ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1597/2022

Ședința publică din data de 22 septembrie 2022

Asupra cauzei, constată următoarele:

Calea de atac intitulată "apel" este exercitată împotriva încheierii din 22 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția I civilă, prin care s-a respins cererea de suspendare a procesului în dosarul nr. x/2021 aflat pe rolul Judecătoriei Iași și, de asemenea, s-a respins cererea de strămutare a aceluiași dosar, cereri formulate de petenta A..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la 17 ianuarie 2022, fiindu-i stabilit termen de judecată la 22 septembrie 2022, cu citarea părților, când instanța a invocat din oficiu și a rămas în pronunțare asupra excepției inadmisibilității căii de atac.

Examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac intitulate "apel", Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 143 alin. (2) C. proc. civ., "încheierea asupra suspendării nu se motivează și nu este supusă niciunei căi de atac", iar art. 144 alin. (2) C. proc. civ. dispune că:

"hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare și este definitivă."

În conformitate cu prevederile art. 634 alin. (1) C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive 1. hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului (...), 6. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs."

Din interpretarea textelor legale anterior redate, rezultă că legiuitorul a stabilit că încheierile prin care se soluționează cererile de suspendare a procesului formulate în dosarele de strămutare nu sunt susceptibile de a fi atacate cu vreo cale de atac, iar hotărârile pronunțate în soluționarea cererilor de strămutare sunt definitive, astfel încât nu pot fi atacate cu apel sau cu recurs.

Totodată, în conformitate cu art. 97 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă "1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept: 4. orice alte cereri date prin lege în competența sa".

Acest text legal trebuie însă coroborat cu dispozițiile art. 21 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, care prevede că " secția I civilă, secția a II a civilă și secția de contencios administrativ și fiscal ale Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum și recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătorești, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecății a fost întrerupt în fața curților de apel".

Se constată că, în reglementarea dispozițiilor C. proc. civ. și ale Legii nr. 303/2004 anterior menționate, Înaltei Curți nu i-au fost atribuite competențe în a judeca litigii aflate în stadiul procesual al apelului, în condițiile în care legile procesuale și de organizare judiciară nu menționează expres o astfel de posibilitate.

Pe de altă parte, chiar dacă petenta ar fi declarat recurs împotriva încheierii din 22 decembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Iași, acesta ar fi fost, de asemenea, inadmisibil, întrucât conform argumentelor deja expuse, încheierea pronunțată în soluționarea cererii de suspendare nu are prevăzută nicio cale de atac, iar hotărârea pronunțată în soluționarea cererii de strămutare este definitivă.

Se reține că, potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părților obligația îndeplinirii actelor de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător.

Totodată, dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează principiul legalității căilor de atac, prevăd că "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

Revine, așadar, persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă și de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit și a căilor de atac.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele expuse, cum împotriva încheierii din 22 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția I civilă petenta A. a formulat apel, având în vedere dispozițiile art. 143 alin. (2) C. proc. civ. și art. 144 alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 483 C. proc. civ. și art. 97 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibilă, calea de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac intitulată "apel" declarată de petenta A. împotriva încheierii din 22 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 septembrie 2022.