ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 936/2022

Ședința publică din data de 04 mai 2022

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

La data de 09 februarie 2022, petenții A. și B. au formulat cerere de strămutare a dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Curții de Apel București și cerere de suspendare a judecării procesului ce face obiectul dosarului mai sus menționat, până la soluționarea cererii de strămutare.

Prin încheierea din 17 februarie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins cererea de suspendare a judecării procesului ce face obiectul dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, formulată de petenții A. și B..

Împotriva încheierii din 17 februarie 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2022, contestatorii A. și B. au formulat contestație în anulare solicitând anularea încheierii.

În motivarea cererii, contestatorii au susținut că se impune anularea încheierii întrucât aceasta nu respectă condițiile de fond și de formă cerute de C. proc. civ. și anume nu cuprinde semnăturile membrilor completului de judecată și nici susținerile părților.

Totodată, au susținut că nesemnarea încheierii de către membrii completului de judecată are mai multe consecințe, respectiv: în lipsa semnăturilor, încheierea nu poate fi supusă căilor de atac, nu are putere executorie, nu are forță probantă, nu se bucură de autoritate de lucru judecat, astfel că au fost încălcate dispozițiile art. 426 C. proc. civ.

Au învederat că au fost încălcate și dispozițiile art. 427 C. proc. civ. prin comunicarea încheierii în lipsa semnăturilor membrilor completului.

De asemenea, au susținut că încheierea trebuie anulată întrucât aceasta nu cuprinde expunerea situației de fapt susținută de probele administrate în cauză .

Apreciază că nu a fost respectat principiu egalității părților în fața legii, atâta vreme cât nu s-au reținut argumentele acestora cu privire la condiționarea de către instanță a accesului liber la justiție al petenților de plata cauțiunii în cuantum de 1000 RON.

Conchizând, solicită admiterea căii de atac, anularea încheierii atacate, restabilirea situației anterioare și repararea prejudiciilor cauzate prin pronunțarea încheierii.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând admisibilitatea contestației în anulare, Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu preliminar, se impune a se preciza că, potrivit normelor de procedură civilă, contestația în anulare poate fi formulată împotriva hotărârilor judecătorești definitive sau pronunțate de instanțele de recurs pentru motive expres și limitativ prevăzute de art. 503 alin. (1) și (2) C. proc. civ. în caz contrar, ar fi încălcat principiul legalității căii de atac, prevăzut de art. 457 alin. (1) din acest act normativ, potrivit căruia căile de atac pot fi exercitate numai dacă sunt prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

În speța dedusă judecății, prin încheierea din 17 februarie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins cererea de suspendare a judecării procesului ce face obiectul dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, până la soluționarea cererii de strămutare, formulată de petenții A. și B..

Potrivit dispozițiilor art. 143 alin. (2) C. proc. civ., "Încheierea asupra suspendării nu se motivează și nu este supusă niciunei căi de atac".

Rezultă că legiuitorul a stabilit ca încheierile pronunțate în condițiile art. 143 alin. (2) C. proc. civ. să nu fie supuse niciunei căi de atac, ceea ce conduce la concluzia că aceste încheieri nu pot fi atacate cu contestație în anulare sau revizuire.

Drept urmare, se constată că încheierea atacată nu are deschisă calea de atac a contestației în anulare și nici o altă cale de atac.

Potrivit principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea însăși a acestora să se realizeze în condițiile legii.

Pentru aceste considerente și în raport de dispozițiile legale anterior evocate, întrucât încheierea din data de 17 februarie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă este o hotărâre fără cale de atac, contestația în anulare urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorii A. și B. împotriva încheierii din 17 februarie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția I civilă, în dosarul nr. x/2022.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 04 mai 2022.