ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 485/2023

Ședința publică din data de 2 martie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 10 august 2021 pe rolul Judecătoriei Satu Mare – secția civilă, sub nr. x/2021, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata B. S.A. C., a solicitat instanței de judecată să facă aplicarea art. 5 din Legea nr. 77/2016, pentru motivele dezvoltate în scris. Totodată, a solicitat aplicarea prescripției, care este de 3 ani, și interzicerea popririi, întrucât au trecut 11 ani de la data încheierii procesului-verbal de licitație.

Contestatorul a arătat că în anul 2007 a cumpărat prin credit ipotecar o garsonieră situată în loc. Satu Mare, str. x, jud. Satu Mare, însă aceasta a fost vândută la licitație de B. S.A., la data de 3 septembrie 2010.

La termenul de judecată din 2 decembrie 2022, contestatorul A. a invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Satu Mare, solicitând declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, sens în care a depus la dosar o fișă de însoțire a materialului biopsic către Serviciul de Anatomie Patologică, eliberată de Spitalul Clinic CF x București, în cuprinsul căreia se menționează că operația a fost efectuată la data de 11 august 2021 .

Prin sentința civilă nr. 931/2022 din 22 martie 2022, pronunțată de Judecătoria Satu Mare – secția civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Satu Mare, ridicată de contestator și, pe cale de consecință, s-a declinat competența de soluționare a acțiunii privind pe contestatorul A. și pe intimata B. S.A. C., în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Satu Mare a reținut următoarele:

Conform prevederilor art. 8 alin. (1) și (2) din Legea nr. 77/2016, "în situația în care creditorul nu se conformează dispozițiilor prevăzute de prezenta lege, debitorul poate cere instanței să pronunțe o hotărâre prin care să se constate stingerea obligațiilor născute din contractul de credit ipotecar și să se transmită dreptul de proprietate către creditor. Cererea se judecă cu celeritate, cu citarea părților, de către judecătoria în circumscripția căreia domiciliază debitorul".

Art. 8 alin. (5) din aceeași lege prevede că "dreptul de a cere instanței să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit aparține și consumatorului care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, indiferent de titularul creanței, de stadiul în care se află ori de forma executării silite care se continuă contra debitorului. Se consideră că există impreviziune în cazul în care debitorul, care formulează notificare de dare în plată, a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, dar este în continuare executat silit, prin poprire sau alte forme de executare silită, pentru datoria inițială și pentru accesoriile acesteia, neacoperite prin executarea silită a imobilului ipotecat. Dispozițiile art. 4 alin. (1

3

) se aplică în mod corespunzător".

Potrivit acestei norme juridice, competența de soluționare a cererii de chemare în judecată revine instanței în circumscripția căreia domiciliază debitorul.

Judecătoria Satu Mare a avut în vedere și prevederile art. 87 din C. civ., care stabilesc că "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală". Totodată, art. 88 din C. civ. definește reședința persoanei fizice ca fiind locul unde are locuința secundară.

Art. 91 din C. civ. are următorul conținut:

"(1) Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate. (2) În lipsa acestor mențiuni ori atunci când acestea nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reședinței nu va putea fi opusă altor persoane. (3) Dispozițiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reședința a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune".

Față de aceste texte legale, instanța de judecată a apreciat că noțiunea de "domiciliu" trebuie interpretată în sens larg, prezentând relevanță nu atât locuința statornică sau principală a persoanei, ci adresa unde locuiește efectiv.

În speță, din actul medical depus la dosar de către debitorul-contestator rezultă că starea de sănătate precară a acestuia îl determină să stea efectiv la o unitate spitalicească din Municipiul București.

Pentru aceste considerente, Judecătoria Satu Mare a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de către debitor, cu consecința declinării competenței de soluționare a cererii, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Prin sentința civilă nr. 11856 din 13 decembrie 2022, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București – secția I civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București invocată, din oficiu, de către instanță; s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul A. și pe intimata B. S.A. C., în favoarea Judecătoriei Satu Mare; s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia; s-a suspendat, din oficiu, judecata cauzei, în temeiul art. 134 din C. proc. civ.

În argumentarea acestei sentințe, s-a reținut că art. 8 alin. (1) și (2) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată reglementează un caz de competență teritorială exclusivă, de la care părțile nu pot deroga, instanța competentă fiind cea în a cărei circumscripție domiciliază debitorul reclamant. De asemenea, au fost evocate dispozițiile art. 87 din C. civ., potrivit cărora "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală".

Judecătoria Sectorului 1 București a considerat că nu sunt aplicabile prevederile art. 91 alin. (2) și (3) din C. civ., care stabilesc că "în lipsa acestor mențiuni ori atunci când acestea nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reședinței nu va putea fi opusă altor persoane. Dispozițiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reședința a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune".

În cauză, contestatorul a depus la primul termen de judecată un înscris medical, denumit "Fișă de însoțire a materialului biopsic", care atestă că operația acestuia a fost efectuată în data de 11 august 2021, însă nu reiese, cu claritate, faptul că partea locuiește efectiv în Municipiul București, la spitalul unde a fost operat.

Prin urmare, instanța de judecată a ajuns la concluzia că doar acest înscris, prin el însuși, nu este apt să demonstreze că domiciliul în fapt al contestatorului este în sectorul 1, pentru a putea considera că s-a făcut dovada contrară mențiunilor din cartea de identitate.

S-a mai arătat că la termenul din 1 noiembrie 2022 completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei a solicitat precizări Spitalului Clinic CF x București, care a răspuns prin adresa nr. x/05.12.2022, în sensul că numitul A. nu a figurat înregistrat în baza de date electronică pentru anul 2022 în acest spital.

Așadar, în lipsa unui document care să precizeze clar că numitul A. a fost spitalizat pe o perioadă îndelungată de timp, instanța de judecată nu a considerat că acesta locuiește în fapt în sectorul 1 al Municipiului București. Mai mult, există chiar un înscris care atestă faptul că acesta nu a locuit niciodată în fapt la spitalul situat în circumscripția Judecătoriei Sectorului 1 București, astfel încât să se ia în considerare domiciliul în fapt al contestatorului, raportat la necesitățile probatorii și la măsurile de ocrotire ce trebuie dispuse în cauză.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă la data de 20 ianuarie 2023.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare, pentru următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Satu Mare – secția civilă, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata B. S.A. C., a solicitat instanței de judecată să facă aplicarea art. 5 din Legea nr. 77/2016, pentru motivele dezvoltate în scris, solicitând, totodată, aplicarea instituției prescripției extinctive generale (de 3 ani) și interzicerea popririi.

Potrivit art. 8 alin. (1) și (2) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, "în situația în care creditorul nu se conformează dispozițiilor prevăzute de prezenta lege, debitorul poate cere instanței să pronunțe o hotărâre prin care să se constate stingerea obligațiilor născute din contractul de credit ipotecar și să se transmită dreptul de proprietate către creditor. Cererea se judecă cu celeritate, cu citarea părților, de către judecătoria în circumscripția căreia domiciliază debitorul".

Prin urmare, textul de lege prevede o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței de la domiciliul debitorului, interpretare reținută, de altfel, în mod corect de ambele instanțe aflate în conflict.

În conformitate cu prevederile art. 87 din C. civ., prin "domiciliu" se înțelege locul unde persoana fizică declară că are locuința principală.

Deși dispozițiile art. 107 și următ. din C. proc. civ. nu arată, în mod expres, ce se înțelege prin domiciliul părților, prezintă relevanță prevederile art. 155 alin. (1) pct. 6 din același cod, care stabilește că, prin locul citării, se înțelege domiciliul persoanei fizice, iar în cazul în care aceasta nu locuiește la domiciliu, citarea se va face la reședința cunoscută ori la locul ales de aceasta.

Aplicând aceste dispoziții legale la speța de față, instanța supremă reține că noțiunea de domiciliu, care interesează în sens procedural, se identifică cu noțiunea de domiciliu de fapt, iar în raport de locuința statornică a părții se stabilește atât legalitatea procedurii de citare, cât și instanța competentă să soluționeze pricina.

O interpretare contrară ar conduce la atribuirea competenței de soluționare a cauzei în favoarea unei instanțe în circumscripția căreia nu domiciliază în fapt contestatorul, aspect de natură a invalida voința legiuitorului care, prin dispozițiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 77/2016, a urmărit să asigure părților, având calitatea de consumator, în raporturile juridice avute cu instituțiile de credit, instituțiile financiare nebancare sau cesionarii creanțelor deținute asupra consumatorilor, accesul facil la instanța de judecată aflată în circumscripția teritorială în care locuiesc.

Contestatorul A. menționează în cuprinsul cererii formulate că nu mai locuiește la adresa din loc. Satu Mare, Aleea x, jud. Satu Mare, însă acesta a înțeles să introducă acțiunea la Judecătoria Satu Mare, instanța în circumscripția căreia este situat și imobilul vândut la licitație, conform procesului-verbal de licitație încheiat la data de 3 septembrie 2010. De asemenea, se constată că există un înscris, respectiv adresa nr. x/05.12.2022, emisă de Spitalul Clinic CF x București (aflată la dosarul Judecătoriei Sectorului 1 București), din care reiese că dl. A. nu a locuit niciodată în fapt la spitalul situat în circumscripția Judecătoriei Sectorului 1 București.

În acest context, instanța supremă reține că nu sunt aplicabile prevederile art. 91 alin. (2) și (3) din C. civ. care stabilesc că, "în lipsa acestor mențiuni ori atunci când acestea nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reședinței nu va putea fi opusă altor persoane. Dispozițiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reședința a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune".

Întrucât norma de competență teritorială prevăzută de art. 8 din Legea nr. 77/2016 are caracter absolut, iar domiciliul contestatorului debitor nu este pe raza teritorială a Judecătoriei Sectorului 1 București, competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Satu Mare.

Față de cele arătate, în aplicarea dispozițiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 77/2016, raportat la art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 martie 2023.