ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2890/2022

Ședința publică din data de 20 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 27.05.2019 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Municipiul Tarnăveni prin primar A. în contradictoriu cu pârâtul Ministrului Educației Naționale a solicitat emiterea unei hotărârii de constatare a aprobării tacite a solicitării avizului conform de schimbare a destinației imobilului Școala Primara Botorca din Tarnaveni str. x județul Mureș și obligarea Ministrul Educației Naționale să emită avizul conform de schimbare a destinației imobilului Școala Primara Botorca din Tarnaveni str. x județul Mureș.

Prin sentința civilă nr. 760 pronunțată la data de 08 noiembrie 2019, Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Municipiul Târnăveni solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și în rejudecare admiterea cererii formulate.

În esență, criticile formulate vizează calificarea ultimei adrese emisă de Ministerul Educației Naționale ca fiind un răspuns negativ în condițiile pe parcursul întregii corespondențe purtate cu pârâtul între anii 2016 – 2018 acesta a cunoscut încă de la început destinația pentru care se solicită schimbarea de destinație a școlii Botorca, și anume Casa Mortuară pentru Biserica Ortodoxă. Acest răspuns negativ nu a fost emis de Ministerul Educației Naționale ci de Direcția Generală juridică și Direcția Generală infrastructură prin Direcția Patrimoniu și Investiții, iar acest răspuns nu a fost însușit de pârâtul Ministerul Educației Naționale în conformitate cu prevederile art. 112 alin. (6) din Legea nr. 1/2011.

Pentru aceste argumente apreciază ca fiind aplicabile prevederile O.U.G. nr. 27/2003 fiind în fața unei "tăceri" a administrației publice, respectiv a Ministerului Educației Naționale cu privire la soluționarea adresată de reclamant referitoare la solicitarea emiterii unui aviz conform.

Pârâtul Ministerul Educației (fost Ministerul Educației Naționale) nu a formulat întâmpinare în cauză.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Față de prevederile art. 248 alin. (1) instanța urmează a analiza cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, reținând următoarele:

Prin acțiunea principală, reclamantul Municipiul Târnăveni prin primar A. în contradictoriu cu pârâtul Ministrului Educației Naționale, a solicitat emiterea unei hotărârii de constatare a aprobării tacite a solicitării avizului conform de schimbare a destinației imobilului Școala Primara Botorca din Tarnaveni str. x județul Mureș și obligarea Ministrul Educației Naționale să emită avizul conform de schimbare a destinației imobilului Școala Primara Botorca din Tarnaveni str. x județul Mureș, temeiul de drept invocat fiind reprezentat de O.U.G. nr. 27/2003 privind procedura aprobării tacite.

Potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (3) din O.U.G. nr. 27/2003 privind procedura aprobării tacite "Hotărârile se redactează în termen de 10 zile de la pronunțare și sunt irevocabile".

Potrivit art. 8 din Legea 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii 134/2010 privind C. proc. civ. de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., referirile din cuprinsul actelor normative la hotărârea judecătorească "definitivă și irevocabilă" sau, după caz, "irevocabilă" se vor înțelege ca fiind făcute la hotărârea judecătorească "definitivă".

Principiul legalității căilor de atac este consacrat în art. 129 din Constituția României, potrivit căruia căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești pot fi exercitate în condițiile legii.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege, nefiind permisă altor mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Având în vedere dispozițiile art. 11 alin. (3) din O.U.G. nr. 27/2003, precum și prevederile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei, constatând că recurentul a exercitat o cale de atac neprevăzută de lege în această materie, promovând recurs împotriva unei hotărâri definitive, Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității recursului invocată de instanță din oficiu și va respinge recursul ca inadmisibil .

Prin urmare, instanța de control judiciar constată că recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva sentinței atacate, care nu face parte din categoria celor supuse recursului, având caracter definitiv, astfel că în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant Municipiul Târnăveni prin Primar A. împotriva sentinței civile nr. 760 din 08 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal,

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 mai 2022.