ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 683/2023

Ședința publică din data de 21 martie 2023

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 31.10.2017, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtele C. S.A. și D., au solicitat instanței să dispună: constatarea caracterului abuziv al clauzei prevăzute la punctul 5 al Contractului de credit nr. x din 31.08.2006 potrivit căreia dobânda urmează a fi calculată prin aplicarea unui procent de 1,75 % la dobânda care se afișează la sediile C., obligarea pârâtelor la calcularea dobânzii prin aplicarea marjei fixe din contract de 1,75 la indicatorul de pe piața interbancară (Euribor) 6 luni și fără a fi avută în vedere dobânda afișată la sediul băncii (Dobânda de referința variabila-DRV), solicitând ca dobânda să fie recalculată de la data încheierii contractului până la zi cu restituirea diferenței percepută în mod nelegal, constatarea caracterului abuziv al clauzei prevăzută la punctul 9 lit. a) din contractul de credit potrivit căreia banca percepe un comision de administrare lunar în cuantum de 15 euro, obligarea pârâtei C. la restituirea acestui comision plătit în mod nelegal, constatarea caracterului abuziv al clauzei prevăzută la punctul 9 din contractul de credit, potrivit căreia banca percepe un comision de acordare de 0,95 %, obligarea pârâtei C. la restituirea acestui comision plătit în mod nelegal, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 3317 din 02 mai 2018, Judecătoria Pitești a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta D. ca fiind formulată față de o persoană fără calitate procesuală pasivă. A respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta C. S.A. pentru perioada ulterioară încheierii contractului de cesiune de creanțe. A admis în parte cererea formulată în contradictoriu cu pârâta C. S.A. A constatat caracterul abuziv și, pe cale de consecință, nulitatea absolută a clauzei prevăzută în contractul de credit bancar nr. x/31.08.2006 la pct. 5 - în ceea ce privește sintagma "dobânda curentă este formată din dobânda de referință variabilă, care se afișează la sediile C. (...)". A fost obligată pârâta C. S.A. să restituie reclamanților sumele reprezentând diferența între dobânda percepută la momentul încheierii contractului și noul procent al dobânzii aplicat la soldul creditului rămas de rambursat, începând cu data modificării abuzive a ratei dobânzii în sensul prevăzut la art. 5 din contract. S-a constatat caracterul abuziv și, pe cale de consecință, nulitatea absolută a clauzelor prevăzute în contractul de credit bancar nr. x/31.08.2006 la pct. 9 lit. b) - privind comisionul de acordare credit și pct. 9 lit. c) - privind comisionul de administrare. S-a dispus înlăturarea clauzelor sau părților de clauze constatate abuzive din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. x/31.08.2006. A fost obligată pârâta C. S.A. să restituie reclamanților sumele încasate în temeiul clauzelor constatate ca fiind abuzive, prev. la pct. 9 lit. b) și pct. 9 lit. c) din contractul menționat, începând cu data încheierii contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr. 1209 PF/31.08.2006. A fost respins celălalt capăt de cerere, ca neîntemeiat. A fost respinsă cererea pârâtei privind obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată. S-a luat act că reclamanții nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta C. S.A.

Prin decizia nr. 2115 din 08 mai 2019, Tribunalul Argeș – secția Civilă a admis apelul și a schimbat în parte sentința, în sensul că a respins cererea de chemare în judecată în ceea ce privește constatarea caracterului abuziv al clauzelor ce vizează comisioanele de acordare, respectiv administrare credit, ca neîntemeiată. A respins ca neîntemeiată cererea având ca obiect restituire sume achitate în plus cu titlu de dobândă și comisioane până la data de 31.09.2010, respectiv ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă ulterior acestei date. A menținut în rest sentința. A obligat intimata la plată sumei de 5.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în fond și apel, după reducerea corespunzătoare a onorariilor de avocat.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanții.

Prin decizia nr. 820/R-cont din 20 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, s-a luat act că reclamanții au renunțat la judecata cererii lor de chemare în judecată, formulată în contradictoriu cu pârâtele C. S.A. și D. și s-au anulat, în tot, hotărârile pronunțate în cauză.

La 05 noiembrie 2021, recurenții-reclamanți A. și B. au declarat recurs împotriva deciziei nr. 820/R-cont din 20 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei recurate în sensul modificării soluției de anulare a tuturor hotărârilor pronunțate în cauza dedusă judecății.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2017, la 23 noiembrie 2021 și repartizat aleatoriu, spre soluționare, completului nr. 5.

În motivarea recursului, recurenții au arătat că prin convenția încheiată pârâta C. S.A., a recunoscut că a acționat în baza unor clauze abuzive, referitoare la modul de calcul al dobânzii, iar aceasta a fost de acord cu restituirea unor sume percepute abuziv cu titlu de dobândă.

Însă, arată recurenții că în convenția depusă nu au menționat, în mod expres, că solicită anularea hotărârilor pronunțate în cauză și nici că renunță la cererea de constatare a caracterului abuziv al clauzelor, ci doar au fost de acord cu calculul făcut de pârâtă și cu restituirea sumei astfel rezultate, cu titlu de dobândă percepută nelegal.

Punctează recurenții că acea convenție a fost încheiată cu pârâta C. S.A. tocmai ca o consecință a constatării caracterului abuziv al clauzelor și pentru încheierea pe cale amiabilă a litigiului.

În aceste condiții, apreciază că soluția de anulare a tuturor hotărârilor din cauza dedusă judecății este nelegală, având în vedere și faptul că nu au avut cunoștință de notele scrise depuse de intimata-pârâtă prin registratură la 17 septembrie 2021, prin care a solicitat aplicarea art. 406 alin. (5) C. proc. civ. și, prin urmare, nu au avut posibilitatea de a-și exprima poziția asupra acestor aspecte, conform principiului contradictorialității.

Mai susțin recurenții că, din motivarea deciziei atacate, nu rezultă faptul că dobânda fixă de 5,95% va fi transmisă cesionarului pârât D. pentru ca și acesta să aplice procentul negociat, așa cum pârâta C. S.A. a stipulat în ofertă, instanța omițând a se pronunța asupra acestui aspect.

În fine, apreciază recurenții că soluția corectă ar fi fost aceea de a se constata abuzive clauzele contestate, a se lua act de încheierea litigiului pe cale amiabilă, conform ofertei de negociere propusă de pârâta C. S.A. și, pe viitor, să se mențină dobânda fixă.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile C. proc. civ., C. civ. și pe cele ale art. 24 din Constituția României.

La 3 ianuarie 2022 cererea de recurs a fost comunicată intimatelor-pârâte D. și C. S.A.

La 26 ianuarie 2022, în termen legal, intimata-pârâtă D. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat instanței de recurs ca prin hotărârea pronunțată să admită recursul formulat de recurenții-reclamanți.

La 03 februarie 2022, în termen legal, intimata-pârâtă C. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal, anularea recursului ca nemotivat; în subsidiar, respingerea recursului ca tardiv formulat; într-un al doilea subsidiar, respingerea recursului ca inadmisibil; într-un alt treilea subsidiar, respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurenților-reclamanți la plata cheltuielilor de judecată.

La 15 februarie 2022 întâmpinările formulate de intimatele-pârâte au fost comunicate recurenților-reclamanți.

La 25 februarie 2022, în termen legal, recurenții-reclamanți, prin avocat, au formulat răspuns la întâmpinărările depuse de intimatele-pârâte, prin care: cu privire la întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă C. S.A., au solicitat respingerea ca neîntemeiate a excepțiilor nulității, tardivității și inadmisibilității recursului; iar, cu privire la întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă D., să se constate că aceasta a achiesat la recursul declarat de aceștia. De asemenea, au precizat că își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, acesta fiind analizat în completul de filtru, iar prin încheierea din 27 septembrie 2022, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea raportului părților cu mențiunea că au dreptul de a depune un punct de vedere în 10 zile de la comunicare.

La 18 octombrie 2022, recurenții-reclamanți, prin avocat, au transmis la dosar, prin poșta electronică, punct de vedere la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care au solicitat instanței să aibă în vedere răspunsul formulat la întâmpinările depuse de intimatele-pârâte, să observe faptul că prin acesta au invocat și dezvoltat motivele de fapt și de drept pe care se sprijină recursul, inclusiv art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., să invoce instanța, din oficiu, în temeiul art. 489 alin. (3) C. proc. civ., încălcarea de către instanța de recurs a regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, să dispună prorogarea discutării excepției nulității recursului și stabilirea termenului de judecată în ședință publică.

La 18 octombrie 2022, intimata-pârâtă C. S.A., prin avocat, a transmis la dosar, prin fax, punct de vedere la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care solicită ca, în cazul în care instanța va respinge excepția nulității recursului în procedura de filtru și va considera că se impune analiza pe fond a recursului, să dispună fixarea termenului de judecată, cu citarea părților, pentru soluționarea recursului pe fond, în ședință publică.

Prin încheierea completului de filtru din 31 ianuarie 2023 s-au respins excepțiile inadmisibilității, tardivității și nulității recursului, invocate de intimata-pârâtă C. S.A. prin întâmpinare; s-a admis în principiu recursul declarat de recurenții-reclamanți, stabilindu-se termen de judecată la 21 martie 2023, în vederea soluționării recursului în ședință publică, cu citarea părților.

Înalta Curte a luat în examinare recursul, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie, urmând să îl admită pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, instanța supremă reține că recursul este o cale de atac nedevolutivă, în cadrul căreia se analizează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, în acest sens fiind și dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

În consecință, criticile recurenților-reclamanți urmează a fi analizate exclusiv pe temeiul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. – când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Cererea dedusă analizei curții de apel a fost reprezentată de recursul formulat de recurenții-reclamanți împotriva deciziei civile nr. 2115 din 08 mai 2019 pronunțată de Tribunalul Argeș prin care s-a admis apelul formulat de intimata-pârâtă C. S.A. și s-a schimbat în parte sentința nr. 3317 din 02 mai 2018 pronunțată de Judecătoria Pitești.

Pe parcursul soluționării cererii de recurs, la 20 septembrie 2021, recurenții-reclamanți au înaintat la dosar note de concluzii scrise prin care au solicitat instanței de recurs să ia act de renunțarea la judecata privind cauza din dosarul nr. x/2017, motivat de faptul că au fost negociate clauzele abuzive prevăzute la punctul 5 din Contractul de credit nr. 1209 PF/31.08.2006, în acest sens fiind încheiată Convenția nr. 324 din 3 septembrie 2021, pe care au anexat-o notelor de concluzii scrise.

Recurenții-reclamanți critică decizia pronunțată de instanța de recurs susținând că aceasta în mod greșit a aplicat dispozițiile art. 406 alin. (5) C. proc. civ., motivat de împrejurarea că nu au renunțat niciodată la judecata cererii introductive, ci doar la calea de atac a recursului.

Astfel, arată recurenții-reclamanți că din motivarea deciziei atacate nu rezultă că instanța de recurs ar fi luat act de voința lor reală, astfel cum acesta a fost exprimată atât oral, la termenul de dezbateri din 20 septembrie 2021, cât și prin notele de concluzii scrise depuse la acel termen, respectiv de faptul că aceștia au renunțat strict la recursul formulat și înregistrat pe rolul Curții de Apel Pitești, au solicitat instanței să nu mai oblige intimata-pârâtă C. S.A. la rambursarea diferenței de dobândă încasată, precum și de solicitarea de menținere a celorlaltor hotărâri pronunțate în dosar, cu consecința transmiterii dobânzii negociate și stabilite de către instanță și intimatei-pârâte D..

Criticile de recurs urmează a fi primite, constatându-se a fi fondate.

Potrivit dispozițiilor art. 406 alin. (5) C. proc. civ. "Când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză.".

Totodată, dispozițiile art. 9 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că "Obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților.", iar conform art. 22 alin. (6) C. proc. civ. "Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.".

Așadar, atât limitele învestirii instanței de judecată, cât și ale desistării, sunt stabilite de părți în temeiul principiului disponibilității, principiu fundamental al procesului civil, nefiind permis instanței de judecată să treacă de aceste limite decât în cazurile strict prevăzute de lege, însă în nici un caz să extindă cererea de renunțare peste ceea ce părțile au exprimat prin voința lor.

Examinând cererea recurenților-reclamanți exprimată prin concluziile scrise depuse la termenul din 20 septembrie 2021, precum și Convenția nr. 324 din 03 septembrie 2021, instanța supremă constată că instanța de recurs a apreciat în mod greșit faptul că aceștia înțeleg să renunțe la judecata cererii introductive de instanță și nu doar la calea de atac a recursului, ceea ce reprezintă o încălcare a principiului disponibilității.

Astfel, notează Înalta Curte faptul că din Convenția încheiată nu rezultă intenția recurenților-reclamanți de a renunța la judecata cererii lor de chemare în judecată, nefiind indicate dispozițiile art. 406 C. proc. civ. ci, ceea ce s-a menționat, a fost faptul că aceștia vor depune în instanță cererea de renunțare la judecata privind cauza din dosarul nr. x/2017.

De asemenea, în preambulul convenției se menționează în mod clar calitatea procesuală a părților din dosarul aflat pe rolul Curții de Apel Pitești, iar în primul aliniat părțile au arătat că au convenit la încheierea convenției în vederea rezolvării pe cale amiabilă a litigiului în curs de derulare.

Așa fiind, față de modalitatea de formulare a convenției, rezultă că este vorba nu de renunțarea la judecata cererii de chemare în judecată, ci de renunțarea la judecata cererii de recurs aflat pe rolul Curții de Apel Pitești; de altfel, hotărârea pronunțată de prima instanță era favorabilă recurenților-reclamanți, la fel ca și hotărârea pronunțată de instanța de apel, chiar dacă aceasta doar în parte, astfel că nu se justifica interesul recurenților-reclamanți de a solicita renunțarea la judecata cererii lor de chemare în judecată, cu consecința anulării acestor hotărâri ce consfințeau drepturile câștigate.

De asemenea, constată instanța supremă că la termenul de judecată din 20 septembrie 2021, doar recurenta-reclamanta A. a fost prezentă, lipsind recurentul-reclamant B., iar instanța de recurs a luat act de precizările orale ale recurentei-reclamante cu privire la pretinsa renunțare la judecată și pentru recurentul-reclamant, contrar dispozițiilor art. 407 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora "Renunțarea la judecată a unuia dintre reclamanți nu este opozabilă celorlaltor reclamanți.".

Procedând astfel, instanța de recurs a nesocotit regimul juridic al coparticipării procesuale, art. 60 alin. (1) C. proc. civ. reglementând faptul că "Actele de procedură, apărările și concluziile unuia dintre reclamanți sau pârâți nu le pot profita celorlalți și nici nu îi pot prejudicia.", renunțarea la judecată săvârșită de unul dintre coparticipanți producând efecte numai cu privire la persoana sa, neputând fi extinsă și asupra celorlalți.

Notează instanța supremă că instanța de recurs nu a procedat la stabilirea limitelor înțelegerii părților și a efectelor pe care acestea au dorit să le atribuie înțelegerii. Instanța avea îndatorirea de a întreba partea neasistată de avocat dacă prin convenția încheiată înțelege să achieseze la hotărârea pronunțată în calea de atac a apelului de Tribunalul Argeș, cu consecința rămânerii definitive a hotărârii atacate, sau înțelege să renunțe la judecata cererii de chemare în judecată, cu consecința anulării în tot a hotărârilor pronunțate în cauză, dat fiind faptul că obiectul convenției încheiate l-a reprezentat exclusiv clauzele contractuale prevăzute la punctul 5, privind procentul de dobândă.

Acest lucru se impunea și prin prisma statuărilor hotărârii date de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-269/19, în sensul că "nimic nu se opune (...) ca instanța națională să invite părțile să negocieze în vederea stabilirii modalităților de calcul al ratei dobânzii, cu condiția ca aceasta să stabilească cadrul negocierilor respective și ca ele să urmărească stabilirea unui echilibru real între drepturile și obligațiile cocontractanților", instanța națională având îndatorirea de a supraveghea negocierile pentru a nu se produce o situație mai grea în detrimentul consumatorului.

Practic, Banca pârâtă, achiesând la soluția instanței de apel de constatare a caracterului abuziv și a nulității clauzei de dobândă variabilă, a negociat în etapa recursului modalitatea de calcul a ratei dobânzii, rezultatul acestor negocieri fiind materializat în convenția depusă la dosar. În acest context, față de conținutul lipsit de rigoare al manifestării de voință a părților expus în respectiva convenție, instanța era obligată, în exercitarea rolului activ, instituit de art. 22 C. proc. civ., să deceleze voința reală a părților și să dispună în consecință.

Prin urmare, întrucât instanța de recurs a făcut o calificare greșită a actului de dispoziție al recurenților-reclamanți, apreciind că este o renunțare la judecata cererii de chemare în judecată, conform art. 406 C. proc. civ., în contextul în care manifestarea acestora pare a avea valența unei achiesări la hotărârea pronunțată de instanța de apel, conform art. 463 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că se impune casarea hotărârii atacate.

Reținând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 497 C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe, în ceea ce privește manifestarea de voință a recurenților-reclamanți exprimată prin cuprinsul Convenției nr. 324 din 03.09.2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva deciziei nr. 820/R-cont din 20 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanței.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 martie 2023.