ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 371/2022

Ședința publică din data de 26 ianuarie 2022

S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 1205 din 27 martie 2019 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal efectuat în ședință publică, se prezintă intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților, prin consilier juridic, care depune delegație la dosar, lipsind recurentul-reclamant A..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că, recursul este legal timbrat, fiind declarat și motivat în termen, intimatul a formulat întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepția nulității recursului, dar nu a dezvoltat argumente în acest sens și, nu a solicitat constatarea nulității recursului.

Având cuvântul, reprezentanta intimatului-pârât arată că, înțelege să susțină excepția invocată, precizând în acest sens că, prin recursul formulat nu au fost depuse motivele prevăzute de dispozițiile C. proc. civ., cu privire la nelegalitatea sentinței pronunțate de instanța de fond.

Precizează în continuare că, au fost reluate apărările din cadrul contestației formulată de partea adversă.

Instanța, după deliberare, urmează să respingă excepția nulității recursului inovocată de intimatul-pârât în cuprinsul întâmpinării.

Nefiind formulate alte cereri, Înalta Curte constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente asupra recursului.

Reprezentanta intimatului-pârât solicită respingerea recursului formulat de recurentul-reclamant și menținerea ca temeinică și legală a sentinței nr. 1205 din 27 martie 2019 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Precizează în acest sens că, actul administrativ a fost emis prin raportare la dispozițiile prevăzute de art. 16, teza a doua din Legea nr. 213/2015, sens în care a fost făcută dovada comunicării către persoana ce a formulat cererea de plată.

Prin intermediul acestei comunicări s-a solicitat completarea dosarului de daună cu o serie de înscrisuri, în vederea soluționării cererii.

Această cerință nu a fost îndeplinită, deoarece reclamantul a invocat faptul că nu a primit notificarea.

Astfel, sancțiunea aplicată conform dispozițiilor prevăzute de art. 16, teza a doua din Legea nr. 213/2015, constă în respingerea cererii de plată, în cazul în care, la dosarul de daună nu sunt depuse odată cu cererea de plată, sau ulterior comunicării notificării, documentele solicitate.

Apreciază că, atât decizia emisă de intimatul-pârât, cât și sentința pronunțată de instanța de fond sunt temeinice și legale.

Înalta Curte, cu aplicarea art. 394 alin. (1) din C. proc. civ., declară dezbaterile publice închise și reține cauza în pronunțare.

ÎNALTA CURTE,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 1205 din 27 martie 2019 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 ianuarie 2022.