ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 295/2023

Ședința publică din data de 9 februarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza a II-a C. proc. civ., "În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

I. Hotărârea atacată

Curtea de Apel Brașov – secția civilă, prin decizia civilă nr. 1144/Ap din 12 iulie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2016, a admis excepția perimării invocată din oficiu, și a constatat perimarea cererii de apel introduse de către apelantul- reclamant A., în contradictoriu cu intimata- pârâtă S.C. TURNOFER GM S.R.L.– prin lichidator judiciar C.I.I. "B." împotriva sentinței civile nr. 217/MAS din 15.02.2017 pronunțată de Tribunalul Brașov – secția I civilă.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamantul A..

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a civilă, la data de 08.08.2022, sub nr. x/2016.

III. Aplicabilitatea dispozițiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018

În cauză, este aplicabilă procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 din C. proc. civ., deoarece procesul a început anterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, nefiind astfel incident art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 care prevede că art. 493 se abrogă, față de conținutul art. 24 din C. proc. civ., conform căruia, "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

IV. Procedura de filtrare a recursului

În temeiul art. 493 din C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 17 noiembrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus comunicarea raportului către părți.

Părțile nu au depus punct de vedere în scris la raport.

V. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Fiind luată în examinare cu prioritate, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția tardivității declarării căii extraordinare de atac a recursului, invocată din oficiu, raportat la prevederile art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ., Înalta Curte urmează să o admită și să anuleze, ca tardiv, recursul, având în vedere următoarele considerente:

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, întemeindu-se pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

Trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta", cu raportare la prevederile art. 180 alin. (1) din C. proc. civ., în conformitate cu care "termenele procedurale sunt stabilite prin lege ori de instanță și reprezintă intervalul de timp în care poate fi îndeplinit un act de procedură sau în care este interzis să se îndeplinească un act de procedură".

Prin C. proc. civ. legiuitorul a instituit, referitor la declararea căii extraordinare de atac a recursului, exigențe care privesc, printre altele, și respectarea termenului de declarare a recursului.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., " hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare", iar, conform dispozițiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."

Astfel, legiuitorul stabilește un termen fix pentru exercitarea unui drept, iar dacă partea lasă să expire acest termen, fără a beneficia de el, intervine decăderea, iar actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate, potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin urmare, legea pretinde exercitarea căii de atac în termenul menționat, termen legal, imperativ și absolut, care are ca punct/moment de plecare data pronunțării hotărârii, de la care se calculează termenul de 5 zile prevăzut de lege pentru formularea recursului dedus judecății, și a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita calea de atac.

Calculul termenului procedural se face în conformitate cu prevederile art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. - când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește. De asemenea, alin. (2) al aceluiași text de lege dispune: când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează.

În speță, cererea de recurs a fost depusă la Curtea de Apel Brașov la data de 28 iulie 2022, potrivit rezoluției înscrise pe aceasta, deci cu depășirea termenului imperativ de 5 zile de la pronunțarea hotărârii atacate, prevăzut de art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., având în vedere că decizia civilă recurată a fost pronunțată la 12 iulie 2022.

Or, potrivit prevederilor art. 181 alin. (1) pct. 2 și alin. (2) din C. proc. civ., termenul de declarare a recursului s-a împlinit la 18 iulie 2022, aceasta fiind ultima zi în care recurentul ar fi fost în termenul legal, prevăzut de art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., privind declararea recursului.

Cum legiuitorul stabilește un termen fix pentru exercitarea unui drept, dacă partea lasă să expire acest termen, fără a beneficia de el, intervine decăderea, iar actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate, potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ.

Așa fiind, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu și-a îndeplinit obligația de a exercita dreptul procesual în cadrul termenului stabilit de dispozițiile legale incidente, încât, va anula, ca tardiv, recursul declarat de acesta.

Astfel, prin aplicarea acestor dispoziții, imperative, nu se poate considera o încălcare a dreptului la o cale efectivă de atac (art. 6 și 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului). În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că liberul acces la justiție nu reprezintă un drept absolut, exercițiul acestuia fiind supus unor limite și condiții de procedură prevăzute de dreptul intern, cum sunt cele referitoare la nerespectarea termenelor procedurale, situație regăsită în speța de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca tardiv, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 1144/Ap din 12 iulie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Brașov – secția civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2023.