chirie restantă în cuantum de 62.365,9808 și 62.365,9808 penalități de întârziere. Deasemenea dându-se eficiență dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. privind culpa procesuală cheltuielile de judecată vor fi reduse la suma de 4.613,76 lei în raport de cuantumul pretențiilor admise.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta filiala C.C.C.F.I. București S.A., împotriva Deciziei Curții de Apel București nr. 216 din 4 mai 2009, pe care o modifică, în parte, în sensul că obligă pârâta să plătească reclamantei CN C.F. C.F.R. SA - Regionala București suma de 124.731,96 lei, în loc de 269.728,086 lei, reprezentând chirie restantă și penalități și suma de 4.613,76 lei, în loc de 12.447 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în fond și apel. Menține restul dispozițiilor deciziei atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2010.