ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2065/2022

Ședința publică din data de 01 noiembrie 2022

Asupra cauzei de față, constată următoarele;

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cereri de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, la data de 6.03.2018, sub nr. x/2018, reclamanta UCMR-ADA - Asociația pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Târgu Mureș:

- Să se dispună obligarea pârâtei la plata:

- sumei de 17.850 iei (inclusiv T.V.A. aferent), reprezentând remunerația restantă datorată de pârâta pentru comunicarea publică a operelor muzicale în cadrul spectacolelor A. desfășurat în perioada 15-17.09.2017 în Parcul Municipal din Târgu Mureș, Simfonii de Toamnă - Festivalul Vinului desfășurat în perioada 6-8.10.2017 în Parcul Municipal din Târgu Mureș, Sărbătoarea Zilei Naționale desfășurat în data de 1.12.2017 în Piața Victoriei din Târgu Mureș, Aprinderea Luminilor desfășurat în data de 6.12.2017 în Piața Trandafirilor din Târgu Mureș, Concert de Colinde desfășurat în data de 20.12.2017 în Piața Teatrului din Târgu Mureș, Revelion în stradă desfășurat în data de 31.12.2017 în Piața Victoriei din Târgu Mureș, Festivalul de Cultură al Anotimpurilor desfășurat în data de 18.12.2017 la Centrul Cultural Mihai Eminescu din Târgu Mureș, Concert Kormoran desfășurat în data de 22.12.2017 la Palatul Culturii din Târgu Mureș și Ziua Unirii desfășurat în data de 24.01.2018 la Teatrul Național din Târgu Mureș;

- sumei de 430 RON reprezentând penalități de întârziere datorate de pârâtă până la data de 2.03.2018, pentru întârzierea plății remunerațiilor menționate la capătul 1.1. al cererii de chemare în judecată;

- penalităților de 0,1%/zi de întârziere datorate de către pârâtă până la data plății remunerațiilor în sumă de 17.850 RON, începând cu data de 3.03.2018 și până la data plății efective a acestor remunerații;

- să oblige pârâta să comunice UCMR-ADA un raport complet cuprinzând toate operele muzicale comunicate public în cadrul spectacolelor A. desfășurat în perioada 15-17.09.2017 în Parcul Municipal din Târgu Mureș, Simfonii De Toamna - Festivalul Vinului desfășurat în perioada 06-08.10.2017 în Parcul Municipal din Târgu Mureș, Sărbătoarea Zilei Naționale-desfășurat în data de 1.12.2017 în Piața Victoriei din Târgu Mureș, Aprinderea Luminilor desfășurat în data de 6.12.2017 în Piața Trandafirilor din Târgu Mureș, Concert de Colinde desfășurat în data de 20.12.2017 în Piața Teatrului din Târgu Mureș, Revelion în stradă desfășurat în data de 31.12.2017 în Piața Victoriei din Târgu Mureș, Festivalul de Cultură al Anotimpurilor desfășurat în data de 18.12.2017 la Centrul Cultural Minai Eminescu din Târgu Mureș, Concert Kormoran desfășurat în data de 22.12.2017 la Palatul Culturii din Târgu Mureș și Ziua Unirii desfășurat în data de 24.01.2018 la Teatrul National din Târgu Mureș, raport care să cuprindă: denumirea evenimentului, denumirea formațiilor/soliștilor, data și locația desfășurării evenimentului, denumirea fiecărei opere muzicale comunicate public, autorii fiecărei opere muzicale utilizate și durata de utilizare în concert a fiecărei opere muzicale.

I.2. Hotărârea pronunțată în primă instanță

Prin sentința civilă nr. 1689 din data de 4.11.2020, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis în parte acțiunea.

A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 9.102,70 RON remunerație restantă pentru comunicarea publică a operelor muzicale în cadrul spectacolelor organizate de către pârâtă în perioada 15.09-17.09.2017 -A. și 6.10-8.10.2017- Simfonii de Toamnă - Festivalul Vinului în parcul mun. Târgu Mureș, în data de 1.12.2017 - Sărbătoarea Zilei Naționale și respectiv 31.12.2017- Revelion în Stradă în Piața Victoriei din Târgu Mureș, în data de 6.12.2017 - Aprinderea Luminilor în Piața Trandafirilor din Târgu Mureș, în data de 20.12.2017 - Concert de Colinde în Piața Teatrului din Târgu Mureș, în data de 18.12.2017 - Festivalul de Cultură al Anotimpurilor la Centrul Cultural Minai Eminescu din Târgu Mureș, în data de 22.12.2017 - Concert Kormoran la Palatul Culturii din Târgu Mureș și în data de 24.01.2018 - Ziua Unirii la Teatrul Național din Târgu Mureș

A obligat pârâta la plata penalităților de întârziere în cuantum de 5.325,08 RON, calculate până la data de 9.10.2019 și în continuare penalități de 0,1% pe zi întârziere, până la achitarea integrală a debitului.

A respins acțiunea cu privire la TVA.

A obligat pârâta să comunice reclamantei un raport complet cuprinzând toate operele muzicale utilizate în cadrul spectacolelor.

A obligat pârâta la plata sumei de 5.191,9 RON cheltuieli de judecată.

I.3. Hotărârea pronunțată în apel

Prin decizia civilă nr. 1563 din data de 8.11.2021, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins apelul declarat de apelantul-pârât Municipiul Târgu Mureș, pronunțate în dosarul nr. x/2018 de Tribunalul București, secția a III-a civilă ca nefondat.

A admis apelul declarat de și apelanta-reclamantă UCMR - ADA - Asociația pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor.

A schimbat în parte sentința civilă apelată, în sensul că a obligat pe pârâtă la plata către reclamantă a TVA-ului aferent remunerației restante în sumă de 9.102,70 RON.

A păstrat celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva deciziei civile nr. 1563 din data de 8.11.2021 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă a declarat recurs pârâtul Municipiul Târgu Mureș.

II. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 1563 din data de 8.11.2021 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă a declarat recurs pârâtul Municipiul Târgu Mureș.

II.1. Motivele de recurs

Invocând incidența motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., recurentul-pârât, în esență, a susținut următoarele:

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a intimatei-reclamante UCMR-ADA - Asociația pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor:

- instanța de apel apreciază în mod greșit că "este neîntemeiată critica privind lipsa calității procesual active a reclamantei datorită faptului că Legea specială nr. 8/1996 înlătură de la aplicare legea generală, prin urmare nu sunt incidente în cauză dispozițiile C. civ..";

- obligația organismelor de gestiune colectivă privește numai activitatea de gestiune a drepturilor patrimoniale de autor sau conexe și nu reprezentarea sau subrogarea în drepturi în fața instanței, obligația de gestiune existând, potrivit unui mandat scris, acordat în condițiile art. 129 din Legea nr. 8/1996 republicată, de către titularii dreptului;

- trebuie avute în vedere și prevederile art. 139 din Legea nr. 8/1996 republicată, precum și cele ale art. 12 din același act normativ;

- în condițiile prevederilor art. 978 și 979 C. proc. civ. coroborate cu dispozițiile art. 255 din C. civ., care reglementează măsurile necesare pentru apărarea drepturilor de proprietate intelectuală, indiferent de conținutul lor, patrimonial sau nepatrimonial, și indiferent de izvorul acestora, partea adversă are obligația să prezinte consimțământul titularului unui astfel de drept;

- prevederile C. proc. civ. și prevederile Legii nr. 8/1996 au întâietate față de decizia ORDA nr. 3/1997 care avizează doar funcționarea unui organism de gestiune;

- o normă de drept civil specială nu poate fi modificată sau abrogată decât expres (și direct) de o normă generală ulterioară - această concluzie rezultă și din regula exprimată mai sus prin adagiul generabilus specialibus non derogant, în sensul că, dacă norma generală (ulterioară) nu derogă de la norma specială (anterioară), înseamnă că aceasta din urmă nu a fost modificată sau abrogată;

- ORDA este doar un organ de specialitate al administrației publice centrale în subordinea Guvernului, cu personalitate juridică, fiind autoritate unică de reglementare, evidență prin registre naționale, supraveghere, autorizare, arbitraj și constatare tehnico-științifică în domeniul drepturilor de autor și al drepturilor conexe; Oficiul este coordonat metodologic de Ministrul Culturii, iar finanțarea cheltuielilor curente și de capital ale acestuia se asigură integral și distinct de la bugetul de stat, prin intermediul bugetului Ministerului Culturii, ministrul coordonator fiind ordonator principal de credite. (H.G. nr. 401/2006, art. 1 coroborat cu art. 137 din Legea nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare);

- ORDA funcționează în temeiul Legii nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare și al Hotărârii de Guvern nr. 401/2006;

- decizia ORDA nr. 3/1997 avizează funcționarea ca organism de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale de autor în domeniul muzical a Asociației "Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România - Asociația pentru Drepturi de Autor", denumită pe scurt UCMR-ADA, având sediul în București, începând cu data de 1 ianuarie 1997;

- în condițiile prevederilor art. 144 din Legea nr. 8/1996 republicată: "Autorul sau titularul dreptului de autor sau drepturilor conexe își exercită drepturile recunoscute prin prezenta lege în mod individual sau colectiv, cu respectarea prevederilor prezentei legi. [...] Autorul sau titularul dreptului de autor sau drepturilor conexe are următoarele drepturi ce se cuprind obligatoriu în statutul organismelor de gestiune colectivă de a alege pentru ce drepturi, categorii de drepturi sau tipuri de opere, de alte obiecte protejate sau teritorii autorizează, pe bază de mandat scris, un organism de gestiune colectivă pentru gestionarea acestora, indiferent de naționalitate, de reședință sau de locul de stabilire a organismului de gestiune colectivă sau a titularului de drepturi";

- în procesul civil, pentru formularea și susținerea acțiunii este necesar mandat expres formulat de titularul dreptului de autor în condițiile art. 123 din același act normativ în conformitate cu care: "Titularii dreptului de autor și ai drepturilor conexe își pot exercita drepturile recunoscute prin prezenta lege în mod individual sau pe bază de mandat, prin organele de gestiune colectivă, în condițiile legii... " - intimata-reclamantă nu a dovedit existența unui mandat pentru exercitarea acestor drepturi;

- intimata-reclamantă nu a prezentat un mandat;

- instanța de apel nu a luat în considerare prevederile C. proc. civ. în prezenta cauză - noul C. proc. civ. reglementează o procedură unică pentru adoptarea măsurilor necesare în vederea apărării dreptului de proprietate intelectuală indiferent de izvorul acestora;

- calitatea de parte în proces trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului ce formează conținutul material al raportului de drept material dedus judecății; instanțele de fond și de apel, în mod greșit, au respins excepția invocată și în consecință solicită admiterea ei.

Cu privire la excepția lipsei de interes a intimatei-reclamante:

- interesul susținut de către partea adversă nu îndeplinește condițiile prevăzute de legiuitor - să fie determinat, personal și actual;

- instanța de apel nu a luat în considerare faptul că "izvorul de drept", formularul tipizat utilizat de intimata-reclamantă în vederea acordării licenței neexclusive, nu întrunește condițiile legale; baza legală conform căreia intimata-reclamantă emite factura în vederea încasării remunerațiilor - în condițiile art. 155 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 este abrogată din anul 2015 și îl obligă la achitarea acestora fără existența unui temei legal; instituția a fost de bună-credință și a procedat la achitarea facturilor emise de către intimata-reclamantă reprezentând contravaloarea autorizațiilor licențe neexclusive;

- nu există niciun izvor contractual pe baza căruia intimata-reclamantă să poată valorifica pe cale judiciară un drept de creanță;

- întrucât instituția și-a onorat obligațiile de plată față de intimata-reclamantă, nu se justifică în drept pretențiile materiale acordate.

Instanța de apel în mod greșit a obligat instituția la achitarea către intimata-reclamantă a TVA-ului aferent remunerației restante, în sumă de 9.102,70 RON:

- sunt neîntemeiate argumentele instanței potrivit cărora: intimata-reclamantă acționează în calitate de persoană impozabilă și că a primit această stare de servicii de la titulari, înainte de a furniza personal consumatorului final;

- intimata-reclamantă nu a prezentat un mandat scris din partea titularilor dreptului de autor sau al drepturilor conexe, în condițiile art. 123 din Legea nr. 8/1996;

- drepturile recunoscute în prezenta lege, pot fi gestionate prin intermediul organismelor de gestiune colectivă, numai în limita mandatului special acordat de titularii de drepturi; intimata-reclamantă are obligația de a face dovada repertoriului pe care îl gestionează, astfel încât fiecare utilizator să aibă posibilitatea să verifice dacă folosește în comunicarea publică repertoriul respectiv sau nu; un organism de gestiune colectivă nu poate pretinde plata remunerației dacă repertoriul său nu este utilizat, or, intimata-reclamantă nu a prezentat acte în acest sens;

- Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin decizia nr. 48 din 19.06.2017, a stabilit că în interpretarea Codul fiscal, colectarea de către organismul de gestiune colectivă a remunerațiilor cuvenite artiștilor interpreți și executanți pentru radiodifuziunea sau comunicarea publică a înregistrărilor sonore conținând fixarea prestațiilor artistice ale acestora nu reprezintă o operațiune impozabilă din punctul de vedere al taxei pe valoarea adăugată - această dezlegare a instanței supreme devine obligatorie după publicare nu numai spețelor cu același părți, ci tuturor spețelor unde aceeași chestiune de drept este incidență;

- în cadrul raportului de expertiză contabilă judiciară întocmit de expertul contabil B., necontestat de partea adversă, s-a stabilit faptul că, potrivit deciziei nr. 48/2017 emisă de Înalta Curte de Casație și Justiție,publicată în Monitorul Oficial nr. 595 din 25.07.2017, nu se impune calcularea și colectarea TVA;

- cererea de chemare în judecată formulată de intimata-reclamată a fost înregistrată în anul 2018 pe rolul Tribunalului București, astfel că, este aplicabilă legislația în vigoare la acel moment - decizia nr. 48/2017 emisă de Înalta Curte de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial nr. 595 din 25.07.2017, respectiv prevederile Codul fiscal;

- conform deciziei Curții Constituționale nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficiul nr. 461 din 3.07.2009: "Efectul ex nune al actelor Curții Constituționale constituie o aplicare a principiului neretroactivității, garanție fundamentală a drepturilor constituționale de natură a asigura securitatea juridică și încrederea cetățenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separației puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept."; prin urmare, efectele hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene nu pot viza decât actele, acțiunile, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a se înfăptui în viitor de către autoritățile publice implicate în conflictul juridic de natură constituțională.

Pe fondul cauzei:

- Înalta Curte de Casație și Justiție a înaintat Curții de Justiție a Uniunii Europene de la Luxemburg o solicitare referitoare la stabilirea faptului dacă Directiva privind dreptul de autor trebuie interpretată în sensul că are în vedere comunicarea doar către un public care nu este prezent fizic în locul de proveniență a comunicării sau și orice comunicare a unei opere realizată direct, făcută într-un loc deschis publicului, prin orice modalitate publică de execuție ori de prezentarea directă a operei, și nu are relevanță raportul juridic încheiat (convenție individuală) cu organismul de gestiune colectivă - Curtea a răspuns că Directiva trebuie interpretată în sensul că are în vedere doar comunicarea către un public care nu este prezent fizic în locul de proveniență a comunicării;

- cât privește obiectivul urmărit de directivă, Curtea subliniază că această vizează crearea unui cadru juridic general și flexibil la nivelul Uniunii, care să sprijine dezvoltarea societății informaționale și adaptarea și completarea normelor actuale în materia drepturilor de autor și a drepturilor conexe pentru a ține seama de faptul că dezvoltarea tehnologică a făcut să apară noi forme de exploatare a operelor protejate;

- este greșită aprecierea Curții de Apel București în ceea ce privește - dreptul de comunicare directă către public, "rămâne la latitudinea statelor, membre să reglementeze dreptul de autor cum cred de cuviință (art. 18 Preambul)";

- art. 18 din Preambulul directivei reglementează licențele colective extinse "(18) Prezenta directivă nu aduce atingere dispozițiilor care există în statele membre cu privire la modalitățile de gestionare a drepturilor, cum ar fi licențele colective extinse";

- contrar argumentelor instanței de apel, Directiva 2001/29/CE are ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărârii supra noțiunii de "comunicarea a unei opere către un public";

- deși legislația Uniunii Europene este aplicată de către orice instanță din statele membre (fie ea o instanță națională, regională sau locală), Curtea de Justiție a Uniunii Europene este cea care se asigură că respectarea legislației UE și că interpretarea acesteia se face în același fel în toate statele membre; în acest context, trebuia analizată această problematică în virtutea principiului rolului activ al judecătorului;

- în opinia sa, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă;

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra celor invocate de instituție în ceea ce privește calitatea de autor a unei opere și calitatea de titular de drepturi patrimoniale, că nu există în mod necesar identitate de persoană, legea reglementând cazuri în care unele atribute sunt exercitate de alte persoane decât autorul operei;

- debitul solicitat care formează obiectul cererii principale nu este cert, motiv pentru care nici majorările de întârziere nu sunt certe, datorită faptului că intimata-reclamantă a emis mai multe facturi pentru aceeași prestație artistică, care fac obiectul dosarului nr. x/2018

Raportat la cheltuielile de judecată aplicate în prezenta speță:

- în conformitate cu prevederile art. 453 C. proc. civ.: "(1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. (2) Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată."

Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

II.2. Apărările formulate în cauză

În cauză, nu a fost formulată întâmpinare.

II.3. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 24 mai 2022, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de recurentul-pârât Municipiul Târgu-Mureș împotriva deciziei nr. 1563A din data de 8 noiembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă și a fixat termen de judecată la data de 1 noiembrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

II.4. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, precum și actele și lucrările dosarului, pe baza criticilor formulate prin motivele de recurs și prin raportare la dispozițiile legale aplicabile în cauză, se apreciază că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce urmează.

Cu privire la incidența motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se observă că acest motiv nu este incident, acesta fiind aplicabil în situația în care hotărârea nu ar cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când ar cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, ceea ce nu se verifică în speță. Pentru a fi incident acest motiv de nelegalitate, este necesar a fi aplicabilă una din cele două ipoteze, fie să avem o hotărâre care nu este deloc motivată, fie una care cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 425 C. proc. civ. are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată.

Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă din raționamentul logico-juridic clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept.

În cauză, instanța de apel a arătat în cuprinsul hotărârii motivele de fapt și de drept în temeiul cărora și-a format convingerea, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, astfel că nu sunt fondate criticile învederate pe acest aspect.

Motivarea hotărârii recurate este clară, precisă și inteligibilă, nu se rezumă la o însușire de fapte și argumente, se referă la probele administrate în cauză și este în concordanță cu acestea, răspunde în fapt și în drept la toate pretențiile și apărările formulate de părți și conduce în mod logic și convingător la soluția cuprinsă în dispozitiv. De altfel, deși recurentul indică acest motiv de nelegalitate, nu explicitează în mod expres în ce constă neregularitatea motivării deciziei recurate.

Recurentul-pârât, a susținut, în considerarea criticilor de nelegalitate întemeiate pe prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., în primul rând, eronata soluționare a excepției lipsei calității procesuale active a intimatei-reclamante UCMR-ADA - Asociația pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor. Astfel, formulează critici cu privire la soluția dată asupra excepției lipsei calității procesuale active a intimatei-reclamante UCMR-ADA - Asociația pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor, susținând că instanța a aplicat greșit prevederile art. 129, art. 139, art. 12 din Legea nr. 8/1996 republicată, art. 978 și 979 C. proc. civ., coroborate cu dispozițiile art. 255 din C. civ., arătându-se că prevederile C. proc. civ. și prevederile Legii nr. 8/1996 au întâietate față de decizia ORDA nr. 3/1997 care avizează doar funcționarea unui organism de gestiune.

Criticile recurentei sunt nefondate. Curtea de apel în mod corect a interpretat prevederile art. 123 alin. (1), a art. 123

1

alin. (1) lit. e) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, considerând că gestiunea drepturilor patrimoniale recunoscute prin lege (respectiv, cele prevăzute de art. 13) privește exercițiul acestor drepturi și poate avea caracter individual, când însuși titularul se preocupă de valorificarea drepturilor, sau caracter colectiv, când titularul încredințează exercițiul acestora unui organism de gestiune colectivă, în temeiul unui mandat.

Instanța de apel a apreciat în mod just că legitimarea procesuală activă este asigurată de calitatea reclamantei de colector al remunerațiilor cuvenite titularilor dreptului patrimonial de autor de opere muzicale, și vizate de acțiunea de față, recunoscută de dispozițiile legale incidente. În aceste condiții, în mod corect prin hotărârea recurată s-a constatat că reclamanta are legitimare procesuală pentru formularea pretențiilor decurgând din dreptul la remunerație restantă datorată de pârâtă pentru comunicarea publică a operelor muzicale în cadrul spectacolelor respective.

Se constată că organismul de gestiune colectivă justifică legitimarea procesuală activă, deoarece UCMR-ADA acționează pentru exercitarea drepturilor patrimoniale în numele membrilor săi în temeiul mandatului de gestiune colectivă, în opoziție cu gestiunea individuală, care are ca ipoteză exercitarea drepturilor de însuși titularul drepturilor, fie personal, fie prin mandatar.

Apar ca superflue susținerile recurentului privind dispozițiile art. 978-979 C. proc. civ., care reglementează măsurile provizorii ce pot fi luate în materia drepturilor de proprietate intelectuală, întrucât acțiunea nu a fost promovată de către reclamantă în procedura ordonanței președințiale, prevederile legale invocate de către recurentă neputând fi incidente în cauză.

Nu prezintă relevanță faptul că decizia ORDA nr. 3/1997 avizează funcționarea ca organism de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale de autor în domeniul muzical a Asociației "Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România - Asociația pentru Drepturi de Autor", denumită pe scurt UCMR-ADA, începând cu data de 1 ianuarie 1997 și că în condițiile prevederilor art. 144 din Legea nr. 8/1996, în procesul civil, pentru formularea și susținerea acțiunii este necesar mandat expres formulat de titularul dreptului de autor în condițiile art. 123 din același act normativ .

Nu pot fi primite astfel susținerile recurentei în sensul că intimata-reclamantă nu a prezentat un mandat, calitatea de parte în proces corespunde calității de titular al dreptului ce formează conținutul material al raportului de drept material dedus judecății, în privința reclamantei, instanțele de fond și de apel, în mod corect respingând excepția invocată.

Fiind incidentă în cauză o gestiune colectivă obligatorie, organismul de gestiune colectivă justifică calitatea procesuală activă, în temeiul mandatului legal de gestiune colectivă, nefiind necesar nici să facă dovada repertoriului pe care îl gestionează, și nici a unui mandat pentru reprezentarea în instanță a titularilor dreptului patrimonial de autor de opere muzicale, în contextul în care organismului de gestiune colectivă îi este recunoscută legitimarea procesuală activă prin lege .

Față de cele expuse, va fi respins ca nefondat motivul de recurs privind respingerea de către instanța de apel a excepției lipsei calității procesuale active.

Cu privire la excepția lipsei de interes a intimatei-reclamante, se consideră că interesul susținut de către partea adversă nu îndeplinește condițiile de a fi determinat, personal și actual; că instanța de apel nu a luat în considerare faptul că "izvorul de drept", formularul tipizat utilizat de intimata-reclamantă în vederea acordării licenței neexclusive, nu întrunește condițiile legale; că instituția a fost de bună-credință și a procedat la achitarea facturilor emise de către intimata-reclamantă reprezentând contravaloarea autorizațiilor licențe neexclusive; că nu există niciun izvor contractual pe baza căruia intimata-reclamantă să poată valorifica pe cale judiciară un drept de creanță; că instituția și-a onorat obligațiile de plată față de intimata-reclamantă.

Înalta Curte constată că aceste susțineri nu sunt fondate, Curtea de apel în mod corect a aplicat și interpretat prevederile legale incidente cu privire la interes, înțeles ca o condiție de exercițiu a acțiunii civile, care nu are în vedere interesul material sau moral care formează substanța dreptului subiectiv, ci justificarea de a invoca și a urmări pe calea demersului judiciar promovat, un anumit folos practic, pe deplin verificat în cauză.

În primul rând, este nefondat motivul de recurs prin care se învederează că între reclamantă și pârâtul Municipiul Tîrgu Mureș nu poate fi vorba de existența unui temei contractual, deoarece pârâtul a încheiat cu UCMR-ADA autorizațiile de licența neexclusiva pentru comunicarea publica a operelor muzicale in concerte, spectacole ori manifestări artistice nr. 230/15.09.2017, nr. 231/29.09.2017 nr. 234/09.11.2017 nr. 235/27.11.2017 nr. 236/27.11.2017 nr. 237/27.11.2017 nr. 238/27.11.2017, nr. 239/14.12.2017, nr. 240/11.01.2018.

Nu poate fi primită critica recurentului potrivit cu care a achitat obligațiile de plată către reclamantă, deoarece prin raportul de expertiză în specialitatea contabilitate efectuat la tribunal au fost calculate sumele achitate de către pârât, sumele de bani stabilite de expert și atestate de către tribunal reprezentând sumele de bani restante, după scăderea sumelor de bani achitate deja de către pârât.

Nu are temei nici precizarea recurentului potrivit căreia dispoziția legală conform căreia intimata-reclamantă emite factura în vederea încasării remunerațiilor - în condițiile art. 155 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 este abrogată din anul 2015, în mod just considerându-se că valabilitatea unui act juridic nu se analizează în raport de modalitatea de punere în executare a acestuia, care este ulterioară datei de încheiere a acestuia.

Criticile formulate pe fondul litigiului sunt, de asemenea, nefondate, în mod just Curtea de apel a obligat recurenta la achitarea către intimata-reclamantă a TVA-ului aferent remunerației restante, în sumă de 9.102,70 RON, nefiind incidentă decizia Înaltei Curți de Casație și Justiției, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 48 din 19.06.2017.

Curtea de Apel București a procedat în mod corect la aplicarea în cauză a jurisprudenței constante a Curții de Justiție a Uniunii Europene privind principiul supremației dreptului Uniunii și principiul interpretării conforme a dreptului intern - instanța națională asigurând, în cadrul competențelor sale, deplina eficacitate a dreptului Uniunii atunci când judecă litigiul cu care este sesizată, Prin decizia recurată se reține astfel aplicabilitatea Hotărârii pronunțate la data de 21 ianuarie 2021 în cauza C-501/19, a Curții de Justiție a Uniunii Europene prin care s-a statuat că un titular de drepturi de autor asupra unor opere muzicale realizează o prestare de servicii cu titlu oneros în beneficiul unui organizator de spectacole, consumator final, atunci când acesta este autorizat, printr-o licență neexclusivă, să comunice public aceste opere în schimbul plății unor remunerații percepute de un organism de gestiune colectivă desemnat, care acționează în nume propriu, dar în contul acestui titular de drepturi de autor.

Așadar, se constată în mod just că organismul de gestiune colectivă, care percepe în nume propriu, dar în contul titularilor de drepturi de autor de opere muzicale, remunerațiile care le sunt datorate în schimbul autorizației de comunicare publică a operelor lor protejate, acționează în calitate de "persoană impozabilă" și, prin urmare, se consideră că a primit această prestare de servicii de la acești titulari, înainte de a o furniza personal consumatorului final. Într-o asemenea situație, acest organism este obligat să emită facturi în nume propriu pentru consumatorul final, în care să figureze remunerațiile percepute de la acesta, cu taxa pe valoarea adăugată (TVA).

Drept urmare, nu subzistă criticile recurentului privind achitarea TVA-ului aferent remunerației restante.

Nu sunt fondate astfel motivele de recurs privind o greșită apreciere a Curții de Apel București în ceea ce privește dreptul de comunicare directă către public, care ar "rămâne la latitudinea statelor, membre să reglementeze dreptul de autor cum cred de cuviință (art. 18 din Preambulul directivei reglementează licențele colective extinse "(18) Prezenta directivă nu aduce atingere dispozițiilor care există în statele membre cu privire la modalitățile de gestionare a drepturilor, cum ar fi licențele colective extinse"; criticile privind obiectivul urmărit de directivă sau cele referitoare la faptul că, în contradicție cu argumentele instanței de apel, Directiva 2001/29/CE are ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărârii asupra noțiunii de "comunicarea a unei opere către un public".

Corect se reține prin decizia recurată că penalitățile de întârziere au fost calculate prin raportul de expertiză contabilitate efectuat în fața tribunalului, în raport de prevederile art. 4 alin. ultim din Decizia ORDA nr. 189/2010, astfel cum a fost modificată prin Decizia nr. 203/2011, astfel că nu subzistă criticile recurentului conform cărora debitul solicitat care formează obiectul cererii principale nu este cert, motiv pentru care nici majorările de întârziere nu sunt certe.

Cu privire la celelalte susțineri, legate de faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra celor invocate în ceea ce privește calitatea de autor a unei opere și calitatea de titular de drepturi patrimoniale, sau că nu există în mod necesar identitate de persoane, se observă că recurenta nu invocă o încălcare a prevederilor legale considerate a fi incidente prin decizia recurată și în realitate, tinde la reaprecierea situației de fapt reținute pe baza probelor administrate. Or, situația de fapt reținută nu poate fi cenzurată de către această instanță de recurs, în contextul motivelor de recurs expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., nu și a temeiniciei acesteia. Astfel, reaprecierea situației de fapt, pe baza probelor administrate, care interesează temeinicia hotărârii, excedează controlul de legalitate presupus în sarcina Înaltei Curți.

Pentru aceste considerente, în baza art. 496 C. proc. civ.. se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul Târgu-Mureș împotriva deciziei civile nr. 1563 din 08 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Având în vedere prevederile art. 453 C. proc. civ. și fiind verificată culpa procesuală a recurentei, va obliga pe recurentul-pârât Municipiul Târgu-Mureș la plata către intimata-reclamantă U.C.M.R. - A.D.A. - Asociația pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.975 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul Târgu-Mureș împotriva deciziei civile nr. 1563 din 08 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Obligă pe recurentul-pârât Municipiul Târgu-Mureș la plata către intimata-reclamantă U.C.M.R. - A.D.A. - Asociația pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.975 RON.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 01 noiembrie 2022.