ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1244/2022

Ședința publică din data de 7 iunie 2022

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – secția a III-a civilă sub nr. x/2020 din data de 11 mai 2020, reclamantul Centrul Român pentru Asigurarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 10.524,36 RON (18.844 RON fără TVA) reprezentând triplul remunerației datorate artiștilor interpreți sau executanți pentru comunicarea publică a fonogramelor sau a reproducerilor acestora și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual în perioada 01.12.2017-31.03.2020; obligarea pârâtei la plata sumei de 1.481,01 RON reprezentând penalități de întârziere, care au fost calculate până la data de 05.05.2020 și în continuare la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,1% până la data achitării integrale a remunerației de mai sus; obligarea pârâtei să încheie autorizații/licențe neexclusive cu CREDIDAM pentru comunicarea publică a fonogramelor sau a reproducerilor acestora și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual pentru toate spațiile administrate și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 453 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 1367/23.09.2020, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis în parte cererea, a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 8.844 RON (TVA exclus) reprezentând triplu remunerație comunicare publică fonograme și prestații artistice din audiovizual pentru intervalul 01.12.2017 - 31.03.2020, a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 1.481,01 RON reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de 05.05.2020, respectiv penalități de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi, calculate în continuare până la data achitării integrale a debitului restant și a obligat pârâta să plătească reclamantului cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 100 RON reprezentând taxă judiciară și suma de 1.000 RON reprezentând onorariu avocat.

Împotriva sentinței tribunalului a declarat apel pârâta A. S.R.L., care a arătat că nu a avut cunoștință de conținutul notificărilor pretins comunicate de către intimată cu privire la obligația de a transmite informațiile și documentele necesare autorizării și determinării cuantumului remunerațiilor, întrucât confirmarea de primire pe care era inserată adresa unităților de cazare a fost întocmită pro causa, iar nu de către Poșta Română, iar cea făcută la sediul din Moara de Pădure este falsă, întrucât se menționează "pus în cutia poștală", deși nu există una, astfel încât, reprezentantul pârâtei nu a luat cunoștință de obligația de a încheia vreo convenție în sensul dorit de reclamantă. Pe de altă parte, a criticat obligarea simultană la triplul remunerației, dar și la plata penalităților de întârziere.

Prin decizia civilă nr. 1444A din 27 octombrie 2021 a Curții de Apel București – secția a IV-a civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2020, a fost admis apelul declarat de apelanta-pârâtă A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1367/23.09.2020, pronunțată de Tribunalul București – secția a III-a civilă în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Asociația Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți.

A fost schimbată în parte sentința apelată, în sensul că s-a respins capătul de cerere având ca obiect penalitățile, ca neîntemeiat.

A fost păstrat restul dispozițiilor.

Împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs pârâta S.C. A. S.R.L., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a deciziei civile recurate, admiterea apelului formulat, cu consecința respingerii în parte a cererii de chemare în judecată cu privire la obligarea sa de a achita triplul remunerației comunicare publică fonograme și prestații artistice din audiovizual pentru intervalul 01.12.2017-31.03.2020.

Apreciază că decizia civilă recurată este nelegală, fiind incident motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit cu care hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Critică faptul că în mod nelegal a apreciat instanța de apel că se impune să fie menținută soluția instanței de fond de stabilire în sarcina sa a obligației de a achita triplul remunerației datorate. Instanța de apel a aplicat în mod greșit dispozițiile legale incidente, respectiv art. 188 din Legea nr. 8/1996.

Potrivit acestei dispoziții legale, instanța de judecată poate să acorde despăgubiri prin luarea în considerare a criteriilor prevăzute la alin. a) și doar în situația în care nu se poate da aplicabilitate unor astfel de criterii, se pot acorda despăgubiri sub forma triplului sumei datorate.

Ca atare, potrivit textului legal, prioritate în stabilirea de despăgubiri o au criteriile prevăzute la lit. a) iar acordarea triplului sumei datorate are un caracter subsidiar și condiționat de imposibilitatea instanței de judecată de a da aplicabilitate primelor criterii.

Or, în ceea ce privește situația recurentei, instanța de judecată a dispus obligarea sa la plata triplului sumei datorate, fără a analiza îndeplinirea criteriilor enunțate la lit. a).

Apreciază că Decizia ORDA nr. 120/2016 este una nelegală sub acest aspect, al obligării la plata triplului remunerației datorate dar și la plata penalităților de întârziere, în condițiile în care aplicabilitate imediată are dispoziția legală, și anume art. 188 din Legea nr. 8/1996.

Principalul criteriu enumerat de către legiuitor la stabilirea despăgubirilor este cel al consecințelor economice negative și în special al câștigului nerealizat. Or, câștigul nerealizat indicat de către intimata-apelantă este în sumă de 2.940 RON, acesta fiind cuantumul remunerației calculate de către intimată ca fiind datorată pentru perioada 01.12.2017-31.03.2020.

Or, atât timp cât se cunoaște cu exactitate care este suma pe care recurenta ar fi datorat-o în perioada de referință, acesta este câștigul nerealizat, iar despăgubirea trebuie să constea în acordarea acestei sume de bani.

Intimata nu a probat existența unor alte pagube decât cea a neplății remunerației pentru comunicarea publică a fonogramelor sau a reproducerii acestora și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizualului.

Atât timp cât acest câștig nerealizat a fost determinat chiar de către intimată, acordarea tripului acestei sume ar atrage îmbogățirea fără justă cauză a intimatei, o situație evident inechitabilă. Acordarea acestor sume de bani se bazează pe ideea de stabilire a despăgubirilor, iar o astfel de despăgubire nu poate depăși cuantumul prejudiciului suferit.

Conchide recurenta că, în raport de probele existente și de dispozițiile legale incidente, singura sumă de bani la care poate fi obligată este în cuantum de 2.948 RON, cu titlu de remunerație pentru serviciile indicate anterior.

În drept, recurenta s-a întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Prin memoriul de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susținut, în esență, că prin hotărârea atacată s-au aplicat în mod greșit dispozițiile art. 188 din Legea nr. 8/1996, dispozițiile metodologiei care prevăd plata triplului remunerațiilor în ipoteza neîncheierii autorizației fiind nelegale.

Articolul 188 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, prevede că, la stabilirea despăgubirilor instanța de judecată ia în considerare: a) fie criterii, cum ar fi consecințele economice negative, în special câștigul nerealizat, beneficiile realizate pe nedrept de făptuitor și, atunci când este cazul, alte elemente în afara factorilor economici, cum ar fi daunele morale cauzate titularului dreptului; b) fie acordarea de despăgubiri reprezentând triplul sumelor care ar fi fost legal datorate pentru tipul de utilizare ce a făcut obiectul faptei ilicite, în cazul în care nu se pot aplica criteriile prevăzute la lit. a).

Prin hotărârea primei instanțe pârâta a fost obligată la plata triplului remunerației aferente comunicării publice fonograme și prestații artistice din audiovizual, precum și la penalități de întârziere.

Instanța de apel a admis apelul pârâtei și a schimbat, în parte, sentința atacată, în sensul că a respins capătul de cerere privind penalitățile, reținând că, potrivit art. 188 din Legea nr. 8/1996, în situația delictului se pot acorda despăgubiri, iar nu penalități contractuale, iar despăgubirile pot fi, după caz, echivalente debitului principal și penalităților sau pot fi stabilite în cuantumul echivalent triplului sumelor legal datorate, însă, în niciun caz, nu pot fi acordate și triplul remunerației și penalitățile de întârziere simultan, cum în mod eronat a procedat prima instanță.

Apreciind asupra susținerilor recurentei în sensul nelegalității dispozițiilor Metodologiei aplicabile raportului juridic litigios ce prevăd plata triplului remunerațiilor în cazul utilizării fără autorizație, Înalta Curte observă că, așa cum corect a reținut și instanța de apel, obligația pârâtei de a obține o autorizație pentru comunicarea publică a fonogramelor și prestațiilor artistice din domeniul audio-vizual este una legală, metodologia negociată și aprobată nefăcând altceva decât să circumstanțieze coordonatele sancțiunii care este deja reglementată în lege.

Mai mult, se observă că potrivit art. 165 alin. (9) din Legea nr. 8/1996 republicată, "(9) Metodologiile stabilite conform prevederilor alin. (3) sunt opozabile tuturor utilizatorilor din domeniul pentru care s-a negociat și tuturor importatorilor și fabricanților de suporturi și aparate pentru care se datorează remunerația compensatorie pentru copia privată, conform art. 114."

De altfel, și legea în vigoare la data adoptării metodologiei aplicabile cauzei (2016) prevedea, în mod similar, la art. 131

2

alin. (8), că "(8) Hotărârea arbitrală privind forma definitivă a metodologiilor se comunică părților de către Oficiul Român pentru Drepturile de Autor și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala Oficiului, prin decizie a directorului general, emisă în termen de cinci zile de la data depunerii. Metodologiile astfel publicate sunt opozabile tuturor utilizatorilor din domeniul pentru care s-a negociat și nu se pot acorda reduceri la plata remunerațiilor datorate, altele decât cele prevăzute în metodologiile publicate."

Prin urmare, de vreme ce în cuprinsul metodologiei publicate în Monitorul Oficial nr. 952 din 25 noiembrie 2016 în temeiul deciziei ORDA nr. 120/2016 se prevede la art. 3.12. că "Pentru spații și/sau pentru perioade nedeclarate pentru care utilizatorul a comunicat public fonograme sau reproduceri ale acestora și/sau prestații artistice din domeniul audiovizual în scop ambiental sau lucrativ fără a obține în prealabil autorizația-licență neexclusivă, acesta are obligația de a plăti către organismul de gestiune colectivă a drepturilor conexe ale artiștilor interpreți sau executanți și ale producătorilor de fonograme o sumă de bani reprezentând triplul sumelor care ar fi fost legal datorate dacă ar fi deținut autorizația-licență neexclusivă. În situația în care cuantumul remunerației care ar fi fost legal datorată de către utilizator nu poate fi determinat, acesta datorează triplul remunerației plătite în mod uzual de utilizatorii din aceeași categorie.", obligația astfel reglementată este opozabilă recurentei.

În ceea ce privește critica referitoare la imposibilitatea de aplicare a criteriilor prevăzute la alin. b) al art. 188 din Legea nr. 8/1996 în ipoteza în care nu se verifică anterior incidența ipotezelor de la art. a) al aceluiași articol, aceasta nu poate fi primită, având în vedere că metodologia prevede obligația de a plăti triplul remuneraților fără a distinge în funcție de criteriile din lege, a căror analiză nu este necesară în speță.

Contrar susținerilor recurentei pârâte, acordarea de despăgubiri reprezentând triplul sumelor care ar fi fost legal datorate pentru tipul de utilizare ce a făcut obiectul faptei ilicite nu echivalează cu o îmbogățire fără justă cauză a intimatei, aceasta fiind o sancțiune care rezultă din neîncheierea autorizației licență neexclusivă cu intimata.

Nu se identifică, astfel, niciun viciu de legalitate al deciziei din punctul de vedere al ipotezei de casare prevăzută de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., normele de drept material a căror încălcare sau aplicare greșită a fost invocată fiind interpretate corect de către instanța de apel.

Având în vedere cele ce preced, Înalta Curte, în aplicarea prevederilor art. 497 raportat la art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă.

Față de soluția adoptată și de solicitarea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, devin incidente în cauză dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ. privind obligarea părții care a pierdut procesul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 700 RON, solicitate și dovedite de partea care a câștigat procesul, reprezentând onorariu avocațial potrivit extrasului de cont de la dosar recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1444A din 27 octombrie 2021 a Curții de Apel București – secția a IV-a civilă.

Obligă recurenta S.C. A. S.R.L. să plătească intimatei Asociația Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți – CREDIDAM suma de 700 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 iunie 2022.