ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2496/2023

HOTĂRÂRE

05.12.2023

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2496/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 05 decembrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Mureș în data de 25 noiembrie 2022, sub nr. x/2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a solicitat instanței să dispună:

- obligarea pârâtei B.. la plata sumei de 10.463.11 RON, conform Ofertei de reparație nr. 44574 din data de 18.08.2022 efectuat la S.C. C. S.R.L.., reprezentând valoarea daunelor materiale înregistrate autoturismului marca x, în urma accidentului de circulație din data de 17.08.2022;

- obligarea pârâtei la plata daunelor morale în cuantum de 5.000 RON, reprezentând prejudiciul moral;

- obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare de la data notificării acesteia de a achita în mod amiabil sau în subsidiar de la data introducerii prezentei cereri de chemare în judecată;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru și onorariul avocațial achitat în prezenta cauză.

În susținerea cererii a arătat că evenimentul s-a produs în data de 17.08.2022, când numita D., soția proprietarului autoturismului marca x an de fabricație 2022, de culoare albă cu nr. de înmatriculare x, se afla la volanul autoturismului deplasându-se înspre locul de muncă din incinta E..

La un moment dat, numitul F., angajat al societății B. S.R.L., în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu și în timpul programului de muncă, a ieșit în fugă din zona de aprovizionare, cu o liză de cărat marfa, neasigurând-se și lovind autoturismul condus de numita D..

Întregul eveniment a fost surprins video de camerele de supraveghere cu care este dotat din fabrică autoturismul și înțelege să le depună ca mijloace de probă.

Apreciază că persoana vinovată de producerea accidentului este angajată la societatea B. S.R.L. și se află în timpul programului de muncă, în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Acesta căra marfă cu ajutorul unei lize speciale pentru acest scop, în interiorul Centrului comercial E., iar la momentul la care a acroșat autoturismul, angajatul efectiv a ieșit în fugă de după o ușă metalică, din incinta unde transporta marfă, nu s-a asigurat și a acroșat autoturismul.

A mai arătat faptul că la acel moment, la fața locului s-au chemat și organele de poliție, iar conducătoarea auto, numita D. nu a depus plângere împotriva vinovatului de producerea accidentului, deoarece a fost asigurată de către domnul G., administratorul societății că va plăti suma care va reieși din devizul de reparație, a doua zi

Aceste evenimentele relatate deschid calea acțiunii în răspundere civilă delictuală pentru recuperarea sumei de bani pe care societatea angajatoare, în calitate de comitent, o datorează pentru reparația autoturismului, în baza unei Oferte de reparație nr. 44574 din data de 18.08.2022 efectuat la SC. C. S.R.L.

În drept, a invocat dispozițiile art. 1349, art. 1373 alin. (1) și (2), precum și art. 1522 alin. (1) din C. civ.

Prin întâmpinarea depusă la data de 13 ianuarie 2023, pârâta B. S.R.L. a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Târgu Mureș, arătând că, potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

Prin sentința civilă nr. 912 din 16 martie 2023, Judecătoria Târgu Mureș, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocate de pârâtă prin întâmpinare, și a declinat competanța de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Pentru a pronunța acesată soluție, Judecătoria Târgu Mureș a reținut faptul că sunt incidente în speță dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., prin care se reglementează competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea instanței în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul.

Menționează instanța că speței nu îi sunt aplicabile prevederile art. 109 C. proc. civ., care se referă la cazul persoanei juridice care are dezmembrăminte, deoarece se referă la obligațile ce ar urma să se execute în acel loc, care izvorăsc din acte preexistente ori din fapte săvârșite de reprezentantul dezmebrământului, ce excede cadrului procesual stabilit de reclamant.

Totodată, instanța arată că nu sunt incidente nici prevederile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. care se referă la o competență alternativă, în condițiile în care obiectul cererii vizează acțiunea în răspundere civilă delictuală, astfel cum a precizat reclamantul în baza dreptului său de dispoziție, iar nu o altă obligație, cum a susținut reprezentantul convențional al acestuia cu ocazia concluziilor referitoare la excepția necompetenței teritoriale invocată de pârâtă.

În acest context, în care se urmărește recunoașterea unui drept de creanță fundamentat pe tărâm delictual, ce are la bază un prezumtiv fapt ilicit, instanța a apreciat că revine Judecătoriei Sibiu competența de soluționare a cererii, în calitate de instanță în circumscripția căreia se află sediul pârâtei B. S.R.L..

Învestită prin declinare, Judecătoria Sibiu, secția civilă, prin sentința civilă nr. 3926 din 16 octombrie 2023, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș, a constatat ivit conflictul negativ de competență între cele două instanțe, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, prin art. 113 C. proc. civ. este stabilită o competență teritorială alternativă, în alin. (1) pct. 9 stipulându-se că, în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

Astfel, pentru soluționarea cererii cu care a fost învestită instanța de judecată, având ca obiect acțiune în răspundere delictuală, legiuitorul nu a instituit o competență teritorială exclusivă, ci în temeiul dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 9 C.od procedură civilă, o competență alternativă.

Drept urmare, în cauză au devenit incidente incidente și prevederile cuprinse în art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Cum reclamantul a învestit Judecătoria Târgu Mureș, ca instanță în circumscripția căreia a fost săvârșită fapta ilicită, fixând în mod definitiv competența în favoarea acesteia, opțiunea acestuia nu mai putea fi contestată nici de către pârât, nici de către instanță.

În consecință, a apreciat că în mod greșit s-a dispus declinarea competenței de soluționarea a cauzei către Judecătoria Sibiu, Judecătoria Târgu Mureș fiind în mod legal învestită de reclamant, astfel încât Judecătoria Sibiu a devenit o instanța necompetentă din punct de vedere teritorial, necompetența fiind de ordine publică, în conformitate cu art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că Judecătoria Târgu Mureș și Judecătoria Sibiu și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prima instanță stabilind competența în raport cu sediul pârâtei, în timp ce cea de-a doua instanță a reținut că este competentă să soluționeze cauza Judecătoria Târgu Mureș, în raport cu locul săvârșirii faptei ilicite.

Înalta Curte constată că prin cererea de chemare în judecată reclamantul a învestit instanța cu o cerere de atragere a răspunderii civile delictuale a pârâtei B. S.R.L., ca urmare a evenimentului produs în data de 17 august 2022, când un angajat al pârâtei a acroșat, cu o liză de cărat marfă, autoturismul proprietatea reclamantului.

Regula de drept comun în materia competenței teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediu pârâtul, dacă legea nu dispune astfel.

Sunt însă situații în care legea stabilește o competență teritorială alternativă astfel încât, pe lângă instanța de la domiciliul pârâtului, mai sunt competente și alte instanțe.

Regula înscrisă în art. 107 C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziție legală care să stabilească o altă instanță competentă din punct de vedere teritorial.

În materia răspunderii civile delictuale, art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. reglementează o competență teritorială alternativă în favoarea instanței în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

În ceea ce privește locul săvârșirii faptei, Înalta Curte reține că incidentul în urma căruia a fost avariat autovehiculul proprietatea reclamantului s-a produs în parcarea Centrului comercial E., aflat în circumscripția teritorială a Judecătoriei Târgu Mureș.

Astfel, în litigiul pendinte, Judecătoria Târgu Mureș este instanța de la locul săvârșirii faptei ilicite, iar Judecătoria Sibiu este instanța de la domiciliul pârâtei.

Conform art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

În speță, reclamantul a ales să sesizeze Judecătoria Târgu Mureș, instanța de la locul săvârșirii faptei ilicite, și, în consecință, prin alegerea făcută de acesta, în considerarea dispozițiilor art. 116 C. proc. civ., care dau posibilitatea reclamantului să aleagă între mai multe instanțe, însă cu condiția ca acestea să fie deopotrivă competente, a învestit în mod legal această instanță cu soluționarea cauzei, stabilind în mod definitiv competența teritorială în favoarea acesteia.

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu, secția civilă.