ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2533/2022

Ședința publică din data de 6 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1 Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a IX–a de contencios administrativ și fiscal la data de 02.08.2021, sub nr. x/2021, reclamantul Sindicatul Spiru Haret Teleorman, ca reprezentant al membrului de sindicat A., a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Educației, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună suspendarea executării art. 1 alin. (2) din Ordinul ministrului educației nr. 3993/2021 privind stabilirea unor drepturi salariale specifice personalului didactic din învățământ, prevăzute în Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 605/17.06.2021.

1.2. Hotărârea primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 1250 de la data de 17.09.2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă cererea formulată de reclamantul Sindicatul Spiru Haret Teleorman, ca reprezentant al membrului de sindicat A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 1250 de la data de 17.09.2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal a formulat cerere de recurs reclamantul SINDICATUL SPIRU HARET TELEORMAN, solicitând, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admiterea acesteia, cu modificarea sentinței civile atacate, iar pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată.

În esență, în motivare, a arătat că în mod greșit prima instanță a considerat că nu ar fi îndeplinite cele două condiții legale cumulative pentru a se dispune suspendarea actului administrativ contestat.

Cu referire la condiția cazului bine justificat a susținut partea recurentă faptul că prin dispozițiile cuprinse în art. 1 din OMEN nr. 3993/2021 au fost încălcate normele constituționale și normele legale relative la neretroactivitatea legii.

A mai susținut că actul administrativ atacat este nelegal câtă vreme conține dispoziții legale care se aplică retroactiv.

În ceea ce privește condiția pagubei iminente, același recurent susține faptul că se evidențiază paguba în contextul în care membra de sindicat pentru care asigură reprezentarea în fața instanței ar fi, ca urmare a dispoziției OMEN nr. 3993/2021, lipsită de posibilitatea de a mai opta între obținerea Gradului I prin echivalare și menținerea drepturilor salariale aferente titlului științific de doctor. Mai mult, același act administrativ contestat aduce prejudicii materiale dar și de imagine pentru cadrele didactice care au obținut titlul de doctor.

Prin urmare, în speța de față, analizând situația particulară a d-nei A., aceasta fiind în posesia Gradului I, pierde indemnizația de doctorat și i se diminuează venitul cu cel puțin 20 %, în funcție de vechime.

Pentru toate aceste considerente, a apreciat Sindicatul în reprezentarea recurentei A. că se impune admiterea cererii de recurs.

1.4 Apărările formulate în cauză

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de recurs, ca nefondată, cu menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile recurate.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de casare dezvoltate precum și a apărărilor intimatului, având în vedere dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul formulat de Sindicatul Spiru Haret Teleorman în numele membrului de Sindicat A., ca nefondat, pentru următoarele considerente.

Amintește Înalta Curte că art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede faptul că în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată sau după sesizarea instanței de contencios administrativ, persoana vătămată poate să solicite suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea definitivă a cauzei.

Rezultă că, executarea unui act administrativ va putea fi suspendată numai în situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiții: (1) cazul bine justificat, definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ce constă în anumite împrejurări legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ; (2) paguba iminentă, definită în art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceeași lege, definită ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Or, cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

În jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Este adevărat că tot în practica instanței supreme s-a statuat că aparența de nelegalitate nu se limitează la verificarea regularității procedurii administrative sau a dimensiunii formale a actului administrativ, ci poate fi circumscrisă unor motive ce țin de fondul raportului de drept administrativ, de legalitatea substanțială a actului supus evaluării.

Dar îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ trebuie să fie evidentă, să poată fi decelată cu ușurință printr-o cercetare sumară a aparenței dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.

Așa cum s-a reținut anterior, prin memoriul de recurs, recurentul – reclamant a invocat în esență drept motive ce ar reprezenta în înțelesul său un caz bine justificat, aceleași argumente invocate și în fața instanței de fond, care nu sunt de natură a reforma sentința recurată. Argumentele susținute de recurent nu reprezintă indicii suficiente pentru a răsturna prezumția de legalitate a actului administrativ contestat, ci se constituie în critici ce pot reprezenta chiar temeiul contestației administrative, iar acest aspect ar însemna o prejudecare a cererii în anulare într-un litigiu care are ca obiect suspendarea respectivului act.

Instanța de recurs reține că argumentele invocate de recurentul-reclamant privind nelegalitatea ordinului a cărui suspendare se cere nu se confirmă, acesta fiind emis pe baza art. 14 alin. (3) din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice prin care statuează că "Personalul didactic de predare care solicită și obține gradul didactic I prin echivalare, potrivit prevederilor Ordinului ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului nr. 5561/2011 pentru aprobarea Metodologiei privind formarea continuă a personalului din învățământul preuniversitar, cu modificările și completările ulterioare, nu primește indemnizația pentru titlul științific de doctor. Cadrele didactice optează pentru indemnizația pentru titlul științific de doctor sau pentru echivalarea cu gradul didactic I." La nivel de aparență, prevederile ordinului a cărui suspendare se cere nu derogă de la prevederile actului normativ de forță juridică superioară, ordinul fiind emis în temeiul și în vederea executării în concret a legii. Pe de altă parte, tot la nivel de aparență, nu se poate reține nici încălcarea principiului constituțional al neretroactivității legii de vreme ce ordinul atacat nu cuprinde dispoziții de natură a afecta drepturile salariale ale reclamanților care au fost realizate în trecut ci doar pe cele ce urmează a lua naștere, respectiv cele datorate începând cu luna iunie 2021, lună în care a și fost emis ordinul a cărui suspendare se cere.

Pentru aceste motive, instanța de control judiciar, în acord cu prima instanță, apreciază că, în cauză, nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat pentru suspendarea executării actului atacat, recurentul - reclamant nereușind să răstoarne prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ, care determină principiul executării sale din oficiu.

Referitor la criticile vizând raționamentul primei instanțe asupra condiției existenței unei pagube iminente, Înalta Curte are în vedere că cele două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv "cazul bine justificat" și "paguba iminentă", sunt cumulative, astfel încât, în raport de argumentele reținute anterior, în sensul nedovedirii condiției "cazului bine justificat", nu se mai impune și analiza celor circumscrise prejudiciului iminent.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței atacate dintre ce prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul – reclamant Sindicatul Spiru Haret Teleorman în numele membrului de Sindicat A. împotriva sentinței civile nr. 1250 din 17 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 mai 2022.