ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3540/2022

Ședința publică din data de 16 iunie 2022

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Curtea de Apel Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 761 din 8 noiembrie 2021, a admis recursul declarat de pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Botoșani împotriva sentinței civile nr. 188 din 5 mai 2021, pronunțată de Tribunalul Botoșani – secția de contencios administrativ și fiscal, a casat sentința recurată și, în rejudecare, a respins acțiunea, ca nefondată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a avut în vedere prevederile art. 7 alin,(5) din O.U.G. nr. 43/2020, potrivit cărora se aprobă acordarea unui stimulent de risc în cuantum de 2.500 RON brut, pe lună, pentru personalul din domeniul asistenței sociale și comunitare, indiferent de forma de organizare a furnizorului de servicii sociale, implicat direct în sprijinirea și/sau îngrijirea persoanelor în vârstă, a copiilor, a persoanelor cu dizabilități și a altor grupuri vulnerabile, pe perioada stării de urgență.

Astfel, a reținut, din prevederile legale menționate, că pentru a beneficia de dreptul pretins reclamanții trebuie să fie implicați în mod direct în sprijinirea și îngrijirea persoanelor.

Or, în cauză reclamanții lucrează în cadrul Serviciului de Intervenție Specializată pentru Copil și Familie din cadrul instituției pârâte și nu se află în această situație, legiuitorul a avut în vedere numai persoanele implicate direct în îngrijirea și sprijinirea persoanelor nu persoanele din instituțiile create în acest scop.

Împotriva acestei hotărâri recurenții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. și L., prin Sindicatul "Impact" Botoșani, au formulat cerere de revizuire, invocând dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 8 din C. proc. civ.

În motivarea cererii, revizuenții au susținut, în esență, că decizia contestată este potrivnică în raport cu Decizia nr. 781/09.11.2021, pronunțată în Dosarul nr. x/2021; Decizia nr. 782/09.11.2021, pronunțată în Dosarul nr. x/2021 și Decizia nr. 886/07.12.2021, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, ale Curții de Apel Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal.

În opinia revizuenților, în cauză există tripla identitate de părți, obiect și cauză, iar hotărârile pronunțate sunt contradictorii ținând cont de soluțiile pronunțate, în sensul că prin decizia atacată nu a fost recunoscut dreptul reclamanților la plata stimulentului de risc reglementat de Legea nr. 82/2020, deși în cazul altor angajați ai autorității intimate, reclamanți în dosarele disjunse din Dosarul inițial nr. x/2020, acest drept a fost recunoscut, conform Deciziilor nr. 781/2021, nr. 782/2021 și nr. 886/2021 la care a făcut trimitere.

Or, în toate cauzele menționate, reclamanții fac parte din aceeași categorie profesională, funcționari publici angajați în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Botoșani, cu toate acestea există hotărâri definitive potrivnice, pronunțate în dosare distincte.

Astfel, Tribunalul Botoșani a soluționat favorabil toate cele 11 dosare disjunse din dosarul-mamă, iar Curtea de Apel Suceava a pronunțat soluții contradictorii, așa încât funcționarii publici din trei servicii ale Direcției Generale de Asistență și Protecția Copilului Botoșani au hotărâri judecătorești favorabile, în timp ce colegii lor au primit soluții definitive nefavorabile.

În concluzie, au solicitat admiterea cererii de revizuire așa cum a fost formulată.

Prin întâmpinare, intimata Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Botoșani a solicitat respingerea cererii de revizuire, în principal ca inadmisibilă și în subsidiar ca nefondată.

În esență, a susținut că în cauză nu este întrunită identitatea de părți și nici identitatea de cauză, reclamanții fiind funcționari publici din servicii diferite, având atribuții specifice fiecărui serviciu în parte, iar pe fond a arătat că recurenții nu îndeplinesc condițiile pentru acordarea stimulentului de risc prevăzut de art. 7 alin,(5) din O.U.G. nr. 43/2020, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 166/22.06.2021.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra revizuirii

Examinând cererea de revizuire prin prisma prevederilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte constată că este inadmisibilă.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri poate fi cerută "dacă există hotărâri definitive potrivnice, date cu instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Din analiza textului de lege menționat rezultă că pentru a putea fi valorificat acest motiv de revizuire, trebuie ca hotărârile potrivnice să întrunească cerința triplei identități: de cauză, de obiect și de părți. Altfel spus, dacă în două procese identice s-au pronunțat soluții contrare, cea de-a doua hotărâre încalcă autoritatea de lucru judecat a celei dintâi și va fi anulată ca efect al admiterii cererii de revizuire.

În cauză, revizuenții invocă existența unei contrarietăți, în sensul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., între hotărârile pronunțate în patru litigii legate de obligarea pârâtei să plătească reclamanților stimulentul de risc în cuantum de 2500 RON brut pe lună proporțional cu timpul efectiv lucrat.

Potrivit susținerilor revizuenților, funcționari publici la Serviciul de intervenție specializată pentru copil și familie din cadrul Direcției Generale de Asistență și

Protecția Copilului Botoșani, se impune în cauză efectul obligatoriu al hotărârilor judecătorești prin care s-a stabilit acordarea reclamanților stimulentul de risc în cuantum de 2500 RON brut pe lună proporțional cu timpul efectiv lucrat, având în vedere că reclamanții fac parte din aceeași categorie profesională, funcționari publici angajați în cadrul autorității pârâte, iar prin decizia atacată nu a fost recunoscut acest drep și reclamanților din prezenta cauză.

Prin decizia atacată cu revizuire, așa cum s-a arătat la pct. 1, Curtea de Apel Suceava a admis recursul declarat de pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Botoșani împotriva sentinței nr. 188 din 5 mai 2021, pronunțată de Tribunalul Botoșani – secția de contencios administrativ și fiscal, a casat sentința recurată și, în rejudecare, a respins acțiunea formulată de reclamanți, având ca obiect acordarea pentru fiecare petent a stimulentului de risc în cuantum de 2500 RON/lună stare de urgență (respectiv 5000 RON) prevăzut la alin. (2) de la Articolul unic din Legea nr. 82/17.06.2020 privind aprobarea O.U.G. nr. 43/2020, ca nefondată.

Toate celelalte decizii în raport cu care revizuenții afirmă că această soluție este potrivnică au alte părți și altă cauză juridică.

Astfel, prin Decizia nr. 781/09.11.2021, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Suceava a admis recursul declarat de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Botoșani împotriva sentinței nr. 190 din 05 mai 2021 pronunțată de Tribunalul Botoșani – secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2021, a casat în parte sentința recurată și a obligat pârâta să plătească reclamanților M., N., O., P., Q., R. și S., funcționari publici la Serviciul de evaluare complexă a copilului cu dizabilități și a persoanelor adulte cu handicap din cadrul Direcției Generale de Asistență și Protecția Copilului Botoșani, stimulentul de risc în cuantum de 2500 RON brut pe lună proporțional cu timpul efectiv lucrat, menținând celelalte dispoziții care nu sunt contrare.

Prin Decizia nr. 782/09.11.2021, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Suceava a admis recursul declarat de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Botoșani împotriva sentinței nr. 193 din 05 mai 2021 pronunțată de Tribunalul Botoșani – secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2021, a casat în parte sentința recurată și a obligat pârâta să plătească reclamanților T., U., V., W. și X., funcționari la Serviciul achiziții publice din cadrul Direcției Generale de Asistență și Protecția Copilului Botoșani, stimulentul de risc în cuantum de 2500 RON brut pe lună proporțional cu timpul efectiv lucrat, menținând celelalte dispoziții care nu sunt contrare.

Prin Decizia nr. 886/07.12.2021, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Suceava a admis recursul declarat de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Botoșani împotriva sentinței nr. 243 din 26 mai 2021 pronunțată de Tribunalul Botoșani – secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2021, a casat în parte sentința recurată și a obligat pârâta să plătească reclamanților Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW. și XX., funcționari publici la Serviciul de protecție a copilului aflat în dificultate și management de caz din cadrul Direcției Generale de Asistență și Protecția Copilului Botoșani, stimulentul de risc în cuantum de 2500 RON brut pe lună proporțional cu timpul efectiv lucrat, menținând celelalte dispoziții care nu sunt contrare.

Prin urmare, se constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nefiind întrunită ipoteza unei identități de părți și cauză, ca elemente ale puterii de lucru judecat,

Or, nu se poate reține o contrarietate de hotărâri, în condițiile în care nu este vorba despre o hotărâre pronunțată în același litigiu, ci în litigii diferite, chiar dacă se solicită stabilirea unor drepturi salariale similare.

Revizuienții circumscriu noțiunii de contrarietate modalitatea diferită de soluționare a unor cauze similare, având părți diferite, însă cu aceeași calitate de funcționari publici, în cadrul aceleiași instituții - dar cu atribuții diferite, ceea ce reprezintă jurisprudență neunitară și nu hotărâri potrivnice.

În fine, pe de alte parte, se constată că revizuienții au înțeles să îndrepte cererea de revizuire împotriva hotărârii pronunțate inițial, și nu a ultimei hotărâri, contrar dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.,

Înalta Curte reține că finalitatea acestui motiv de revizuire este reglementată de prevederile art. 513 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora în cazul hotărârilor definitive potrivnice, se va anula cea din urmă hotărâre.

Așa fiind, se reține că cererea de revizuire este inadmisibilă și din această perspectivă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 509 cu referire la art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. și L., toți prin Sindicatul "Impact" Botoșani împotriva Deciziei nr. 761 din 8 noiembrie 2021 a Curții de Apel Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2020, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 16 iunie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.