ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2085/2022

Ședința publică din data de 2 noiembrie 2022

Deliberând , asupra contestației în anulare de față constată următoarele:

Prin decizia nr. 744 din 31 martie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2019, s-au respins excepțiile tardivității și nulității recursului, invocate de intimatul A., s-a admis recursul pârâților Păcurariu Rozalia și Păcurariu Iuliu împotriva deciziei civile nr. 98A din 14 aprilie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, s-a casat decizia atacată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.

În considerentele hotărârii, în legătură cu excepția tardivității cererii de recurs invocată de intimat, s-au reținut următoarele considerente:

"Astfel cum rezultă din dovezile aflate la dosarul instanței de apel, pârâților li s-ar fi comunicat hotărârea dată în apel pe cale electronică, în data de 19 aprilie 2021. În cuprinsul acestor dovezi de comunicare nu există însă nicio mențiune cu privire la adresa de poștă electronică la care s-a făcut comunicarea, astfel încât să se poată stabili cu certitudine că, în concret, comunicarea deciziei către pârâți s-a realizat la adresa indicată de aceștia prin cererea de apel.

Mai mult, în cuprinsul dovezilor, deși se menționează că livrarea este completă, se face și precizarea că destinatarii nu au confirmat primirea.

În aceste circumstanțe, nu există certitudinea că decizia instanței de apel le-a fost în mod real comunicată pârâților, astfel că excepția tardivității recursului, invocată de reclamantul intimat prin întâmpinare, nu ar putea fi admisă, câtă vreme comunicarea realizată în condițiile de mai sus apare ca fiind lovită de nulitate, fiind deci inaptă și să producă efectul afirmat prin dispozițiile art. 485 alin. (1) C. proc. civ., acela de a marca momentul la care decizia instanței de apel a fost comunicată și de la care termenul de recurs ar fi început să curgă.

Nu poate fi primită nici susținerea intimatului potrivit căreia prin cererea lor de recurs înșiși pârâții recunosc că le-ar fi fost comunicată decizia în data de 19.04.2021, din conținutul cererii de recurs rezultând că pârâții recurenți se referă la motivarea hotărârii în data de 19.04.2021, iar nu la comunicarea ei. Aceasta afirmație a fost făcută, de altfel, într-un context privitor la criticile recurenților legate de examinarea superficială a motivelor lor de apel, ca fapt care ar rezulta inclusiv din împrejurarea că decizia a fost motivată într-un termen foarte scurt".

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a formulat contestație în anulare, înregistrată pe rolul Înaltei Curți la 13 iulie 2022, fiind fixat termen de judecată pentru soluționare la 2 noiembrie 2022.

În motivarea contestației în anulare, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., contestatorul a susținut că dezlegarea dată asupra excepției tardivității recursului este rezultatul unei erori materiale.

A arătat că instanța a omis să observe faptul că în cuprinsul dovezilor de comunicare a deciziei instanței de apel exista mențiune expresă cu privire la adresa de poștă electronică la care s-a făcut comunicarea către intimați.

În etapa procesuală a apelului, intimații au fost reprezentați convențional prin Societatea civilă profesională de avocați B. și au indicat în mod expres prin cererea de apel domiciliul procesual ales comun cu privire la orice comunicări privind litigiul, indicându-se inclusiv adresa de e-mail x@x.ro ca fiind adresa electronică aleasă pentru corespondență.

În dezlegarea dată excepției tardivității recursului instanța a ignorat un element de fapt esențial, respectiv faptul că în cuprinsul dovezii de comunicare pe cale electronică a deciziei instanței de apel este menționată în mod expres adresa de e-mail a reprezentantului convențional comun al intimaților

Susține că este evident că se poate stabili cu certitudine că, în concret, comunicarea deciziei către intimați s-a făcut la adresa de e-mail indicată de aceștia prin cererea de apel, la data de 19.04.2021, dezlegarea dată de instanța de recurs excepției tardivității fiind rezultatul unei erori materiale

Mai arată că instanța a omis să observe faptul că în cuprinsul dovezilor de comunicare a hotărârii instanței de apel se menționează expres faptul că livrarea către destinatari, ajungerea la destinatari, este completă.

Prin urmare, daca instanța nu ar fi omis să citească aceste mențiuni, ar fi observat că sunt pe deplin aplicabile în cauză dispozițiile art. 154 alin. (6)

1

din C. proc. civ.. Mesajul generat de sistem se circumscrie pe deplin dispozițiilor art. 154 alin. (6)

1

C. proc. civ., mențiunea potrivit căreia livrarea s-a efectuat fiind suficientă pentru a se considera că a fost valabilă și legală comunicarea hotărârii instanței de apel.

Față de aceste argumente, contestatorul a solicitat admiterea contestației în anulare, anularea deciziei contestate, iar în rejudecare a solicitat să fie admisă excepția de tardivitate a cererii de recurs, având în vedere că intimații au formulat cerere de recurs la data de 06.08.2021, în timp ce hotărârea recurată a fost comunicată la data de 19.04.2021.

Analizând contestația în anulare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea supusă analizei s-a invocat, drept motiv al contestației în anulare, art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., potrivit căruia hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale.

Textul legal vizează greșeli materiale cu caracter procedural, esențiale, determinante pentru soluția pronunțată, greșeli care să fi dus la pronunțarea unei soluții eronate. Atât în practică, cât și în doctrină sunt considerate a fi erori materiale care să constituie potențiale motive de contestație în anulare: respingerea unui recurs ca tardiv, față de data înregistrării la instanță, deși la dosar se afla plicul cu data poștei din care rezulta că acesta fusese trimis în interiorul termenului de recurs, anularea unui recurs ca netimbrat, în pofida faptului că la dosar se află dovada achitării integrale a taxei judiciare de timbru, anularea unui recurs ca fiind formulat de către un mandatar fără procură, deși la dosarul cauzei se află atașată dovada mandatului dat de recurent etc.

Din conținutul deciziei contestate nu rezultă existența unor astfel de greșeli materiale care să ducă la anularea acesteia. Astfel, instanța care a pronunțat decizia contestată a respins excepția tardivității recursului, iar această soluție este rezultatul raționamentului judiciar făcut de instanța de recurs cu privire la realizarea modalității de comunicare a hotărârii date în apel, caz în care nu poate fi vorba de o greșeală materială în sensul textului legal, ci eventual de o greșeală de judecată. Or, prin intermediul contestației în anulare nu se poate tinde la valorificarea unei erori de judecată.

În speță, contestatorul a formulat critici vizând eventuale greșeli de judecată, considerând că instanța de recurs, în mod eronat, a interpretat și aplicat dispozițiile art. 154 și art. 485 C. proc. civ.

În sensul dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., greșeala materială care deschide calea contestației în anulare vizează o eroare formală, evidentă, care, deși distinctă de eroarea materială care poate fi îndreptată în condițiile art. 442 C. proc. civ., nu poate fi inițiată pentru remedierea unor greșeli decurgând din calificarea cererii, aprecierea probelor, interpretarea unor dispoziții legale ori din stabilirea eronată a situației de fapt.

Cum împrejurările reclamate de contestator nu se circumscriu motivului de contestație în anulare invocat, acestea nu pot fi supuse analizei în cadrul unei contestații în anulare, deoarece această cale extraordinară de atac tinde la retractarea unei hotărâri pentru înlăturarea neregularităților formale, expres și limitativ prevăzute de lege, săvârșite de instanță cu ocazia judecății, iar nu pentru că dezlegarea cauzei nu a fost bine soluționată, în conformitate cu opinia contestatorului.

Pentru considerentele expuse, constatând că criticile deduse judecății nu se circumscriu motivului de contestație în anulare reglementat de dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că se impune respingerea contestației în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 744 din 31 martie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 2 noiembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.