ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1245/2022

Ședința publică din data de 7 iunie 2022

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia civilă nr. 65 din 26 ianuarie 2021, Curtea de Apel București – secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins recursul formulat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 3725 A/20.11.2019, pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. B. S.A., ca nefondat.

Prin cererea înregistrată la 8 aprilie 2021, A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 65 din 26 ianuarie 2021, prin care a solicitat admiterea contestației și modificarea în totul a deciziei sus-menționate, în sensul admiterii apelului și, pe fond, admiterea cererii sale de chemare în judecată.

A arătat că, în fapt, prin decizia civilă nr. 928R/2016, instanța a constatat dreptul său de persoană îndreptățită și întinderea dreptului, fără a se pronunța asupra obligației de a face, respectiv fără a obliga unitatea deținătoare să emită dispoziția de despăgubire. Prin încheierea de lămurire a înțelesului acestei dispoziții, instanța a apreciat că în cauză se pot solicita despăgubiri civile în condițiile în care debitorul nu îndeplinește prevederile art. 21 din Legea nr. 165/2013. Prin urmare, instanța de recurs a fost în eroare atunci când a apreciat că în cauză există o obligație de a face pentru care se pot cere penalități în temeiul art. 906 C. proc. civ. Arată că este o eroare materială a instanței, care analizează și motivează respingerea motivului de recurs privind greșita aplicare a prevederilor art. 1349 și 1356 C. civ., prevederi la care trimite instanța prin încheierea de lămurire sus-menționată.

A mai explicitat că decizia nr. 928R/2016 constată un drept și nu o obligație de a face, iar hotărârile prin care se constată un drept nu pot fi puse în executare silită pentru a se putea face dovada îndeplinirii procedurii prevăzute de art. 906 C. proc. civ.

Mai arată că o altă eroare materială este aceea a motivării instanței în baza art. 36 lit. h) din Legea nr. 165/2013 care prevede sancțiuni contravenționale pentru neîndeplinirea termenelor stabilite prin această lege și apreciind că nu se mai pot cere și despăgubiri pentru situația în care unitatea deținătoare nu-și îndeplinește obligațiile legale.

Prin cererea introdusă pe rolul Curții de Apel București la data de 20 aprilie 2021, contestatoarea A. a formulat cerere de modificare a contestației în anulare în cerere de revizuire prin care a solicitat admiterea acestei solicitări, în temeiul art. 204 alin. (1) C. proc. civ. și modificarea în tot a deciziei civile nr. 65 pronunțată de Curtea de Apel București la 26.01.2021, în sensul admiterii apelului și pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată.

Printr-un al doilea motiv de revizuire, întemeiat pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cu care a fost învestită Înalta Curte prin declinare, a arătat că instanța a motivat decizia sa în baza art. 36 lit. h) din Legea nr. 165/2013, care prevede sancțiuni contravenționale pentru neîndeplinirea termenelor stabilite prin această lege, apreciind că nu se mai pot cere și despăgubiri pentru situația în care unitatea deținătoare nu-și îndeplinește obligațiile legale. Or, acest raționament încalcă puterea lucrului judecat prin încheierea de lămurire a deciziei civile nr. 928R/2016.

Intimata S.C. B. S.A. a formulat întâmpinare în faza inițială în fața Curții de Apel București, solicitând respingerea cererii în principal ca tardiv formulate și în subsidiar ca inadmisibilă.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând excepția tardivității cererii de revizuire, Înalta Curte reține următoarele:

Prin decizia civilă nr. 990 din 25 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie s-a dispus disjungerea cererii de revizuire întemeiată pe motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. de cererea de revizuire întemeiată pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. și s-a respins cererea de revizuire întemeiată pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 65/26.01.2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.A., ca nefondată.

Prin decizia nr. 992/25.11.2021, aceeași instanță a dispus declinarea cererii de revizuire disjunse (întemeiată pe art. 509 pct. 8 C. proc. civ.) în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte a fost, astfel, învestită cu motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru a soluționa cu prioritate excepția tardivității cererii, invocată prin întâmpinare de intimată, verificând modul de calcul al termenului de declarare a revizuirii raportat la motivul de revizuire încadrat în prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. "revizuirea pentru contrarietate de hotărâri poate fi exercitată în termen de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri".

În cauză, revizuenta susține contradictorialitatea deciziei nr. 65 din 26 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2018, care se susține că ar încălca autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 928R/2016 a Curții de Apel București – secția a IV-a civilă.

Ultima hotărâre judecătorească dintre cele pretins potrivnice este decizia civilă nr. 65 din 26 ianuarie 2021 a Curții de Apel București – secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, iar termenul de declarare a căii extraordinare de atac a revizuirii s-a împlinit la data de 23 februarie 2021, cum prevede art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., coroborat cu art. 181 alin. (1) pct. 3 din același cod.

În raport cu această dată, cererea de revizuire formulată la data de 21 aprilie 2021, potrivit dovezii de la dosar recurs, este tardivă.

Chiar dacă s-ar aprecia – împotriva reglementării specifice cazului de revizuire invocat – că termenul de o lună curge de la data comunicării ultimei hotărâri definitive dintre cele două pretins potrivnice, Înalta Curte observă că acea hotărâre a fost comunicată revizuentei la data de 16.03.2021, iar cererea de revizuire a fost formulată la data de 20.04.2021, când cererea inițială de contestație în anulare a fost modificată, deci tot cu depășirea termenului de o lună, calculat conform art. 181 alin. (1) pct. 3 și art. 182 C. proc. civ., ce s-a împlinit la data de 16.04.2021, zi lucrătoare de vineri.

Nu pot fi reținute apărările revizuentei în sensul că, de vreme ce modificarea cererii de față a avut loc în interiorul termenului de modificare prevăzut de art. 204 C. proc. civ., se impune a considera că data cererii este cea inițială, respectiv 08.04.2021.

Aceasta întrucât cererea inițială a fost una prin care s-a formulat o contestație în anulare, nu o revizuire pentru motivul prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., astfel încât, din perspectiva acestei instanțe, revizuirea a fost declarată abia la data de 20.04.2021; este relevantă din această perspectivă și împrejurarea că modificarea menționată a schimbat integral natura cererii, înlocuind o cale de atac extraordinară cu alta, deci nu este posibil a considera că instanța de apel a fost învestită la data de 08.04.2021 cu o cerere de revizuire.

În fine, nu este relevantă respingerea de către Curtea de apel a unei excepții de tardivitate, deoarece acea excepție a privit o cerere de revizuire întemeiată pe un alt caz dintre cele reglementate de art. 509 C. proc. civ., iar art. 511 C. proc. civ. reglementează distinct modul de curgere a termenului de revizuire pentru fiecare caz de revizuire ce poate fi invocat.

Prin urmare, soluționarea excepției de tardivitate a cererii de revizuire ce a căzut în competența Curții de apel în mod favorabil revizuentei nu influențează prezenta analiză.

Înalta Curte mai constată și că revizuenta nu a formulat cerere de repunere în termen și nici nu a invocat vreo împrejurare care să o fi pus în imposibilitatea absolută de a exercita calea de atac în intervalul prevăzut de lege, astfel că, pentru aceste considerente, cererea de revizuire va fi respinsă ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 65 din 26 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 iunie 2022.