ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 29 noiembrie 2022

Deliberând asupra recursului în casație formulat de recurentul inculpat A., reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 136 din 05.02.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul București – secția I Penală, printre altele, cu privire la inculpatul A. a hotărât următoarele:

A constatat că prin încheierea din data de 12.12.2019 instanța a dispus schimbarea încadrării juridice în ceea ce privește infracțiunea de vătămare corporală din culpă (persoană vătămată B.) reținută în sarcina inculpaților A. și C. prin actul de sesizare, din infracțiunea prevăzută de art. 196 alin. (2) C. pen., cu aplic.art. 5 alin. (1) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 196 alin. (2), (3) și 5 C. pen., cu aplic.art. 5 alin. (1) C. pen.

A constatat că legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului A. este noul C. pen.

În temeiul art. 357 alin. (1) C. pen., cu aplic.art. 5 alin. (1) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de falsificarea sau substituirea de alimente ori alte produse (faptă săvârșită în perioada decembrie 2012 – februarie 2013).

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea următoarelor drepturi pe o perioadă de 3 (trei) ani: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția de administrator în cadrul unei societăți comerciale.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., a căror exercitare a fost interzisă cu titlu de pedeapsă complementară.

În temeiul art. 196 alin. (2), (3) și 5 C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă (faptă săvârșită la data de 10.03.2013, persoana vătămată B.).

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea următoarelor drepturi pe o perioadă de 3 (trei) ani: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția de administrator în cadrul unei societăți comerciale.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., a căror exercitare a fost interzisă cu titlu de pedeapsă complementară.

În temeiul art. 192 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă (faptă săvârșită în intervalul 25.02.2013 – 28.06.2013, persoane decedate: D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T. și U.).

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea următoarelor drepturi pe o perioadă de 4 (patru) ani: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția de administrator în cadrul unei societăți comerciale.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., a căror exercitare a fost interzisă cu titlu de pedeapsă complementară.

În temeiul art. 9 alin. (1) lit. a) din Lg. 241/2005, cu aplic.art. 5 alin. (1) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală (faptă săvârșită în perioada decembrie 2012 – februarie 2013).

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. rap.la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea următoarelor drepturi pe o perioadă de 4 (patru) ani: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția de administrator în cadrul unei societăți comerciale.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., a căror exercitare a fost interzisă cu titlu de pedeapsă complementară.

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. rap.la art. 38 alin. (1) și (2) C. pen. a contopit cele patru pedepse aplicate prin prezenta în pedeapsa de 6 ani închisoare, la care a adaugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedeapse (2 ani și 4 luni), inculpatul A. având de executat pedeapsa principală rezultantă de 8 ani și 4 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. pe o perioadă de 4 (patru) ani: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția de administrator în cadrul unei societăți comerciale.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. a căror exercitare a fost interzisă cu titlu de pedeapsă complementară.

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A. în vederea determinării profilului genetic și introducerii în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

În temeiul art. 72 alin. (1) C. pen. a dedus din pedeapsa principală rezultantă perioada reținerii și arestului preventiv executate în cauză de la data de 19.06.2013 la 14.12.2013.

Împotriva sentinței penale nr. 136/05.02.2022 pronunțată de Tribunalul București au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul București, V., A., C., W. și Ministerul Finanțelor Publice – ANAF.

Prin decizia penală nr. 125/A din data de 10 februarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de către formulat de apelanții-inculpați C., W., A., V. și de către apelanta-parte civilă partea civilă A.N.A.F împotriva sentinței penale nr. 136 din 05.02.2020 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2015.

A fost admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul București declarat împotriva aceleiași sentințe.

A fost desființată sentința penală apelată în ceea ce privește modul de soluționare a acțiunii penale cu privire la inculpatul A. și în rejudecare:

Au fost descontopite cele patru pedepse aplicate prin sentința penală apelată pe care le repune în induvidualitatea lor astfel:

- pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 357 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.;

- pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 196 alin. (2), (3) și 5 C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.;

- pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 9 alin. (1) lit. a) din Lg. 241/2005, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.;;

- pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de art. 192 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.

A fost majorată de la 6 ani la 8 ani închisoare pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 192 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. rap. la art. 38 alin. (1) și (2) C. pen., au fost contopite cele patru pedepse aplicate prin sentința penală apelată și prin decizia din apel, urmând ca apelantul inculpat A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare, la care adaugă un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedeapse (2 ani și 4 luni), având de executat în final pedeapsa principală rezultantă de 10 ani și 4 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat apelantului-inculpat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. pe o perioadă de 4 (patru) ani: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția de administrator în cadrul unei societăți comerciale.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen., s-a palicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) . pen. a căror exercitare a fost interzisă cu titlu de pedeapsă complementară.

S-a luat act că apelantul-inculpat A. a achitat suma de 24.960,64 RON părții civile ANAF conform chitanței seria x 103 nr. x din data de 26.11.2021, aflată la dosar apel.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

*****

Împotriva deciziei din apel, nr. 125/A/10.02.2022, a formulat recurs în casație inculpatul A., prin avocat X., la data de 11.04.2022, prin fax, în termenul legal prevăzut de art. 435 C. proc. pen.

În cuprinsul motivelor de recurs a fost indicat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

În esență, în motivarea cererii de recurs în casație, apărarea inculpatului A. a arătat că decizia penală pronunțată de către Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2015 este nelegală având în vedere situația de fapt reținută de către această instanță, fiind în discordanță cu cea reținută de către procuror în cadrul actului de sesizare al instanței.

A arătat apărătorul inculpatului că organul de urmărire penală a reținut faptul că societatea comercială Y., societate în cadrul căreia inculpatul A. deținea calitatea de director general, societate care a cumpărat activele societății Z., a achiziționat, în perioada septembrie - decembrie 2012 cantitatea de 69.940 litri alcool metilic de la societatea AA.. Pe lângă această cantitate de alcool metilic, societatea Y. S.R.L. a mai achiziționat, în aceeași perioadă, mai multe cantități de colorant albastru praf, parfum cocktail hidrosolubil, methanol, precum și cantitatea de 52.992 bucăți de preforme pet de 2 litri, 75.264 preforme pet de 3 iitri si 141.120 preforme pet 5 litri. În total, societatea Y. S.R.L. a achiziționat 269.376 bucăți preforme pet având cantități diferite.

În cursul cercetării judecătorești în primă instanță, inculpatul A. a prezentat documente justificative cu privire la livrările de produs BB. către CC., cât și cu privire la folosirea produselor achiziționate, prezentate anterior, produse folosite la fabricarea BB..

S-a susținut că în urma readministrării probatoriului în cadrul cercetării judecătorești, prima instanța a reținut o cu totul altă situație de fapt decât cea expusă de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în cadrul Rechizitoriului, fapt pentru care, apărarea consideră că s-a produs o gravă eroare judiciară, inculpatul A. fiind condamnat pentru o altă faptă pentru care instanța fondului nu a fost sesizată.

Astfel, s-a menționat că Tribunalul București, cât și Curtea de Apel București, au reținut faptul că inculpatul A. ar fi livrat produsul DD. către societatea EE. S.R.L., administrată de către inculpatul C., dintr-un stoc vechi produs în cursul anului 2011, nicidecum faptul că inculpatul A. ar fi produs DD. în perioada decembrie 2012 - februarie 2013 în urma achiziționării cantității de alcool metilic.

A mai arătat apărarea recurentului inculpat că instanța a reținut faptul că în cursul urmăririi penale nu s-a lămurit dacă data fabricării produsului imprimată pe fiecare flacon în parte este data reală de fabricare ori dacă este o dată fictivă inserată în mod deliberat de către producător tocmai cu scopul de a induce în eroare organele de control în eventualitatea în care s-ar fi efectuat verificări cu privire la proveniența și calitatea produsului. Mai exact, instanța de judecată a susținut faptul că inculpatul A., deși avea aceste stocuri de marfa încă din cursul anului 2011, acesta le-ar fi vândut către societatea EE. S.R.L. tocmai în anul 2013.

În opinia apărării, prin schimbarea totală a situației de fapt, instanța de judecată, pe lângă faptul că se pronunță asupra unor fapte pentru care nu a fost sesizată, produce o gravă încălcare a dreptului la apărare al inculpatului în condițiile în care nu i s-a acordat acestuia dreptul de a se apăra raportat la noua stare de fapt.

Raportat la această nouă situație de fapt reținută de către prima instanță, având în vedere toate probele administrate pe întreg parcursul procesului penal, inculpatul, prin apărător, consideră că aceasta nu este susținută de niciun mijloc de probă. S-a arătat că în urma rapoartelor de constatare tehnico-stiințifice efectuate în cauză, s-a constatat faptul că lotul nr. x, fabricat la data de 16.06.2011 de către societatea Z. conține doar etanol - alcool nevătămător și doar celelalte 3 loturi care nu au fost fabricate de către societatea Z. conțin alcool metilic. S-a mai susținut că există la dosar documente reprezentând procese-verbale de control efectuate de către organele vamale în mod constant la societatea Z. din care rezultă faptul că niciodată nu au fost găsite stocuri de alcool metilic la această societate. De asemenea, inculpatul prin declarațiile sale a negat în mod constant faptul că acesta ar fi fabricat loturile nr. x, 235 si 236 de DD. pe care se presupune ca le-ar fi livrat către societatea EE. S.R.L..

Astfel, având în vedere situația de fapt reținută de către prima instanță, respectiv faptul că produsul DD. contrafăcut provenea din stocuri fabricate în cursul anului 2011, a susținut apărarea că nu s-a făcut dovada faptului că societatea Z. a făcut achiziții de alcool metilic în acea perioadă. Mai mult, din declarațiile martorilor audiați în cauză reiese indubitabil faptul că nu au existat stocuri de alcool metilic în cadrul societății Z.. S-a arătat că la data de 30.06.2011 s-a procedat la sigilarea liniei de producție a Z. încheindu-se procesul-verbal nr. x de către Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale în care se indică indexul contoarelor precum și stocul de marfă existent la acea dată. Întrucât începând cu data de 30.06.2011 linia de fabricație nu a mai funcționat, s-a susținut că nu exista posibilitatea ca după această dată să fie fabricat produsul DD. in cadrul societății Z..

De asemenea, în motivarea cererii de recurs în casație, s-a mai arătat că instanța nu a analizat raportul de constatare tehnico științifică nr. x din data de 11.09.2013 și s-a susținut că motivarea instanței cu privire la faptul ca societatea EE. S.R.L. a cumpărat produsul contrafăcut de la societatea FF. S.R.L., însă produsul DD. nu putea fi fabricat de către FF. S.R.L., întrucât această societatea funcționa ca o societate fantomă, motiv pentru care adevăratul fabricant era inculpatul A., este eronată.

Prin urmare, pentru motivele arătate în scris, apărarea inculpatului A. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și dispunerea unei soluții în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția Penală la data de 04.07.2022, când s-a stabilit termen la data de 20.09.2022, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen.

Prin încheierea din 20 septembrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția penală a admis, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 125/A din data de 10 februarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București și a dispus trimiterea cauzei Completului 5, în compunere de trei judecători, pentru judecarea pe fond a recursului în casație.

Cu prilejul dezbaterilor asupra recursului în casație de la termenul din 29.11.2022, s-au luat concluziile apărării recurentului și ale parchetului, acestea fiind redate în practicaua prezentei decizii.

Analizând recursul în casație declarat de inculpatul A., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac menită să asigure echilibrul între principiile legalității și cel al respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive și numai pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege.

Dispozițiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Realizându-se în cadrul strict reglementat de lege, analiza de legalitate a instanței de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În speță, inculpatul A. a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării dacă "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Din perspectiva cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt, pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se doar în drept, statuările în fapt ale instanței de apel neputând fi cenzurate în niciun fel (în acest sens și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție: Decizia nr. 267/RC din 26 iunie 2017; Decizia nr. 414/RC din 20 octombrie 2017, Decizia nr. 7/RC din 15 ianuarie 2019, Decizia nr. 478/RC din 11 decembrie 2019). Deoarece legea nu prevede competența de a administra probe cu privire la situația de fapt, instanța de recurs în casație își fundamentează soluția pe baza faptelor anterior constatate.

De asemenea, s-a mai statuat în jurisprudență și că verificările pe care instanța de recurs în casație le face din perspectiva noțiunii de faptă care nu este prevăzută de legea penală, vizează atât incriminarea abstractă, respectiv concordanța conduite subiectului cu o norma de incriminare, cât și condițiile de tipicitate obiectivă, respectiv identitatea dintre conduita propriu zisă și elementele de conținut ale incriminării sub aspectul laturii obiective [nu însă și în ceea ce privește latura subiectivă, lipsa de tipicitate subiectivă constituind o teză distinctă prevăzută în art. 16 lit. b) din C. proc. pen. și care nu a fost preluată de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen..]" (Decizia nr. 78/RC/2015 - Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală).

În raport cu considerațiile teoretice expuse anterior, în limitele procesuale menționate și în raport cu situația de fapt astfel cum a fost stabilită definitiv de către curtea de apel, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că argumentele inculpatului recurent A. în sensul că este incident cazul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., întrucât a fost condamnat pentru fapte care nu sunt prevăzute de legea penală, sunt neîntemeiate.

În speță, recurentul inculpat a fost condamnat prin decizia recurată, astfel:

- la pedeapsa principală de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de falsificarea sau substituirea de alimente ori alte produse (faptă săvârșită în perioada decembrie 2012 – februarie 2013), prevăzută de art. 357 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.;

- la pedeapsa principală de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală (faptă săvârșită în perioada decembrie 2012 – februarie 2013), prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Lg. 241/2005, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.;

- la pedeapsa principală de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă (faptă săvârșită la data de 10.03.2013, persoana vătămată B.), prevăzută de art. 196 alin. (2), (3) și 5 C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.;

- la pedeapsa principală de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă (faptă săvârșită în intervalul 25.02.2013 – 28.06.2013, persoane decedate: D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T. și U.), prevăzută de art. 192 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

Astfel, în temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. raportat la art. 38 alin. (1) și (2) C. pen., au fost contopite cele patru pedepse aplicate și s-a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedeapse (2 ani și 4 luni), dispunându-se ca inculpatul să execute în final pedeapsa principală rezultantă de 10 ani și 4 luni închisoare.

În cauza de față, în concret, starea de fapt valorificată prin decizia recurată ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului A., anterior menționate și pentru care s-a dispus condamnarea acestuia, constă în aceea că:

- în perioada februarie 2013 inculpatul A. a comercializat către inculpatul C., administrator al S.C. EE. S.R.L., cantitatea de 66.216 pet-uri de 0,5 litri de "DD. – loțiune pentru îngrijirea epidermei cu efect antiseptic", în valoare de 156.004,59 RON, cunoscând că produsul a fost substituit, în sensul că ingredientul principal – alcoolul etilic – din compoziția acestuia a fost înlocuit cu alcoolul metilic (un produs toxic de tip narcotic, cu acțiune specifică asupra retinei și a nervului optic, ingerarea 15 ml metanol putând produce orbirea ireversibilă iar doza letală fiind de 30-100 ml), în urma substituirii produsul DD. devenind vătămător sănătății, fapta acestuia întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de falsificarea sau substituirea de alimente sau alte produse prevăzută de art. 357 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.;

- în cursul lunii februarie 2013 inculpatul A. a comercializat către inculpatul C. cantitatea de 66.216 pet-uri de 0,5 litri DD., în valoare de 156.004,59 RON, cauzând bugetului general consolidat un prejudiciu de 24.960,64 RON prin nedeclararea sursei (venitului) impozabile, această faptă întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 5 C. pen.;

- în urma punerii în circulație în cursul lunii februarie 2013 a produsului substituit DD., a rezultat orbirea ireversibilă a persoanei vătămate B. la data de 09.03.2013 ca urmare a ingerării acestui produs, reținându-se astfel că fapta inculpatului A. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 alin. (2), (3) și 5 C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.;

- în urma punerii în circulație în cursul lunii februarie 2013 a produsului substituit DD. și a ingerării acestuia a rezultat decesul numiților D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T. și U. în intervalul 25.02.2013 – 28.06.2013, reținându-se în consecință că fapta inculpatului A. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 192 alin. (2) și alin. (3) C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., totul cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen.

În esență, în cauză s-a reținut că în perioada decembrie 2012 – martie 2013 inculpatul A. a produs și comercializat către inculpatul C., administrator al S.C. EE. S.R.L., cantitatea de 66.216 pet-uri de 0,5 litri de "DD. – loțiune pentru îngrijirea epidermei cu efect antiseptic", în valoare de 156.004,59 RON, cunoscând că produsul a fost substituit.

În concret, cu privire la produsul DD., în sarcina inculpatului A. s-a reținut săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, în varianta ascunderii sursei impozabile/taxabile. Pe baza stării de fapt reținute în cauză și probatoriul administrat, instanțele au stabilit circuitul evazionist cu privire la produsul DD., respectiv circuitul acestui produs între diferiți comercianți.

În esență, au stabilit instanțele faptul că relațiile comerciale dintre S.C. EE. S.R.L. și S.C. FF. S.R.L. au avut un caracter fictiv. De asemenea, s-a reținut că probatoriul cauzei a conturat dincolo de orice dubiu faptul că S.C. EE. S.R.L. nu a achiziționat produsul DD. de la societatea FF. S.R.L.

Astfel, în esență, s-a stabilit sursa de proveniență a produsului DD. ca fiind fabrica de produse alcoolice situată în orașul Năsăud, str. x A, jud. Bistrița Năsăud, administrată de inculpatul A..

În ceea ce privește achiziția produsului DD. s-a arătat că a fost achiziționată cantitatea totală de 66.216 pet-uri de 0,5 l conținând produsul DD.. Conform etichetei, produsul a fost fabricat de S.C. Z., societate administrată de A. și care și-a încetat activitatea la data de 30.06.2011. Cu toate acestea, activele societății Z., inclusiv instalațiile de producție, utilaje, imobile etc., au fost preluate la data de 03.12.2012 de către S.C. Y. S.R.L. conform procesului-verbal de adjudecare din data de 03.12.2012, societate în cadrul căreia inculpatul A. deținea funcția de director general.

Așadar, în toată această perioadă de la data încetării activității S.C. Z. și până la data demarării cercetărilor penale ca urmare a deceselor provocate de ingerarea produsului DD., inculpatul A. a controlat activitatea de producție a fabricii situată în orașul Năsăud, str. x, jud. Bistrița Năsăud, indiferent de modul de organizare a activității, respectiv în cadrul societății Z. ori ulterior în cadrul S.C. Y. S.R.L.

Prin urmare, s-a stabilit în cauză că, cele 66.216 pet-uri de 0,5 l, conținând produsul DD., au fost livrate de inculpatul A. societății EE. S.R.L., administrată de inculpatul C., iar pentru a justifica achiziția produsului DD. inculpatul C. a înregistrat în evidențele contabile trei facturi fictive emise de S.C. FF. S.R.L.

Totodată, s-a stabilit că prejudiciul cauzat bugetului general consolidat prin nedeclararea sursei (venitului) impozabil este în cuantum de 24.960,64 RON, reprezentând impozit pe venit, conform art. 43 din Legea nr. 571/2003, corespunzător unui venit de 156.004,59 RON.

În concluzie, pe baza stării de fapt valorificată cu titlu definitiv de instanța de apel referitor la infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, s-a stabilit că în cursul lunii februarie 2013 inculpatul A. a comercializat către inculpatul C. cantitatea de 66.216 pet-uri de 0,5 litri DD., în valoare de 156.004,59 RON, cauzând bugetului general consolidat un prejudiciu de 24.960,64 RON prin nedeclararea sursei (venitului) impozabile, această faptă întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 5 C. pen.

Astfel, în raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de evaziune fiscală în varianta reținută în sarcina inculpatului A., respectiv ascunderea sursei impozabile, astfel cum este incriminată de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.

Art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 prevede:

(1) Constituie infracțiuni de evaziune fiscală și se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 8 ani și interzicerea unor drepturi sau cu amenda următoarele fapte săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale:

a) ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile;

Așadar, elementul material al infracțiunii de infracțiunii de evaziune fiscală în varianta art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 reținută în sarcina inculpatului A. constă în ascunderea sursei impozabile, a venitului realizat în urma operațiunii de vânzare a produsului DD., iar urmarea imediată este dată de crearea unui prejudiciu bugetului general consolidat al statului, astfel cum s-a arătat.

Constatându-se că elementele de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de evaziune fiscală corespund faptelor reținute în concret în sarcina inculpatului A., Înalta Curte constată neîntemeiată susținerea apărării potrivit căreia a fost condamnat pentru o faptă care nu e prevăzută de legea penală. De altfel, prin motivele de recurs în casație nu au fost arătate care sunt argumentele apărări care conduc la concluzia lipsei elementelor de tipicitate ale acestei infracțiunii, ci în concret apărarea a susținut doar că starea de fapt reținută de instanță nu este susținută de niciun mijloc de probă, argumente care însă nu pot face obiectul cenzurii în această procedură.

În continuare, după stabilirea circuitului evazionist cu privire la produsul DD., s-a reținut în sarcina inculpatului A. săvârșirea infracțiunii de falsificarea sau substituirea de alimente sau alte produse prevăzută de art. 357 alin. (1) C. pen., precum și săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă prevăzută de art. 192 alin. (2) și (3) C. pen. și vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 alin. (2), (3) și 5 C. pen.

Așadar, art. 357 C. pen. reglementează falsificarea sau substituirea de alimente ori alte produse:

(1) Prepararea, oferirea sau expunerea spre vânzare de alimente, băuturi ori alte produse falsificate sau substituite, dacă sunt vătămătoare sănătății, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă și interzicerea exercitării unor drepturi.

Starea de fapt valorificată cu titlu definitiv de instanța de apel referitor la această infracțiune constă în aceea că în perioada februarie 2013 inculpatul A. a comercializat către inculpatul C., administrator al S.C. EE. S.R.L., cantitatea de 66.216 pet-uri de 0,5 litri de "DD. – loțiune pentru îngrijirea epidermei cu efect antiseptic", în valoare de 156.004,59 RON, cunoscând că produsul a fost substituit, în sensul că ingredientul principal – alcoolul etilic – din compoziția acestuia a fost înlocuit cu alcoolul metilic (un produs toxic de tip narcotic, cu acțiune specifică asupra retinei și a nervului optic, ingerarea 15 ml metanol putând produce orbirea ireversibilă, iar doza letală fiind de 30-100 ml), în urma substituirii produsul DD. devenind vătămător sănătății.

În concret, referitor la inculpatul A. instanțele au statuat că probatoriul cauzei a reliefat dincolo de orice dubiu că fabricarea produsului DD. și livrarea în cursul lunii februarie 2013, către inculpatului C., s-au făcut din dispoziția acestuia. Astfel, s-a reținut în sarcina inculpatului A. că începând cu luna februarie 2013, acesta a realizat punerea în circulație a produsului prin vânzare, reținându-se astfel săvârșirea infracțiunii în varianta oferirii spre vânzare.

Astfel, elementul material al infracțiunii de falsificare de alimente sau alte produse reținută în sarcina inculpatului A. este dat de acțiunea inculpatului de a pune în circulație produsul DD., care prin substituire a devenit vătămător sănătățiii.

Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol la adresa sănătății populației.

Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei de punere în circulație a produsului substituit.

Ca atare, și cu privire la această faptă Înalta Curte constată că sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de falsificarea sau substituirea de alimente sau alte produse, astfel cum este incriminată de art. 357 alin. (1) din C. pen.

Prin motivele de recurs în casație formulate în cauză, toate argumentele apărării referitoare la contrafacerea produsului DD. vizează aspecte de fapt care fie au fost deja invocate și analizate în apel, fie se referă la probatoriul cauzei (raport de constatare tehnico-științifică, procese-verbale, declarații de martori), nefiind invocate așadar chestiuni de drept ce ar putea fi circumscrise cazului de casare invocat în cauză, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Rezultă așadar că analiza motivelor de recurs în casație, așa cum au fost formulate în cauză, nu vizează practic raportarea situației de fapt reținută la condițiile de tipicitate subsumate normei de incriminare ce sancționează penal infracțiunea de falsificarea sau substituirea de alimente sau alte produse, prevăzută de art. 357 alin. (1) din C. pen., ci reprezintă o veritabilă solicitare de reinterpretare și valorificare a probatoriului administrat în sensul celor invocate prin cererea de recurs în casație.

De asemenea, în ceea ce privește infracțiunile de vătămare corporală din culpă și ucidere din culpă reținute în sarcina inculpatului A., instanțele de fond și apel au stabilit că situația de fapt reținută în cauză și probele dosarului au dovedit fără nici un dubiu faptul că în urma punerii în circulație a produsului substituit DD. a rezultat orbirea ireversibilă a persoanei vătămate B., în urma consumării acestui produs, așadar vătămarea corporală a acesteia, precum și decesul numiților D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., în urma consumării acestui produs.

În concret, în cauză, s-a stabilit că vătămarea corporală și decesele persoanelor s-au produs în intervalul 25.02 – 28.06.2013, așadar după punerea în circulație a produsului DD. de către inculpatul A. și de inculpatul C., iar vătămarea corporală respectiv decesele s-au produs pe fondul intoxicației acute cu alcool metilic, conform rapoartelor de expertiză medico legală realizate în cazul deceselor numiților D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T. și U., respectiv vătămarea corporală în cazul numitului B..

Au mai stabilit instanțele de fond și apel că singura persoană care avea cunoștință de faptul că produsul DD. a devenit vătămător sănătății în urma unui proces de producție izolat (loturile cu nr. 234, 235 și 236, fabricate în perioada 01 – 03.07.2011), a fost inculpatul A., acesta fiind și cel care a pus în vânzare loturile compromise alături de un lot corespunzător (nr. 225 fabricat la data de 16.06.2011), ignorând consecințele care s-ar fi putut produce în urma utilizării produsului fie conform etichetării, fie conform unor obiceiuri de consum dezvoltate de anumite persoane (consumarea ca substitut pentru băuturile alcoolice clasice).

Totodată, s-a reținut că A. a introdus pe piață produsul DD. cu ignorarea prevederilor legale prevăzute de H.G. nr. 956/2005 privind plasarea pe piață a produselor biocide, dar și cu nerespectarea măsurilor de prevedere pentru exercitarea activității de producție a unui produs destinat utilizării pe scară largă. Aceste măsuri de prevedere impuneau ca ingredientul principal din produsul DD. să fie alcoolul etilic, conform etichetării produsului, și nu alcolul metilic, un produs toxic, vătămător.

În concluzie, pe baza stării de fapt valorificată cu titlu definitiv de instanța de apel referitor la infracțiunea de vătămare corporală din culpă, s-a stabilit că în urma punerii în circulație de către inculpatul A., în cursul lunii februarie 2013, a produsului substituit DD., a rezultat orbirea ireversibilă a persoanei vătămate B. la data de 09.03.2013 ca urmare a ingerării acestui produs, fapta inculpatului A. întrunind așadar elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 alin. (2), (3) și 5 C. pen.

Prin urmare, în raport cu cele reținute, contrar apărării, Înalta Curte constată că sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, astfel cum este incriminată de art. 196 alin. (2), (3) și (5) C. pen.

Dispozițiile art. 196 alin. (2), (3) și (5) C. pen. prevăd următoarele:

(2) Fapta prevăzută în art. 194 alin. (1) săvârșită din culpă se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă

(3) Când fapta prevăzută în alin. (2) a fost săvârșită ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activități, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.

(5) Dacă nerespectarea dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere sau desfășurarea activității care a condus la comiterea faptelor prevăzute în alin. (1) și alin. (3) constituie prin ea însăși o infracțiune se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.

Elementul material al infracțiunii de vătămare corporală din culpă constă în acțiunea inculpatului A. de a pune în circulație prin vânzare produsul DD. care, prin substituire, a devenit vătămător sănătății, prevăzând posibilitatea vătămării corporale a consumatorilor.

Urmarea imediată constă în vătămarea corporală a persoanei care a ingerat produsul DD. (persoana vătămată B.).

De asemenea, între elementul material și urmarea imediată există o legătură de cauzalitate directă, având în vedere că vătămarea corporală s-a înregistrat pe fondul consumului produsului care prin substituire a devenit toxic, conform concluziilor rapoartelor medico-legale efectuate în cauză.

Totodată, cu privire la infracțiunea de ucidere din culpă, situația de fapt reținută prin decizia recurată constă, în esență, în aceea că în urma punerii în circulație în cursul lunii februarie 2013 a produsului substituit DD. și a ingerării acestuia a rezultat decesul numiților D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T. și U., în intervalul 25.02.2013 – 28.06.2013.

Înalta Curte constată că și această faptă reținută în sarcina inculpatului prin hotărârea de condamnare realizează o corespondență deplină cu elementele de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 192 alin. (2) și alin. (3) C. pen.

Dispozițiile art. 192 alin. (2) și (3) C. pen. prevăd că:

(2) Uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activități se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani. Când încălcarea dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere constituie prin ea însăși o infracțiune se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.

(3) Dacă prin fapta săvârșită s-a cauzat moartea a două sau mai multor persoane, limitele speciale ale pedepsei prevăzute în alin. (1) și alin. (2) se majorează cu jumătate.

Elementul material al infracțiunii de ucidere din culpă constă în acțiunea inculpatului A. de a pune în circulație prin vânzare produsul DD. care, prin substituire, a devenit vătămător sănătății, prevăzând posibilitatea că acesta ar cauza decesul consumatorilor.

Urmarea imediată constă în decesul persoanelor care au ingerat produsul DD..

Totodată, între elementul material și urmarea imediată există o legătură de cauzalitate directă, având în vedere că decesele s-au înregistrat pe fondul consumului produsului care prin substituire a devenit toxic.

Așadar, în concluzie, s-a reținut că între acțiunea inculpatului A. de plasare pe piață a produsului DD. (în condițiile în care avea cunoștință de faptul că acesta fusese substituit/falsificat) și decesul/vătămarea corporală a unui număr de 19 persoane, există o legătură de cauzalitate directă, fiind evident că fabricarea produsului conform prescripțiilor în vigoare (utilizând alcoolul etilic și nu alcoolul metilic), chiar și în situația în care nu ar fi fost respectate cerințele referitoare la autorizarea produsului biocid de către autoritatea competentă, ar fi fost de natură să împiedice producerea rezultatului.

În consecință, Înalta Curte constată că elementele de tipicitate obiectivă ale infracțiunilor de falsificarea sau substituirea de alimente sau alte produse prevăzută de art. 357 alin. (1) C. pen., evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 alin. (2), (3) și 5 C. pen. și ucidere din culpă prevăzută de art. 192 alin. (2) și alin. (3) C. pen., corespund faptelor reținute în concret în sarcina recurentului inculpat A. și pentru care a fost condamnat.

În raport cu aspectele expuse, Înalta Curte constată că susținerile recurentului A. în sensul că a fost condamnat pentru fapte care nu sunt prevăzute de legea penală, sunt neîntemeiate.

Așa cum s-a arătat, în realitate, prin criticile formulate prin motivele de recurs în casație, Înalta Curte constată că se contestă situația de fapt stabilită de către instanța de apel, fondul criticilor formulate pe calea recursului în casație vizând circumstanțele comiterii faptelor și probatoriul cauzei, lucru nepermis din perspectiva cazului de recurs prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., care se referă la neprevederea faptei în legea penală.

Astfel, se observă că prin criticile aduse hotărârii definitive nu au fost evidențiate elemente de nelegalitate, ci s-a solicitat o reinterpretare a probelor și o schimbare a situației de fapt reținute în cauză (critici care de altfel au fost formulate și în fața instanței de control judiciar), care însă nu pot fi valorificate în contextul cazurilor de casare expres și limitativ reglementate în art. 438 din C. proc. pen.

În aceste condiții, se constată că prin motivele de recurs în casație se urmărește stabilirea unei alte situații de fapt, prin reinterpretarea probelor administrate în cauză, ceea ce este contrar scopului prevăzut de lege pentru recursul în casație, acela de a verifica legalitatea unei hotărâri definitive, iar din această perspectivă criticile recurentului inculpat A. nu pot fi primite de instanța de casație, recursul fiind nefondat.

În ceea ce privește critica apărării recurentului inculpat A. referitoare la faptul că prima instanță a reținut o cu totul altă situație de fapt decât cea expusă prin rechizitoriu, în acest sens susținând apărarea că instanța a reținut o nouă situație de fapt care nu e susținută de niciun mijloc de probă, Înalta Curte constată că aceasta nu poate fi supusă examinării în calea extraordinară de atac promovată, întrucât, așa cum s-a arătat în debutul expunerii, prin intermediul recursului în casație nu pot fi invocate și, implicit, analizate orice încălcări ale legii, ci doar acelea pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante, subsumându-le unuia dintre cazurile prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Or, acest aspect susținut de recurent nu se circumscrie vreunuia dintre motivele expres și limitativ reglementate de textul de lege menționat, cu atât mai puțin cazului prevăzut de pct. 7, invocat de acesta, care vizează exclusiv verificarea concordanței faptelor, astfel cum au fost reținute prin hotărârea de condamnare, cu tiparul normei de incriminare, dar numai din punct de vedere al laturii obiective a infracțiunii imputate. Prin urmare, raportat la critica formulată, ceea ce se poate examina prin prisma acestui motiv de casare este dacă condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau a operat dezincriminarea și nicidecum nu pot fi analizate susținerile recurentului cu referire la starea de fapt ce în opinia sa diferă de cea reținută cu titlu definitiv de instanța de condamnare.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 125/A din data de 10 februarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 125/A din data de 10 februarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 noiembrie 2022.