ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2495/2022

Circumstanțele cauzei La 4 aprilie 2022, pe rolul Curții de Apel București – secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a fost înregistrat apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 608 din 23 iunie 2020, pronunțată de Tribunalul București – secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimatul–pârât Municipiul București, prin Primarul general. Prin încheierea din 30 martie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a dispus suspendarea judecării apelului, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Cererea de repunere pe rol Apelanta-reclamantă a formulat cerere de repunere pe rol, pentru soluționarea căreia a fost fixat termen de judecată la 25 ianuarie 2022. Instanța de apel a reținut că, prin intermediul cererii de repunere pe rol, apelanta-reclamantă a solicitat amânarea judecării cauzei, justificată și dovedită cu acte medicale și a constatat lipsa părților, precum și faptul că acestea nu au depus cerere de soluționare a cauzei în lipsă.

Hotărârea Curții de Apel București Prin încheierea din 25 ianuarie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel București – secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins cererea de repunere pe rol, ca nefondată; a menținut măsura suspendării judecării apelului declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 608 din 23 iunie 2020, pronunțată de Tribunalul București – secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimatul–pârât Municipiul București, prin Primarul general.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva încheierii din 25 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2017, a declarat recurs reclamanta A.. Invocând incidența cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a susținut că, în mod nejustificat, curtea de apel a menținut măsura suspendării judecării cauzei, învederând că sancțiunea suspendării intervine atunci când partea manifestă dezinteres, lăsând pricina în nelucrare. A arătat că, la data la care a fost discutată și respinsă cererea de repunere pe rol, recurenta a cerut instanței să acorde un termen pentru imposibilitate de prezentare din motive medicale, depunând dovezi în acest sens. Cu toate acestea, instanța, prin încheierea din 25 ianuarie 2022, nu s-a pronunțat asupra cererii de amânare, ci a menținut măsura suspendării. A afirmat că încheierea recurată încalcă dispozițiile art. 13 pct. 3 și ale art. 411 pct. 2 C. proc. civ. întrucât cererea de amânare a judecării cauzei a relevat evidenta sa preocupare cu privire la soluționarea cauzei, lipsa recurentei de la termenul de judecată fiind justificată de o imposibilitate fizică de prezentare, din motive medicale.

Apărările formulate în cauză Intimatul Municipiul București, prin Primar general nu a depus întâmpinare.

Procedura de fitru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 27 octombrie 2022 a fost admis în principiu recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 25 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2017 și a fost fixat termen de judecată la 15 decembrie 2022, pentru soluționarea recursului. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse. În temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a susținut nelegalitatea încheierii recurate prin care a fost menținută măsura suspendării judecării procesului dispusă la termenul din 30 martie 2021, din perspectiva ignorării de către curtea de apel a cererii de amânare a judecării cauzei pentru imposibilitatea sa de prezentare din motive medicale, transmisă pentru termenul din 25 ianuarie 2022, stabilit pentru discutarea cererii de repunere pe rol formulată de reclamantă. Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când, "prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității." Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. evocă prevederile art. 175 și art. 176 din acest act normativ cu privire la nulitatea condiționată sau necondiționată a actelor de procedură, precum și pe cele ale art. 178, referitoare la regimul juridic al nulității, și ale art. 179 din cod, care vizează efectele acesteia. Nulitatea, ca sancțiune procedurală, se impune a fi analizată în strânsă corelație cu actele de procedură pe care instanța, părțile sau alți participanți le-au îndeplinit pe parcursul activității judiciare. Înalta Curte reține că prin încheierea din 25 ianuarie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins cererea de repunere pe rol, formulată de reclamanta A. și a menținut măsura suspendării judecării apelului declarat de reclamantă împotriva sentinței nr. 608 din 23 iunie 2020, pronunțată de Tribunalul București – secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimatul–pârât Municipiul București, prin Primarul general, având în vedere lipsa părților legal citate la termenul stabilit pentru discutarea cererii de repunere pe rol și faptul că niciuna dintre ele nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă. Din această perspectivă și în limitele criticii formulate, Înalta Curte constată că instanța de apel a realizat o justă interpretare și aplicare a prevederilor incidente, vizând îndeplinirea condițiilor legale pentru repunerea cauzei pe rol. Potrivit art. 415 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., judecata cauzei suspendate se reia prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părți, când suspendarea s-a dispus prin prin învoirea părților sau din cauza lipsei lor. În cuprinsul acestor dispoziții se prevede remediul procedural în cazul în care a fost dispusă măsura suspendării cauzei, însă una dintre părți dorește continuarea judecății. Astfel, judecata cauzei suspendate se reia prin cererea de redeschidere a judecății depusă de una dintre părți, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părților sau din cauza lipsei lor. Pentru identitate de rațiune, judecata cauzei suspendate pentru că părțile nu s-au prezentat și nici nu au solicitat judecarea în lipsă nu se poate relua dacă niciuna dintre părți nu s-a prezentat la termenul acordat și nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, fiind necesar ca cererea de redeschidere a judecății să fie una care respectă și obligațiile părților în desfășurarea procesului, printre care și aceea de a contribui la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia, potrivit art. 10 alin. (1) teza finală C. proc. civ. Cu alte cuvinte, cererea de reluare a judecării procesului, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., nu produce efectele juridice pentru care a fost formulată și nu poate fi analizată, în condițiile în care prin această cerere nu s-a solicitat judecarea în lipsă a procesului, potrivit art. 411 alin. (1) pct. 2, teza finală C. proc. civ., întrucât nu rezultă că manifestarea de voință a părții a fost făcută în vederea continuării judecății. Rațiunea pentru care legiuitorul a instituit măsura suspendării reglementată de art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. a fost aceea a respectării dreptului la apărare și al principiului contradictorialității procesului civil, care presupun punerea în discuția părților a cererilor și apărărilor formulate pe parcursul procesului, suspendarea judecării cauzei și necontinuarea judecății în lipsa părților care nu și-au exprimat expres opțiunea ca soluționarea pricinii să se facă și în absența lor reprezentând tocmai o garanție a drepturilor procesuale ale acestora. Ca atare, în lipsa îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 415 alin. (1) C. proc. civ., este menținută măsura suspendării judecării litigiului, dispusă în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., context în care instanța nu poate soluționa cauza sub niciun aspect, de fond sau procedural, pentru discutarea oricărei cereri, cum este cea de amânare a judecății pentru imposibilitate de prezentare, formulată de recurentă, fiind necesară repunerea cauzei pe rol, ca act de procedură anterior. În raport de aceste aspecte, Înalta Curte constată că recurentei nu i-a fost produsă vătămarea prevăzută de art. 175 alin. (1) C. proc. civ. pentru a se putea constata nulitatea încheierii atacate și nici nu i-a fost încălcat dreptul la apărare și principiul contradictorialității care guvernează procesului civil, în sensul că, deși părțile au fost încunoștințate despre existența și data discutării cererii de repunere pe rol, acestea nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă . Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 25 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2017.