ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 845/2022

Ședința publică din data de 07 aprilie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituționalizat sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 7.249,29 RON, reprezentând contravaloarea reparației autoturismului cu nr. de înmatriculare x, marca x, pentru care a fost întocmită cererea de plată a despăgubirii în cadrul dosarului de daună x, obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor arbitrale.

Prin hotărârea arbitrală nr. 96 din data de 10 iunie 2021 pronunțată de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituționalizat în dosarul nr. x/2021, s-a admis acțiunea reclamantei A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.A.

A fost obligată pârâta B. S.A. să achite reclamantei A. S.R.L.. suma de 7.249,29 RON reprezentând diferența de sumă neachitată.

A fost obligată pârâta B. S.A. să achite reclamantei A. S.R.L. suma de 2.187,99 RON reprezentând penalitățile de întârziere de 0,2%.

Totodată, a fost obligată pârâta B. S.A.. să achite reclamantei A. S.R.L. suma de 3.189,93 RON cu titlu de cheltuieli arbitrale.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, la data de 19.07.2021 sub nr. de dosar x/2021, B. S.A. a solicitat, potrivit dispozițiilor art. 608 alin. (1) lit. a) și b) și art. 612 din C. proc. civ., anularea hotărârii arbitrale nr. 96/10.06.2021 pronunțată de către Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituționalizat în dosarul arbitral nr. x/2021, precum și suspendarea executării acestei hotărâri.

Prin sentința nr. 8 din 30 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâta A. S.R.L.

S-a declinat competența soluționării cererii în anulare a hotărârii arbitrale nr. 96/10.06.2021 pronunțate de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituționalizat - Sediul Zonal Craiova în dosarul nr. x/2021, formulate de reclamanta B. S.A., în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., în favoarea Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, prin decizia nr. 38/2021 din 28 septembrie 2021 a admis acțiunea privind anularea hotărârii arbitrale nr. 96/10.06.2021, pronunțată de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituționalizat - Sediul Zonal Craiova, în dosarul nr. x/2021, formulată de contestatoarea pârâtă B. S.A. în contradictoriu cu intimata reclamantă A. S.R.L.

A anulat hotărârea arbitrală nr. 96/10.06.2021 pronunțată de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituționalizat în dosarul nr. x/2021.

A trimis cauza spre soluționare Judecătoriei Buftea.

A respins cererea de suspendare a anulării hotărârii arbitrale nr. 96/10.06.2021, pronunțată de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituționalizat - Sediul Zonal Craiova, în dosarul nr. x/2021, formulată de contestatoarea pârâtă B. S.A. în contradictoriu cu intimata reclamantă A. S.R.L., ca rămasă fără obiect și a dispus restituirea cauțiunii.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, anularea hotărârii arbitrale și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța competentă.

În argumentarea memoriului de recurs, sub un prim aspect, recurenta consideră că hotărârea Curții de Apel Craiova cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Cu referire la acest motiv de casare, recurenta redă considerentele de la pagina 6 ale hotărârii recurate și arată că în mod greșit a fost anulată hotărârea arbitrală și cauza a fost înaintată la Judecătoria Buftea.

Sub al doilea aspect, recurenta consideră că instanța a pronunțat o decizie cu aplicarea greșită a normelor de drept material ce guvernează materia arbitrajului.

Recurenta critică decizia recurată din perspectiva ambelor motive de desființare a hotărârii arbitrale invocate de pârâtă în acțiunea în anulare.

În ceea ce privește motivul de desființare prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., recurenta susține că litigiul este susceptibil de a fi soluționat pe calea arbitrajului, așa cum corect a constatat și Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituționalizat Sediul Zonal Craiova.

Din interpretarea coroborată a art. 542 alin. (1) C. proc. civ. și a art. 7 alin. (3) și (4) din Norma ASF nr. 18/2017 privind procedura de soluționare a petițiilor referitoare la activitatea societăților de asigurare și reasigurare și brokerilor de asigurare, rezultă, pe de o parte, că litigiile din materia asigurărilor nu sunt excluse domeniului arbitrajului, iar, pe de altă parte, că în aceste litigii consumatorul are posibilitatea de a solicita soluționarea pe calea arbitrajului, fără ca această posibilitate să fie condiționată de acordul societăților de asigurare sau de inserarea unei clauze contractuale prealabile în contractul de asigurare.

În ceea ce privește al doilea motiv de desființare a hotărârii arbitrale prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., recurenta apreciază că nu este incident, Tribunalul arbitral fiind investit prin lege, astfel că nu se impune existența unei convenții a părților.

În cazul de față, norma specială este reprezentată de art. 7 alin. (4) lit. d) din Norma 18/2017 emisă de ASF, text normativ care prevede în sarcina conducerii executive a societăților și brokerilor și a coordonatorului colectivului de analiză și soluționare a petițiilor.

Norma ASF 18/2017 reprezintă o lege specială, care are prioritate față de norma generală, respectiv art. 548 C. proc. civ.. De asemenea, Norma ASF 18/2017 reprezintă o materializare în legislația românească a Directivei 2013/11/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 21.05.2013 privind soluționarea alternativă a litigiilor în materie de consum și de modificare a Regulamentului CE nr. 2006/2004 și a Directivei 2009/22/CE.

Din coroborarea celor anterior menționate, recurenta concluzionează în sensul că nu este necesar acordul celeilalte părți pentru a se urma calea alternativă de soluționare a litigiului instanței arbitrale, lipsa convenției arbitrale fiind complinită de dispozițiile Normei ASF nr. 18/2017, concret de dispozițiile art. 7 alin. (3) și art. 7 alin. (4) lit. d).

Față de aceste considerente, recurenta se consideră îndreptățită să solicite admiterea recursului, desființarea deciziei atacate, anularea hotărârii arbitrale nr. 96 din 10 iunie 2021 pronunțată de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituționalizat în dosarul arbitral nr. x/2021 și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța competentă.

În cauză, intimata B. S.A. nu a formulat întâmpinare.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că recursul declarat de recurenta A. S.R.L. este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

Într-un prim considerent, în ceea ce privește susținerile ce vizează pct. 6 al art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte constată că sunt invocate doar în mod formal, având în vedere că nu s-au dezvoltat criticile care să susțină faptul că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii și ar trebui desființată, în lipsa argumentării acestor motive, instanța de recurs nu poate efectua controlul judiciar din perspectiva ipotezelor evocate.

Instanța supremă subliniază că intră în sfera art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. lipsa motivării, înțeleasă atât sub aspect formal, dedus din încălcarea dispozițiilor art. 425 C. proc. civ., cât și din perspectiva conținutului considerentelor, înțeles ca o contragere excesivă a raționamentului judiciar ori o motivare lipsită, în mod esențial, de reperele necesare a face actul de procedură explicit și inteligibil pentru părți ori pentru instanța care exercită un control de legalitate asupra acesteia.

Din acest punct de vedere, hotărârea instanței de apel este motivată; ea prezintă atât structura tipică actului de procedură examinat și, în raport cu art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., evocat de recurentă, conturează concluziile instanței.

Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și invocat de recurentă are în vedere situația în care hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În argumentarea acestui motiv de recurs, recurenta susține că hotărârea este dată cu interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material ce guvernează materia soluționării alternative a litigiilor de consum, reglementată prin Norma ASF nr. 18/2017, susținând că materia arbitrajului nu este aplicabilă, între societatea recurentă și societatea pârâtă B. S.A. nefiind necesară existența unei convenții arbitrală scrise, Tribunalul arbitral fiind investit în temeiul legii, respectiv prin dispozițiile art. 7 alin. (3) și art. 7 alin. (4) lit. d) din Norma ASF nr. 18/2017.

În raport de această argumentare, Înalta Curte de Casație și Justiție constată incidența în cauză a motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., și nu a celui indicat de recurentă întrucât se invocă aplicarea greșită a unor norme de drept procesual, respectiv cele referitoare la arbitraj, și nu de drept substanțial, impunându-se calificarea corespunzătoare.

Criticile recurentei sunt neîntemeiate întrucât instanța a ținut cont de faptul că arbitrajul, potrivit dispozițiilor din Cartea a IV-a, Titlurile I și II C. proc. civ., se organizează și se desfășoară potrivit convenției arbitrale încheiate între părți, cu respectarea principiului libertății de voință a acestora, sub rezerva respectării ordinii publice, a bunelor moravuri, precum și a dispozițiilor imperative ale legii.

Conform Deciziei Curții Constituționale nr. 100 din 7 martie 2017, arbitrajul constituie o excepție de la principiul, potrivit căruia, înfăptuirea justiției se realizează prin instanțele judecătorești și reprezintă acel mecanism juridic eficient, menit să asigure o judecată imparțială, mai rapidă și mai puțin formală, confidențială, finalizată prin hotărâri susceptibile de executare silită.

Prin urmare, părțile pot stabili, prin convenția arbitrală sau printr-un act adițional încheiat ulterior, normele privind constituirea tribunalului arbitral, numirea, revocarea și înlocuirea arbitrilor, termenul și locul arbitrajului, normele de procedură pe care tribunalul arbitral trebuie să le urmeze în judecarea litigiului și, în general, orice alte norme privind buna desfășurare a arbitrajului.

În acest context, Curtea de Apel Craiova a soluționat acțiunea în anulare făcând o aplicare corectă a prevederilor anterior menționate, prin aceea că a dat prevalență dispozițiilor art. 608 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., privind incidența în cauză a acestui motiv de desființare, în absența unei convenții arbitrale, astfel cum este reglementată de art. 548 și urm. C. proc. civ.

Cu privire la Norma A.S.F. nr. 18/2017, se poate observa din chiar titlul actului că aceasta reglementează, în principal, "procedura de soluționare a petițiilor referitoare la activitatea societăților de asigurare". După ce detaliază modalitatea de derulare a unei asemenea proceduri, la art. 7 alin. (3) din Normă se afirmă că "în vederea soluționării pe cale amiabilă a disputelor dintre societăți, brokeri și asigurați, contractanți, beneficiari, persoane prejudiciate sau reprezentanții acestora, la solicitarea uneia dintre părți, se utilizează metodele alternative de soluționare a litigiilor, prevăzute de dispozițiile legale în vigoare." Se pune, astfel, accent pe faptul că soluționarea amiabilă sau prin intermediul metodelor de soluționare alternativă a litigiilor se face cu respectarea dispozițiilor legale privitoare la acestea și că, prin aceasta, nu limitează dreptul părților de a se adresa instanțelor de judecată abilitate.

Fără a nega posibilitatea rezolvării unor asemenea categorii de litigii prin intermediul unor proceduri de soluționare alternativă a litigiilor, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că această cale rămâne deschisă părților doar în condițiile încheierii în scris a unei convenții arbitrale, printr-un act normativ cu forța juridică a Normei ASF neputându-se deroga de la dispoziții de principiu ale C. proc. civ., care reglementează tocmai modalitatea în care poate interveni jurisdicția alternativă, fiind de esența procedurii arbitrale.

În ceea ce privește criticile referitoare la motivul de desființare a art. 608 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., instanța supremă constată că prin sentința recurată, Curtea de Apel Craiova a apreciat că acest motiv de desființare nu este incident, în considerarea argumentului că litigiul nu era susceptibil de soluționare pe calea arbitrajului.

Față de această precizare, criticile recurentei sub acest aspect sunt lipsite de interes, concluziile instanței fiind în sensul celor învederate de recurentă.

Prin urmare, instanța, în soluționarea acțiunii în anulare a apreciat incident motivul prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., potrivit căruia, hotărârea arbitrală poate fi desființată prin acțiune în anulare atunci când "tribunalul arbitral a soluționat litigiul fără să existe o convenție arbitrală sau în temeiul unei convenții nule ori inoperabile".

În cazul de față, în mod corect a fost stabilită instanța competentă în soluționarea în primă instanță a cauzei având ca obiect despăgubiri rezultate dintr-un raport juridic de asigurare RCA, fiind Judecătoria Buftea, în raport cu dispozițiile art. 107 C. proc. civ., ce reglementează competența de drept comun din punct de vedere teritorial pentru judecata în primă instanță, în sensul că, în absența unei norme contrare, instanța competentă este cea de la sediul pârâtei, respectiv sediul pârâtei B. S.A., care este în Voluntari, județul Ilfov.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 38/2021 din 28 septembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 38/2021 din 28 septembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.A.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 aprilie 2022.