ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1923/2022

Ședința publică din data de 18 octombrie 2022

asupra cauzei de față, constată următoarele;

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cereri de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.06.2021, revizuentul-pârât A., în contradictoriu cu intimatul-reclamant Ministerul Finanțelor Publice a solicitat anularea deciziei civile nr. 1435/18.05.2021 pronunțată de Tribunalul București – secția a III-a Civilă în dosarul nr. x/2020.

I.2. Hotărârea pronunțată în primă instanță

Prin decizia civilă nr. 1435/18.05.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2020 Tribunalul București a admis apelul formulat de apelantul-contestator Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 4877/07.09.2020, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimatul A., a schimbat în parte sentința civilă apelată în sensul că, a admis contestația la executare și a dispus anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. x/2020 și întoarcerea executării silite cu privire la suma de 212217,28 RON, intimatul fiind obligat la restituirea acestei sume.

I.3. Hotărârea pronunțată în apel

Prin decizia civilă nr. 1602 A din data de 12 noiembrie 2021, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul-pârât A., împotriva deciziei civile nr. 1435/18.05.2021 pronunțată de Tribunalul București – secția a III–a Civilă în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Ministerul Finanțelor Publice.

II. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 1602 A din data de 12 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a declarat recurs revizuentul A. .

II.1. Motivele de recurs

Recurentul arată că a dobândit în mod definitiv un drept salarial în baza aceluiași titlu executoriu, respectiv sentința civilă nr. 61/20.10.2008 pronunțată în dosarul x/2008 a Curții de Apel Oradea rămasă definitivă prin Decizia nr. 687/16.04.2010 -R a Curții de Apel Oradea pronunțate în dosar nr. x/2009 al Curții de Apel Oradea.

Prin decizia definitivă nr. 1435A/18.05.2021, Tribunalul București, a admis apelul Ministerului Finanțelor Publice împotriva sa, a schimbat sentința civilă nr. 4877 din data de 07.09.2020 a Judecătoriei Sectorului 5 București în sensul că s-a admis contestația la executare a Ministerului Finanțelor Publice și s-a dispus anularea formelor de executare efectuate în dosarul de executare x/2020 și întoarcerea executării silite cu privire la suma de 212.217,28 RON, recurentul fiind obligat la restituirea acestei sume.

Pentru a dispune această soluție, Tribunalul București a reținut că dreptul de creanță al recurentului este cert și lichid, dar nu este exigibil. Pentru a concluziona astfel, Tribunalul București a invocat din oficiu, direct în apel, în favoarea apelantului Ministerul Finanțelor Publice și fără a pune în dezbaterea părților, ca fiind aplicabile prevederile art. 39 din O.U.G. nr. 114/2018, text neinvocat până în acel moment de apelantul Ministerul Finanțelor Publice și care prevede eșalonarea pe o perioadă de 5 ani a unor creanțe de natură salariată prevăzute în hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada ianuarie 2019- decembrie 2021. Pe cale de consecință, prin intermediul acestei decizii pronunțate în faza executării silite și prin care se neagă caracterul executoriu al hotărârii definitive din care decurge dreptul meu, a pierdut definitiv dreptul de creanță consfințit într-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.

Ulterior acestei hotărâri, ca și cum nu ar fi fost suficient că a pierdut definitiv dreptul de creanță consfințit printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, prin Decizia 2409 A din data de 21.09.2021 a Tribunalului București din Dosarul x/2020 s-a dispus la solicitarea debitorului Ministerul Finanțelor Publice completarea Deciziei 1435A/18.05.2021 în sensul că suma supusă restituirii va fi actualizată cu indicele de inflație, fiind totodată obligat, de Ia data încasării acesteia -12.03.2020 și până la data plății efective și la dobânzile legale la această sumă, dobânzi .

Concluzionând, deși colegii judecători au încasat dreptul salarial prin plata benevolă din partea aceluiași debitor Ministerul Finanțelor Publice, colegii procurori și-au realizat dreptul prin executare silită, recurentul a rămas cu dreptul de creanță doar pe hârtie, respectiv într-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, fiind obligat la restituirea acestuia cu indicele de inflație dobânzile aferente de la data încasării și până la plata lui efectivă.

Împotriva deciziei definitive nr. 1435A/18.05.2021 a Tribunalul București a exercitat calea de atac extraordinară a revizuirii, invocând efectul pozitiv al autorității de lucru judecat în raport cu Decizia 2863 A din 18.11.2020 pronunțată de Tribunalul București în dosar nr. x/2019 și Decizia 655.2021 din 18.03.2021 pronunțată de Tribunalul București în dosar x/2020 dar și cu alte decizii rămase definitive anterior la Tribunalul București, cu privire la drepturile decurgând din aceiași hotărâre și hotărâri similare.

A considerat ca fiind incidente dispozițiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ. coroborate cu dispozițiile art. 513 alin. (4) teza finală, art. 509 alin. (1) pc. 8, art. 510 alin. (2), art. 511 alin. (1) pe. 8 și art. 513 alin. (1) și (4) din C. proc. civ.. De asemenea, a invocat art. 1 din Protocolul J adițional la Convenția Europeană pentru Drepturile Omului și art. 6 din aceeași Convenție, prevederile art. 14 din Convenție combinat cu art. 1 Protocolul 1 din Convenție, considerând această cale de atac, deși decizia Tribunalului București era definitivă, ca o ultimă cale internă de reparare a prejudiciului ce i-a fost cauzat, în faza executării silite, prin lipsirea sa de dreptul consfințit printr-o hotărâre definitivă.

A indicat hotărârea judecătorească depusă în apel, în raport de care invocat autoritatea de lucru judecat în sensul că s-a încălcat efectul pozitiv al lucrului judecat - Decizia 655.2021 din 18.03.2021 pronunțată de Tribunalul București în dosar x/2020 prin care s-a respins în mod definitiv contestația Ministerului Finanțelor Publice față de colega B.. De asemenea, a indicat și depus la dosar hotărâri definitive potrivnice pronunțate în faza executării silite, privind titlul comun de creanță, respectiv sentința civilă nr. 61/20.10.2008 pronunțată în dosarul x/2008 a Curții de Apel Oradea rămasă definitivă prin Decizia nr. 687/16.04.2010 -R a Curții de Apel Oradea pronunțate în dosar nr. x/2009 a Curții de Apel Oradea, titlu lămurit prin încheierea din 09.12.2019, pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2019 prin care s-a respins definitiv contestația la executare (Decizia 2863 A din 18.11.2020 pronunțată de Tribunalul București în dosar nr. x/2019 prin care s-a respins în mod definitiv contestația Ministerului Finanțelor Publice față de următorii colegi: C., D., E., F., G., H., I., J., K.,L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V.; Decizia Civilă nr. 1223A din data de 19.05.2021 din Dosarul Nr. x/2020 Tribunalului București prin care s-a admis apelul colegului W. s-a desființat sentința primei instanțe prin care s-a admis contestația Ministerului Finanțelor Publice și s-a respins în mod definitiv contestația formulată de această instituție, decizia civilă nr. 1669/2021 din 1106.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2020 a Tribunalului București; decizia civilă nr. 2126/13.09.2021 dosar x/2020 a Tribunalului București, prin care s-a admis apelul fostului coleg X., s-a schimbat în tot sentința apelată (Sentința civilă 4806/10.09.2020, Dosar nr. x/2020 a Judecătoriei Sectorului 5 București) respingându-se contestația la executare formulată de Ministerul Finanțelor Publice privind executarea silită efectuată în baza aceluiași titlu executoriu. Totodată a indicat și hotărâri nedefinitive potrivnice având ca obiect contestație la executare împotriva aceleași hotărâri definitive și executorii (Sentința civilă nr. 4778 din data de 28.05.2021, dosar x/2020 al Judecătoriei Sectorului 5 București prin care s-a respins contestația la executare formulată de către Ministerul Finanțelor Publice față de colegii V., E., F., Y. și G.; sentința civilă nr. 2113 din 11.03.2021, Dosar nr. x/2020 a Judecătoriei Sectorului 5 București prin care s-a respins în primă instanță contestația formulată de către Ministerul Finanțelor Publice împotriva colegilor din titlul comun Z., AA., BB.).

În acest context, a considerat că argumentele inserate în una sau mai multe hotărâri judecătorești definitive pronunțate în faza de executare silită privind caracterul executoriu al aceluiași titlu comun vizând creditori ai aceluiași debitor își extind efectele cu privire la toate persoanele din titlul respectiv, neputându-se hotărî, altfel printr-o hotărâre ulterioară cu privire la același titlu. Altfel spus, aceiași hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă nu poate fi executorie pentru unele persoane din conținutul său și neexecutorie pentru altele, în condițiile în care s-a stabilit definitiv că hotărârea respectivă fără distincție, constituie un titlu executoriu. A arătat că este de neacceptat din punct de vedere juridic ca același titlu să fie executoriu pentru majoritatea dintre creditorii aceluiași debitor și neexecutoriu pentru alții, în condițiile în care argumentele reținute prin hotărârile anterioare vizează hotărârea definitivă și executorie în întregimea sa, independent de creditorul în raport de care s-a judecat debitorul comun. În raport de aceste argumente, a considerat că suntem în prezența efectului pozitiv al lucrului judecat consacrat în art. 431 alin. (2) C. proc. civ., aducând argumente în acest sens, depuse la dosar prin cererea de revizuire, completarea cererii și concluzii scrise precum și practică judiciară a Înaltei Curți de Casație și Justiți și a solicitat anularea Deciziei 1435A/18.05.2021 ca fiind potrivnică cu hotărârile definitive anterioare asupra acelorași aspect de fapt și de drept din același titlu executoriu și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, pentru a se ține cont de ceea ce s-a statuat cu privire la titlul comun în mod definitiv prin hotărârile indicate.

Cu toate acestea, prin decizia civilă nr. 1602 A/12.11.2021 Dosar nr. x/2021 Curtea de Apel București a respins în mod definitiv ca inadmisibilă cererea sa de revizuire prin raportare la prevederile 431 alin. (1) C. proc. civ. pentru faptul că în cauzele indicate nu există îndeplinită condiția triplei identități, părți, obiect, cauză în sensul că părțile nu sunt aceleași așa cum cere art. 431 alin. (1) C. proc. civ.

Așa cum a arătat și cum rezultă din cererea de revizuire, precizarea acesteia și concluziile scrise, și-a întemeiat revizuirea pe art. 431 alin. (2) C. proc. civ. care nu presupune identitatea de părți conform jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție (Decizia 4100/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civila, Decizia nr. 2787/12.06.2014 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal). însă Curtea de Apel București nu a analizat deloc argumentele și nu a oferit nici un răspuns acestora, întemeindu-și soluția art. 431 alin. (1) C. proc. civ., text neinvocat de către recurent.

În cauză este încident motivul de casare prev. de art. 488 pct. 7 C. proc. civ. cu referire la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. întrucât există hotărâri definitive potrivnice, încălcându-se în continuare autoritatea de lucru judecat, ca urmare a respingerii prin decizia civila nr. 1602 A/12.11.2021, Dosar nr. x/2021 a Curții de Apel București a cererii sale de revizuire.

Se consideră că, în privința principiului securității juridice în jurisprudența CEDO conceputul de "securitate juridică" s-a afirmat ca principiu fundamental al drepturilor omului, cu referire specială la stabilitatea și irevocabilitatea drepturilor consacrate definitiv prin hotărâri judecătorești, cu titlu de lege, care nu mai pot face obiectul unor ingerințe legislative sau judiciare, fără a goli de conținut un alt principiu clasic al dreptului, autoritatea de lucru judecat și mai nou efectul pozitiv al lucrului judecat.

Efectul pozitiv al lucrului judecat constituie un instrument procedural de asigurare a interpretării unitare, stabilă și predictibilă a dispozițiilor legale. Art. 431 alin. (2) C. proc. civ. prevede că "oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.

Exigențele textului impune existența celui de-al doilea proces pe rolul organului jurisdicțional, existența unei hotărâri judecătorești/arbitrale definitivă, pronunțată într-un alt litigiu și legătura cu soluționarea acestui din urmă litigiu. Aceste condiții relevă distincția substanțială față de autoritatea de lucru judecat prev. de art. 430 alin. (1) care presupune tripla identitate de obiect părți și cauză.

În doctrină s-au subliniat unele .particularități ale identității de chestiuni litigioase, iar în practică, Înalta Curte de Casație și Justiție, într-o decizie de speță a stabilit că "efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care nu prezintă triplă identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis"(Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr: 2787/12.06.2014). Se mai invocă decizia 4100/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție .

Curtea a constatat revizuirea ca fiind inadmisibilă prin invocarea art. 430 alin. (1) Cod. prc. civ., ori în realitate, cererea sa de revizuire s-a întemeiat pe alin. (2) al aceluiași articol, care nu presupune identitatea de părți.

În aceste împrejurări, se consideră că decizia civilă nr. 1602A/12.11.2021, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2021 este nelegală, întrucât există hotărâri potrivnice definitive date de aceiași instanță (Tribunalul București) care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

II.2. Apărările formulate în cauză

În cauză nu au fost depuse apărări.

II.4. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, precum și actele și lucrările dosarului, pe baza criticilor formulate prin motivele de recurs și prin raportare la dispozițiile legale aplicabile în cauză, se apreciază că recursul declarat de revizuentul A. este nefondat, pentru considerentele ce urmează.

Recurentul indică motivul de casare prev. de art. 488 pct. 7 C. proc. civ., cu referire la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. întrucât ar exista hotărâri definitive potrivnice, prin care se încălcă autoritatea de lucru judecat, ca urmare a respingerii, prin decizia civilă nr. 1602 A/12.11.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021 a Curții de Apel București, a cererii sale de revizuire.

În cauză nu este incident acest motiv de casare, instanța a interpretat în mod just art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. potrivit cu care "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Rezultă că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile judecătorești în cauză să fie pronunțate în dosare diferite: să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat.

Ipoteza hotărârilor potrivnice prevăzută în art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. are ca scop protejarea autorității de lucru judecat ca efect al hotărârii judecătorești, nefiind admis ca o hotărâre definitivă să fie contrazisă de o altă hotărâre ulterioară, care să statueze între aceleași persoane și cu privire la aceeași pricină, cu încălcarea art. 431 C. proc. civ.

Autoritate de lucru judecat dobândește, în temeiul art. 430 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească ce soluționează în tot sau în parte fondul procesului, dar și hotărârea care statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra unui incident procedural, care – odată lămurit – nu mai poate fi reiterat. Au autoritate de lucru judecat dispozitivul și considerentele pe care acesta se sprijină, dar și considerentele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

Chiar dacă hotărârea nu soluționează fondul, ci numai un aspect prealabil al acestuia, trebuie recunoscută autoritatea de lucru judecat a chestiunii tranșate cu consecințe asupra unei noi sesizări a instanței cu o nouă cerere prin care să se tindă la obținerea unei soluții contrare celei dintâi.

Lucrul judecat la care se referă art. 430 și art. 431 C. proc. civ. vizează atât aspectul negativ al autorității de lucru judecat, în sensul că o instanță nu mai putea fi sesizată cu o cerere în care se regăsește tripla identitate de părți, obiect și cauză, cât și aspectul pozitiv, în sensul că o chestiune lămurită într-o hotărâre anterioară se impune într-o procedură ulterioară și nu ar putea fi contrazisă de soluția pronunțată de instanță într-un litigiu viitor între aceleași părți, dar cu privire la alte aspecte, în care nu se regăsește tripla identitate.

De asemenea, legea cere ca hotărârile definitive să fie potrivnice, adică să dispună soluții diferite cu privire la aceleași părți și aceeași pricină, cu consecința că, de principiu, revizuirea nu este admisibilă, dacă ambele hotărâri dispun în același mod.

Rațiunea pentru care s-a instituit cazul de revizuire, constând în special în posibilitatea executării unor hotărâri potrivnice, nu susține admisibilitatea revizuirii celei de-a doua hotărâri, dacă aceasta nu o contrazice pe prima. Însă, cel puțin în cazul triplei identități de părți, obiect și cauză între cele două pricini, cea de-a doua hotărâre nu trebuia să fie pronunțată, încălcarea efectului autorității de lucru judecat a hotărârii definitive anterioare afectând eficiența justiției și prestigiul acesteia, încălcând o prevedere de ordine publică, astfel că, deși textul nu prevede, s-ar impune ca și în cazul în care între cele două hotărâri nu există contradicție să se poată dispune desființarea celei de-a doua hotărâri.

Nu se justifică criticile recurentului în sensul că în mod greșit prin decizia civilă nr. 1602 A/12.11.2021 pronunțată în dosar nr. x/2021, Curtea de Apel București a respins în mod definitiv ca inadmisibilă cererea sa de revizuire prin raportare la prevederile 431 alin. (1) C. proc. civ., corect fiind reținut faptul că în cauzele indicate nu există îndeplinită condiția triplei identități, părți, obiect, cauză în sensul că părțile nu sunt aceleași așa cum prevede art. 431 alin. (1) C. proc. civ.

Curtea de apel corect a constatat că în primul litigiu, în dosar nr. x/2020, au avut calitatea de părți intimatul Ministerul Finanțelor Publice și numita B. iar în cel de-al doilea, dosar x/2020, au avut calitatea de părți revizuentul A. și intimatul Ministerul Finanțelor Publice. Ambele litigii au avut drept obiect contestație la executare împotriva executărilor silite desfășurate în dosare execuționale distincte, însă în baza aceluiași titlu executoriu. Revizuentul a mai invocat și decizia civilă nr. 2863/18.11.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului București.

În mod just se consemnează că, chiar dacă în ambele litigii s-au tranșat chestiuni legate de o creanță decurgând dintr-un titlu executoriu comun, nu se verifică condiția identității de părți, în timp ce Ministerul Finanțelor Publice a fost parte în toate litigiile, revizuentul a fost parte doar în dosarul nr. x/2020, în celelalte două litigii fiind intimați creditori alte persoane, și anume C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U. și V. și respectiv B..

În contextul neîndeplinirii identității de părți, nu au relevanță susținerile privind chestiunile dezlegate în cadrul altor dosare în care părți au fost intimatul Ministerul Finanțelor Publice și alți creditori aflați într-o situație identică cu cea a revizuentului, ele putând fi valorificate în cadrul dosarului nr. x/2020, așa cum corect reține instanța de apel.

Se mai critică lipsa analizei argumentelor revizuentului, de către instanță, și a oferirii unui răspuns, critică nefondată, deoarece Curtea de Apel București a motivat că, în speță revizuentul invocă pronunțarea unor soluții diferite în cauze similare, purtate între creditori diferiți, în contradictoriu cu același debitor și în baza aceluiași titlu executoriu, că această chestiune invocată de revizuent constituie un aspect de jurisprudență unitară, iar nu de nesocotire a autorității de lucru judecat.

În ce privește lucrul judecat anterior și efectul pozitiv al autorității lucrului judecat, care nu presupune o identitate de acțiuni, ci o identitate a aspectului litigios, în a doua cauză se impune ca hotărârea să țină seama de ceea ce s-a statuat anterior. Astfel, cel interesat va putea opune chestiunea asupra căreia s-a statuat definitiv anterior și care are legătură cu pricina în curs, admisibilitatea revizuirii depinzând de modul concret în care procedează instanța, deoarece numai dacă nu analizează chestiunea ridicată va putea fi exercitată revizuirea. Dacă se reține că nu este incidentă autoritatea de lucru judecat, această dezlegare nu deschide calea revizuirii, pentru că tocmai inexistența autorității de lucru judecat intră în autoritatea de lucru judecat. Dacă se constată că este incidentă autoritatea de lucru judecat atunci cea de-a doua hotărâre va ține seama de prima și nu se poate reține o contradicție între hotărâri.

Drept urmare, întrucât nu există hotărâri potrivnice definitive date de aceiași instanță care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, în mod just cererea de revizuire a fost respinsă ca inadmisibilă, motiv pentru care și prezentul recurs va fi respins, în temeiul art. 496 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 1602 A din data de 12 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 octombrie 2022.