ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 597/2023

Ședința publică din data de 14 martie 2023

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Totodată, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale a sumelor datorate începând cu data scadenței, până la data achitării efective a debitului, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 555, art. 1357 C. civ.

În considerentele acestei sentințe, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 107 C. proc. civ. și faptul că pârâta B. S.R.L. are sediul în orașul Voluntari, localitate situată în circumscripția teritorială a Tribunalului Ilfov.

Totodată, instanța a constatat că nu sunt incidente dispozițiile art. 109 C. proc. civ., care instituie un caz de competență teritorială alternativă în favoarea instanței de la locul unde pârâtul are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligațiile ce urmează a se executa în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate în acel loc sau fapte săvârșite acolo. Chiar dacă are un punct de lucru în Reghin, contrar dispozițiilor art. 249 C. proc. civ., instanța a reținut că acesta nu a făcut dovada că presupusa faptă ilicită a fost săvârșită la punctul de lucru. Astfel, s-a subliniat că folosința spațiului din Reghin a început în anul 1999, anterior înființării punctului de lucru în anul 2002.

În pronunțarea acestei sentințe, instanța a reținut că, potrivit art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai este competente instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

În acest sens, s-a constatat că obiectul litigiului îl reprezintă cererea de angajare a răspunderii civile delictuale a pârâtei B. S.R.L., invocându-se comiterea de către aceasta a faptei ilicite, constând în folosirea fără drept a imobilului ce formează obiectul dosarului și solicitând, ca atare, repararea prejudicului material suferit ca urmare a lipsei de folosință a imobilului.

În consecință, Tribunalul Ilfov a notat că prima instanță învestită trebuia să-și rețină competența teritorială în temeiul art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., având în vedere că fapta ilicită dedusă judecății s-a comis pe raza teritorială a Tribunalului Specializat Mureș.

Înalta Curte, constatând existența conflictului negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Mureș, pentru următoarele considerente:

Obiectul litigiului îl reprezintă acțiunea formulată de reclamanta A. S.A. prin care a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata contravalorii prejudiciului cauzat ca urmare a lipsei de folosință a imobilului proprietatea reclamatei, situat în Reghin, jud. Mureș, precum și la plata dobânzii legale a sumelor datorate începând cu data scadenței și până la data achitării efective a debitului.

Regula generală de drept comun, în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., conform căruia: "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Totodată, art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. stipulează că: "în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă instanța locului în care s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul".

Având în vedere competența alternativă între instanțele determinate potrivit art. 107 și art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., în raport cu obiectul acțiunii deduse judecății – răspundere civilă delictuală – reclamanta avea posibilitatea de a introduce acțiunea la instanța de la sediul pârâtei sau la instanța locului în care s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, toate aceste instanțe fiind deopotrivă competente.

În cauză, opțiunea reclamantei A. S.A. a fost în sensul soluționării cauzei la instanța locului în care s-a produs prejudiciul, respectiv în Reghin, jud. Mureș, unde se află sediul societății reclamante al cărui patrimoniu a fost afectat prin faptele ilicite ale pârâtei, respectiv lipsa de folosință a imobilului proprietatea reclamatei, situat în Reghin, jud. Mureș.

Prin alegerea făcută de reclamantă, în considerarea dispozițiilor art. 116 C. proc. civ. care dau posibilitatea acesteia să aleagă între mai multe instanțe, însă cu condiția ca acestea să fie deopotrivă competente, reclamanta a învestit în mod legal Tribunalul Specializat Mureș cu soluționarea cauzei.

Este de reținut că, în toate cazurile de competență alternativă, alegerea instanței aparține reclamantei, iar odată învestită una dintre instanțele competente teritorial, opțiunea acesteia nu poate fi contestată, întrucât prin introducerea acțiunii s-a fixat în mod definitiv competența teritorială a instanței respective.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 135 alin. (2) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Mureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Mureș.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 martie 2023.