ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2440/2022

Ședința publică din data de 8 decembrie 2022

Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Vaslui, la 29 august 2019, sub nr. x/2019, contestatorii A. și B. în contradictoriu cu intimații Banca de Export-Import a României EXIMBANK S.A. și C. S.A., prin administrator judiciar D. și administrator judiciar E. au formulat contestație la executare cu privire la executarea silită demarată de către intimată în dosarul de executare nr. 62/2019 instrumentat de BEJ F., în temeiul titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin seria x nr. x emis de C. S.A. la 20 august 2014, avalizat de contestatori.

Au solicitat următoarele: - admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune; anularea executării silite și a tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 62/2019 aflat pe rolul BEJ F., în temeiul titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin avalizat de A. și B., seria x nr. x emis de C. S.A. la 20 august 2014; - aplicarea art. 2315 C. civ. și, pe cale de consecință, liberarea contestatorilor de obligațiile rezultând din calitatea de avalist în limita sumei pe care nu pot să o recupereze de la debitorul principal, din culpa intimatei; - întoarcerea executării silite în situația în care creanța în temeiul căreia a fost demarată executarea silită s-ar realiza în tot sau în parte, până la soluționarea contestației la executare; - obligarea intimatei la suportarea cheltuielilor ocazionate de judecarea prezentului litigiu.

Prin sentința civilă nr. 690 din 26 martie 2021, Judecătoria Vaslui a respins, ca neîntemeiată, excepția tardivității introducerii contestației la executare invocată de intimata Banca de Export-Import a României EXIMBANK S.A..

A admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de contestatorii A. și B. și, pe cale de consecință, a admis contestația la executarea silită formulată de contestatorii A. și B. în contradictoriu cu intimata Banca de Export-Import a României EXIMBANK S.A. și cu intimata C. S.A., prin administrator judiciar D. și administrator judiciar E..

A anulat executarea silită și toate actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 62/2019, aflat pe rolul BEJ F. în baza titlului executoriu reprezentat de Biletul la Ordin seria x nr. x emis de C. S.A. la 20 august 2014 și avalizat de contestatori.

A admis cererea de întoarcere a executării și a obligat intimata să restituie contestatorilor toate sumele încasate de BEJ F. în cadrul dosarului de executare nr. 62/2019.

A luat act de solicitarea cheltuielilor de judecată pe cale separată.

Prin decizia civilă nr. 1495 din 27 octombrie 2021 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr. x/2019, a fost respins ca neîntemeiat apelul formulat de apelanta Banca de Export-Import a României EXIMBANK S.A. împotriva sentinței civile nr. 690 din 26 martie 2021 pronunțată de Judecătoria Vaslui, care a fost păstrată. S-a luat act că se vor solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Împotriva deciziei civile nr. 1495 din 27 octombrie 2021 a Tribunalului Vaslui, secția civilă pronunțată în dosarul x/2019 a formulat cerere de revizuire Banca de Export-Import a României EXIMBANK S.A., întrucât aceasta încalcă efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, fiind în contradicție cu decizia nr. 889/A/2020 pronunțată la 23 iulie 2020 de Tribunalul Vaslui în dosarul nr. x/2018.

Cererea de revizuire s-a întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 125 din 23 februarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Iași – secția civilă a fost respinsă cererea de revizuire formulată de Banca de Export-Import a României EXIMBANK S.A. împotriva deciziei civile nr. 1495 din 27 octombrie 2021 a Tribunalului Vaslui, secția civilă, pronunțată în dosarul x/2019

Împotriva deciziei civile nr. 125 din 23 februarie 2022 a declarat recurs revizuenta Banca de Export-Import a României EXIMBANK împotriva deciziei nr. 125 din 23 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă.

Prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-revizuentă a invocat că este incident motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din același cod, fiind îndeplinite condițiile de admisibilitate, contrar celor reținute de instanța de revizuire.

În dezvoltarea acestei critici a menționat că decizia nr. 889/A/2020 și decizia nr. 1495/2021 sunt definitive, nu au fost pronunțate în același dosar, nu a fost invocată excepția autorității de lucru judecat în al doilea dosar, iar dosarele au avut ca obiect contestații la executare.

În ceea ce privește identitatea de părți, recurenta a susținut că decizia este contradictorie, întrucât instanța a reținut, pe de-o parte, că nu există identitate de părți însă pe de altă parte, a reținut că litigiile s-au derulat între aceleași părți. În aprecierea recurentei, autoritatea de lucru judecat poate opera când identitatea de părți este parțială, doar asupra părților care au participat în ambele litigii, astfel cum prevede principiul relativității hotărârii judecătorești.

A mai arătat că titlurile executorii sunt autonome, fiind contestate în cadrul unor contestații la executare care au vizat dosare de executare diferite, însă tratează o chestiune identică în mod diferit, ceea ce a condus la pronunțarea unor hotărâri diametral opuse.

În opinia recurentei, contrar celor reținute de instanța de revizuire, este îndeplinită tripla identitate (cauză, obiect și părți), întrucât în speță se poate discuta despre un bilet la ordin avalizat de intimați și termenul de introducere la plată.

În ceea ce privește contradictorialitatea celor două hotărâri, a menționat că prin decizia revizuită se califică un bilet la ordin ca fiind unul la vedere, contrar celor menționate în contractul de credit pentru a cărui garantare a fost emis și, pornind de la această calificare eronată, s-a reținut că dreptul recurentei de a cere executarea silită este prescris, întrucât executarea silită a fost inițiată la mai mult de 3 ani de la data scadenței. În schimb, prin decizia nr. 889/A/2020 aceeași instanță a statuat, cu putere de lucru judecat, că biletul la ordin emis este unul în alb, fără protest, cum de altfel a fost stipulat în contractul de credit pentru a cărui garantare a fost emis. Prin urmare, nu pot fi aplicate prevederile art. 37 din Legea nr. 58/1934, ci sunt incidente prevederile art. 12 din același act normativ, împrejurare care determină o altă scadență, nefiind împlinit termenul de prescripție de a cere executarea silită.

Recurenta a apreciat că aceste aspecte nu reprezintă elemente de practică neunitară, ci reflectă contradictorialitatea între hotărâri, motiv pentru care sunt incidente prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A concluzionat în sensul că, prin urmare, există un aspect pozitiv pentru partea care a câștigat procesul, în sensul că aceasta se poate prevala de dreptul recunoscut prin hotărâre definitivă într-o nouă judecată, fără ca partea adversă sau instanța să mai poată lua în discuție existența dreptului, dar și un aspect negativ pentru partea care a pierdut procesul, întrucât nu se mai poate pune în discuție dreptul său într-un alt proces. Aspectul negativ va fi incident dacă într-un al doilea proces, între aceleași părți, se încearcă valorificarea aceleiași pretenții, invocându-se același temei juridic, extinzându-se astfel autoritatea de lucru judecat a hotărârii inițiale asupra sorții unui viitor litigiu, în sensul de a institui o interdicție a unei noi judecăți cu privire la același chestiune litigioasă între aceleași părți. Au menționat recurenții-revizuenți că, pe calea revizuirii, au înțeles să fructifice tocmai efectul negativ al autorității de lucru judecat.

În drept, cerere de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 18 aprilie 2022.

Având în vedere data înregistrării contestației la executare, înregistrată sub dosar nr. x/2019 pe rolul instanțelor judecătorești la 29 august 2019, în cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018.

Intimații B. și A. au depus întâmpinare la 20 iunie 2022, în termen legal, cererea de recurs fiindu-le comunicată la 30 mai 2022 . Prin întâmpinare, au solicitat anularea recursului pentru neîncadrarea criticilor în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. și respingerea recursului ca nefondat.

În esență, intimații au arătat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât cele două hotărâri nu sunt potrivnice, iar prin a doua hotărâre nu se încalcă efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al primei hotărâri. Interpretarea legală dată prin prima hotărâre constituie o opinie a instanței care nu este obligatorie pentru o altă instanță care judecă o cauză similară, dat fiind că, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (4) C. proc. civ., este interzis judecătorului să stabilească dispoziții general obligatorii prin hotărârile pe care le pronunță în cauzele ce îi sunt supuse judecății.

Recurenta-revizuentă Banca de Export – Import a României EXIMBANK a comunicat răspuns la întâmpinare la 5 iulie 2022, prin care a solicitat respingerea excepției nulității recursului și admiterea recursului declarat, casarea deciziei nr. 125 din 23 februarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Iași – secția civilă și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condițiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471

1

a alin. (5) și (6) C. proc. civ., s-a fixat termen de judecată la 8 decembrie 2022, cu citarea părților, în ședință publică, în vederea soluționării căii de atac, termen la care instanța a respins excepția nulității recursului și a rămas în pronunțare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru următoarele considerente:

Principala critică dedusă analizei instanței de control judiciar privește încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat de către instanța învestită cu cererea de revizuire și urmează a fi examinată prin prisma motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., deoarece recurenta invocă interpretarea greșită a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, acestea fiind norme de procedură, iar nu de drept material.

În speță, recurenta a formulat cerere de revizuire, în contradictoriu cu intimații A. și B., împotriva deciziei civile nr. 1495 din 27 octombrie 2021 a Tribunalului Vaslui, secția civilă pronunțată în dosarul x/2019, prin care a fost respins, ca neîntemeiat, apelul formulat de apelanta Banca de Export-Import a României EXIMBANK S.A. împotriva sentinței civile nr. 690 din 26 martie 2021.

Astfel, în cadrul dosarului nr. x/2019 soluția pronunțată de instanță a fost de admitere a excepției prescripției dreptului la acțiune, invocată de contestatorii A. și B., și, pe cale de consecință, fiind admisă contestația la executarea silită formulată de contestatori în contradictoriu cu intimata Banca de Export-Import a României EXIMBANK S.A. și cu intimata C. S.A., prin administrator judiciar D. și administrator judiciar E.. Drept urmare, s-a anulat executarea silită și toate actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 62/2019, aflat pe rolul BEJ F. în baza titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin seria x nr. x emis de C. S.A. la 20 august 2014 și avalizat de contestatori.

Cererea de revizuire s-a întemeiat pe dispozițiile art. 501 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind invocat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat în raport cu decizia nr. 889/A pronunțată la 23 iulie 2020 de Tribunalul Vaslui în dosarul cu nr. x/2018

În aprecierea recurentei-revizuente este îndeplinită tripla identitate de părți, obiect și cauză, motiv pentru care, contrar celor reținute prin decizia de revizuire, este incident motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Critica este nefondată.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Astfel, invocarea normei de drept citate presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanțe de același grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Autoritatea de lucru judecat este reglementată în art. 430 C. proc. civ., astfel: (1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. (2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. (3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului. (4) Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie. (5) Hotărârea atacată cu contestația în anulare sau revizuire își păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre.

Rațiunea reglementării menționate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorității de lucru judecat atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, atât în ceea ce privește efectul negativ, cât și cel pozitiv, astfel cum reiese din interpretarea prevederilor art. 431 C. proc. civ.

Potrivit art. 431 alin. (2) C. proc. civ., "Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă".

În acest mod, legiuitorul a consacrat în mod explicit, in terminis, pe plan normativ și efectul pozitiv al lucrului judecat prin care o chestiune litigioasă, dedusă judecății în mod incidental și dezlegată în cadrul unui proces, a cărei rezolvare nu se va regăsi în dispozitivul hotărârii, este înzestrată cu autoritate de lucru judecat, ceea ce înseamnă că nu va putea fi nesocotită, contrazisă într-un litigiu ulterior, întrucât ceea ce s-a judecat este presupus a exprima adevărul raporturilor juridice dintre părți (res iudicata pro veritate habetur).

Într-o astfel de situație, efectul pozitiv al autorității de lucru judecat presupune existența unui proces în desfășurare, în cadrul căruia se impun ca un "dat" dezlegările anterioare ale instanței.

Înalta Curte reține că, în litigiul pendinte, în mod legal s-a reținut de către instanța învestită cu cererea de revizuire că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., deoarece nu se poate reține încălcarea efectului pozitiv al lucrului judecat, în condițiile în care deciziile potrivnice vizează acte de executare întocmite în dosare distincte de executare, pornite pentru executarea unor titluri executorii diferite, așadar nu se referă la aceeași chestiune litigioasă.

În aceste sens, curtea de apel a constatat, în mod judicios, că dosarul nr. x/2018, în care a fost pronunțată hotărârea potrivnică, a avut ca obiect contestația la executare formulată de contestatorul A., împotriva executărilor silite începute în dosarele de executare nr. 52/2015 și nr. 53/2015 instrumentate de BEJ F., dar în baza altor titluri executorii decât cel din prezenta cauză, respectiv biletele la ordin seria x nr. x emis de C. S.A. la 14 martie 2012 și seria x nr. x emis de G. la 28 noiembrie 2013.

Drept urmare, se constată că, în dosarul în care a fost pronunțată decizia pretins contrară, judecata a purtat în privința drepturilor, chiar dacă similare, aparținând altor persoane fizice, fiind fără relevanță că societatea creditoare este aceeași, respectiv Banca de Export-Import a României EXIMBANK S.A.. De asemenea, cum soluțiile diferite nu sunt date în legătură cu executarea aceluiași titlu executoriu, în mod corect s-a reținut că între cele două litigii nu există identitate de obiect.

Contrar criticilor din recurs, Înalta Curte notează că efectul pozitiv al autorității lucrului judecat presupune identitatea de părți, astfel încât ceea ce s-a stabilit jurisdicțional anterior să se impună acelorași părți, cu efect obligatoriu într-un nou proces, care are legătură cu aspectele litigioase deja tranșate, dată fiind relativitatea efectelor lucrului judecat.

Dispozițiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., care consacră legislativ efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, trebuie interpretate sistematic, referindu-se la aceleași părți care au participat în litigiul inițial. Numai în această situație, în care se invocă o chestiune deja judecată definitiv între aceleași părți, subzistă rațiunile autorității lucrului judecat, anume imposibilitatea contrazicerii în privința unei probleme asupra căreia părțile respective s-au judecat, au avut posibilitatea unor dezbateri contradictorii și care, fiind dezlegată definitiv, li se impune și în litigiile ulterioare, având legătură cu primul.

Totodată, se reține că hotărârea față de care s-a invocat încălcarea autorității de lucru judecat reprezintă, în realitate, o decizie de practică judiciară, iar împrejurarea că prin această hotărâre a fost adoptată o soluție diferită în ceea ce privește termenul de prezentare la plată a biletului la ordin avalizat, față de cea pronunțată prin decizia nr. 1495 din 27 octombrie 2021 a Tribunalului Vaslui, nu se circumscrie cazului de revizuire invocat, fiind cel mult o chestiune care ar putea face obiect al unui mecanism de unificare a practicii judiciare, iar nu obiect al căii extraordinare de atac.

Așadar, împrejurarea că instanța de judecată, în economia specifică, distinctă, a fiecărei cauze cu obiect similar, pronunță soluții diferite, nu reprezintă un caz de contrarietate în sensul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ci eventual de jurisprudență neunitară ce nu poate fi însă valorificat prin intermediul revizuirii.

În consecință, curtea de apel a aplicat în mod corespunzător dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reținând că nu există identitate de părți și nici de obiect, motiv pentru care decizia nr. 1495 din 27 octombrie 2021 a Tribunalului Vaslui nu încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 889/A din 23 iulie 2020, pronunțată de aceeași instanță.

Din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., urmează a fi analizată critica prin care recurenta-revizuentă a învederat că există contradicție între cele reținute de instanța de revizuire, întrucât, pe de-o parte, s-a arătat că nu există identitate de părți și, pe de altă parte, a apreciat instanța că există identitate de părți.

Nici această critică nu este fondată.

Înalta Curte reține că, din perspectiva acestui motiv de recurs, hotărârea este casabilă când cuprinde considerente contradictorii, în sensul că din unele rezultă temeinicia pretențiilor supuse judecății, iar din altele netemeinicia acestora.

Nu poate fi reținut caracterul contradictoriu al considerentelor deciziei recurate, în condițiile în care curtea de apel a expus în mod coerent raționamentul juridic care fundamentează soluția de respingere a cererii de revizuire, neexistând o contradicție în ceea ce privește examinarea condițiilor ce trebuie întrunite pentru a fi incident motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, raportându-se la condițiile prevăzute de norma menționată, curtea de apel a constatat, în primul rând, că în cauzele soluționate prin hotărârile definitive invocate de revizuent nu există identitate de părți și, continuând verificarea condițiilor de admisibilitate a revizuirii, a concluzionat că nu există nici identitate de obiect, întrucât instanțele au analizat acte de executare întocmite în dosare distincte de executare, pornite pentru executarea unor titluri diferite.

Mențiunea privind împrejurarea că litigiile s-au purtat între același părți nu evidențiază pretinsul caracter contradictoriu al motivării, având în vedere că instanța expune un argument suplimentar pentru a sprijini concluzia că nu este incident motivul de revizuire invocat, respectiv că nu este îndeplinită condiția privind identitatea de obiect, context în care nu prezintă nicio relevanță identitatea parțială de părți între cele două litigii.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că hotărârea recurată nu este susceptibilă de criticile formulate și că recursul declarat este nefondat, urmând a fi respins ca atare, potrivit art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta Banca de Export-Import a României EXIMBANK împotriva deciziei nr. 125 din 23 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 decembrie 2022.