ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1357/2022

Ședința publică din data de 8 martie 2022

Deliberând asupra recursului de față, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

I.1. Cadrul procesual

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 31.05.2018, sub nr. x/2018, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtă Federația Română de Polo, anularea Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Federației Române de Polo din data de 18.05.2018.

I.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 2075 din 25 iunie 2019, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtă Federația Română de Polo, ca neîntemeiată.

I.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs reclamanții A. și B., pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. (hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material).

În motivarea recursului, au arătat, în esență, că - deși a reținut că reclamantele nu au fost convocate pentru Adunarea Generală Extraordinară a Federației Române de Polo din data de 18.05.2018 - instanța a apreciat fără temei că vătămarea produsă nu este de natura să conducă la nulitatea hotărârilor adoptate în cadrul acestei adunări generale, întrucât condițiile de cvorum și de majoritate cerute de lege pentru legala adoptare a acestor hotărâri au fost îndeplinite și fără prezența reclamantelor în cadrul adunării.

Prin neconvocarea recurenților și a altor structuri sportive au fost încălcate drepturile membrilor de a fi prezenți la adunare și, totodată, au fost create condițiile adoptării unei hotărâri în interesul doar al unora dintre membrii ai intimatei-pârâte, contrară însă intereselor și scopului Federației Române de Polo.

Instanța de fond în mod greșit a apreciat că ordinea de zi a Adunării Generale Extraordinare a FRP din data de 18.05.2019 nu se încadrează în situația de excepție de la art. 36 alin. (2) din Statutul FRP.

Pentru a reține acest aspect, a apreciat eronat că alegerea cenzorului și revocarea a 4 membri ai Biroului Federal nu reprezintă modificări ale actului constitutiv, deoarece modificarea actului constitutiv se întâlnește doar în situația schimbării organelor de conducere prevăzute de art. 26 din Statut, care au fost desemnate/stabilite inițial prin actul constitutiv al FRP.

Or, unul dintre elementele esențiale ale actului constitutiv, în lipsa căruia o federație nu ar putea dobândi personalitate juridică, constă în componența nominală a celor dintâi organe de conducere. Odată ce componența nominală a acestor prime organe de conducere este modificată, are loc evident o modificare a actului constitutiv.

Totodată, art. 8 din Regulamentul din 2000 la Ordinul nr. 954/B/C din 26.04.2002 dispune că "modificările aduse actului constitutiv produc efecte de la data înscrierii tor în registrul special", conform art. 33, corelat cu art. 8 și art. 12 din O.G. nr. 26/2000, iar art. 64 alin. (6) din Statutul FRP stabilește că, în situații de urgentă, modificarea Statutului se elaborează de către Biroul Federal, cu avizul MTS, urmând ca modificările să fie supuse aprobării Adunării Generale cu caracter extraordinar.

Or, conform art. 36 alin. (6) din Legea nr. 69/2000, modificarea statutelor federațiilor fără respectarea dispozițiilor art. 36 alin. (4) este nulă de drept.

Recurenții au mai arătat că, prin actul administrativ contestat, au fost revocați 4 membri ai Biroului Federației ce fuseseră aleși în cadrul unei adunări generale elective cu doar un an înainte.

Pentru luarea unei astfel de hotărâri, s-a procedat la convocarea unei adunări generale extraordinare, care poate fi ținută exclusiv pentru unul dintre cazurile prevăzute de art. 24 alin. (8) din Statut.

Cei ce au inițiat și susținut adoptarea Hotărârii contestate au indicat în mod formal ca temei al convocării dispozițiile art. 24 alin. (8), în realitate având de-a face cu voința arbitrară a acestora de a realiza anumite modificări în structura organelor de conducere ale FRP, în concordanță cu interesele lor private, ignorându-se astfel interesele ce ar trebui să primeze, respectiv cele ale Federației.

Astfel, în concret:

a. din convocator nu rezultă motivele pentru care se impune modificarea statutului

b. nu au fost depuse dovezi concrete din care să rezulte necesitatea înlocuirii membrilor Biroului Federal, acestora aducându-li-se anumite acuze care nu au fost și probate.

c. a fost ignorat statutul de federație sportivă națională, statut din care decurge obligația de consultare și obținere a unui aviz prealabil din partea MTS pentru desfășurarea unei adunări generale extraordinare.

II. Procedura în fața instanței de recurs

Intimata pârâtă nu a formulat întâmpinare, deși a fost legal citată și i s-a comunicat copia cererii de recurs potrivit legii.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Considerentele și soluția instanței de recurs

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul reclamanților este fondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Reclamanții au supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ actul administrativ reprezentat de Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Federației Române de Polo din data de 18.05.2018.

Acțiunea lor a fost respinsă, prima instanță apreciind ca fiind temeinic și legal actul administrativ contestat.

Hotărârea instanței de fond a fost atacată de reclamanții A. și B..

III.1. Argumente de fapt și de drept relevante

Analizând criticile aduse sentinței recurate, Înalta Curte reține, referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. ("hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material"), că acesta a fost invocat prin raportare la prevederile art. 36 al Legii nr. 69/2000, ale O.G. nr. 26/2000, art. 8 din Regulamentul din 2000 la Ordinul nr. 954/B/C din 26.04.2002 și ale art. 24, art. 36, art. 64 din Statutul Federației.

Înalta Curte reamintește, cu prioritate, că recursul este o cale extraordinară de atac, prin care se urmărește, așa cum se precizează în art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., să se supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Procedând la această analiză, Înalta Curte nu împărtășește considerentele instanței de fond în ceea ce privește legala convocare a Adunării Generale din 18.05.2018.

De asemenea, apreciază că în mod eronat judecătorul fondului a considerat decisivă împrejurarea că, și fără participarea recurenților la Adunarea Generală, s-ar fi întrunit cvorumul necesar pentru adoptarea hotărârii contestate.

Din probatoriul administrat în fața instanței de fond a rezultat că recurenții reclamanți nu au fost legal convocați pentru Adunarea Generală din 03.05.2018, întrucât nu s-a făcut dovada comunicării convocatorului întocmit de Federația Română de Polo E-mailul ce cuprinde un convocator pentru adunarea generală din 03.05.2018 (depus la fila x – vol. I dosar fond) nu apare a fi transmis și recurenților reclamanți, iar pentru ședința din 18.05.2018 nu s-a înfățișat niciun convocator.

În aceste condiții, nici reconvocarea (convocarea Adunării Generale Extraordinare) pentru 18.05.2018, când s-a adoptat hotărârea contestată în cauză nu poate fi considerată legală.

Deși a făcut referire expresă la prevederile Statutului Federației, instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a acestora, considerând fără temei că nerespectarea cerințelor legale pentru convocarea recurenților membri ai Federației nu ar fi de natură să conducă la nulitatea hotărârii Adunării Generale adoptate în aceste condiții.

În realitate, au fost nesocotite dispozițiile art. 35 alin. (2) și art. 21 alin. (5) din O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, coroborate cu prevederile art. 24/art. 36 din Statutul Federației Române de Polo, împrejurare de natură să atragă nulitatea hotărârii contestate.

De asemenea, numai prin anularea actului administrativ nelegal adoptat poate fi înlăturată vătămarea evidentă adusă interesului legitim și dreptului membrilor recurenți de a fi prezenți, de a participa la discuțiile pe marginea punctelor de pe ordinea de zi și de a vota propriilor convingeri și interese.

În concluzie, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o greșită aplicare a prevederilor legale la situația de fapt ce rezulta din probatoriul administrat, motiv pentru care se impune casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii reclamanților, cu consecința anulării actului administrativ contestat.

III.2. Soluția instanței de recurs

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul recurenților reclamanți, va casa sentința recurată și, rejudecând, va admite acțiunea, cu consecința anulării Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Federației Române de Polo din data de 18.05.2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței civile nr. 2075 din 25 iunie 2019 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată.

Admite acțiunea formulată de reclamanți.

Anulează Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Federației Române de Polo din data de 18.05.2018.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 martie 2022.