CtEDO 18.09.2007 Auto

ANISINA v. UKRAINE

RESPONDENT
UKR
HOTĂRÂRE
18.09.2007
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
ANISINA v. UKRAINE (CtEDO, 2007)
HUDOC · oficial

Reclamantul, dna Liliya Nikolayevna Anisina, este un național ucrainean care s-a născut în 1952 și locuiește în Makyiyvka. Guvernul ucrainean („Guvernul”) a fost reprezentat de agentii lor, dna I. Shevchuk și dl Y. Zaytsev. Reclamantul s-a născut în 1952 și trăiește în Makyiyvka. În aprilie 2001 a inițiat o procedură în Curtea de District Sovetskyy din Makyiyvka împotriva dlui M., în căutarea recuperării unei datorii și a unei compensații pentru prejudiciu moral. Reclamantul a susținut că, la 10 iunie 2000, dl M. a împrumutat 3000 USD de la ea, pe care s-a angajat să o dea înapoi în două luni. În septembrie 2000, reclamantul i-a cerut să returneze banii, dar dl M. a refuzat. În cursul procedurii, dl M. a confirmat că a primit banii de la solicitant. Cu toate acestea, el a declarat că reclamantul i-a dat banii pentru utilizarea în tranzacții comerciale, cu condiția să-i plătească 60% din venitul lunar. Dl M. a afirmat, în continuare, că până în noiembrie 2000, i-a dat suma deplină reclamantului. La 9 iulie 2001, Curtea a hotărât în parte pentru reclamant, constatând că părțile au ajuns la un acord oral cu privire la împrumutul de bani, care a fost dovedit prin depunerea lor în fața instanței. Curtea a remarcat, de asemenea, că în 2000 dl M. a formulat informații scrise similare către poliție, confirmând că a luat banii de la reclamant pentru utilizarea în tranzacțiile sale comerciale. Curtea a constatat, de asemenea, că argumentele domnului M. că a plătit banii nu au fost justificate, deoarece nu au fost susținute de nici o probă documentară. El a ordonat domnului M. să plătească reclamantului echivalentul de 3000 USD în moneda națională ucraineană (hryvnya). apelat, susținând că instanța de primă instanță a eșuat în stabilirea faptelor cauzei. În special, el a declarat că, din moment ce instanța a constatat că a existat o datorie fără a avea nici o dovadă documentară înainte de aceasta, nu ar fi trebuit să-și respingă argumentele că datoria a fost plătită în întregime. La 20 septembrie 2001, Curtea Regională de Apel Donetsk (Curtea Donetsk) a anulat hotărârea din 9 iulie 2001. O astfel de cerință a existat în ceea ce privește contractele scrise. Întrucât reclamantul nu a furnizat nici o probă documentară care să demonstreze că există o datorie în curs, care a fost contestată de dl M., cererea ei de recuperare a acestei datorii a fost respinsă ca fiind nefondată. Prin aceeași hotărâre, instanța de recurs a ordonat reclamantului să plătească statului taxele de instanță ale UAH 181.40. Reclamantul a apelat în casă, susținând că hotărârea Curții Donetsk a fost arbitrară. La 11 ianuarie 2002, comitetul de trei judecători ai Curții Supreme a respins recursul reclamantului, declarând că hotărârea instanței de recurs a fost legală. La 28 martie 2002, Curtea Donetsk a adoptat o decizie suplimentară prin care a respins cererea reclamantului de compensare pentru prejudiciu moral, ca fiind neconvențiată. Dispozițiile relevante ale Codului se citesc după cum urmează: „Se încheie în scris următoarele: 2) acorduri între cetățeni cu privire la o sumă de peste 100 de karbovantsiv[]... 3) alte acorduri între cetățeni pe care legea o cere să le încheie într-o formă scrisă...” „Părțile nu au dreptul de a face referire la declarațiile martorilor pentru a dovedi existența unui contract în caz de litigiu, în cazul în care acest contract nu a fost pus în scris, care a fost obligat de lege[. În cazurile menționate în lege, [nerespectarea cerințelor de formă scrisă] implică nulitatea unui contract...” „Pursunt la un contract de împrumut, o parte (premier) dă [o sumă de] bani ... o altă parte (debitorul), iar debitorul se angajează să returneze aceeași sumă de bani... Un contract de împrumut se consideră încheiat la momentul transferului de bani... „Un contract de împrumut pentru mai mult de 100 de karbovantsiv se încheie în scris.” „Un debitor are dreptul de a nega un contract de împrumut ... prin dovedirea că banii ... nu au fost de fapt primiti de el ... sau că [el] a primit mai puțin bani decât menționat în contract. În cazul în care un contract de împrumut trebuie încheiat în scris (art. 375 din prezentul cod), [părțile] nu sunt autorizate să nege [că banii au fost transferați sau primiti] pe baza declarațiilor martorilor, cu excepția cazului în care această chestiune implică un act pedepsit în temeiul dreptului penal.” Dispozițiile relevante ale Codului se citesc după cum urmează: „Curtea, care a pronunțat o hotărâre [în acest caz], poate, la cererea persoanelor care participă la acest caz sau la propunerea sa, să adopte o decizie suplimentară în următoarele cazuri: 1) în cazul în care oricare dintre cererile, cu privire la care părțile au prezentat dovezi și observațiile, nu au fost judecate; ... Întrebarea privind adoptarea [pozibil] a unei decizii suplimentare poate fi ridicată în termen de zece zile de la data hotărârii. Curtea adoptă o decizie suplimentară după examinarea acestei întrebări într-o audiere la care au fost convocate părțile. Un recurs poate fi interzis împotriva unei decizii suplimentare în termen de zece zile de la adoptarea sa...” Extractele relevante din punctul 8 din Rezoluție se citesc după cum urmează: „... Potrivit articolului 29 din [Codul de procedură civilă] existența relațiilor juridice, cu privire la care există o cerință de formă scrisă (art. 46 din [Codul civil]), nu poate fi stabilită pe baza declarațiilor martorilor. În același timp, faptul că un astfel de contract a fost executat poate fi stabilit pe baza oricăror dovezi ..., inclusiv declarații martorilor.”

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă