ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 249/2023

Ședința publică din data de 8 februarie 2023

Deliberând asupra contestației în anulare, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 26.09.2016 pe rolul Tribunalului Brașov – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanții S.C. A. S.R.L., B. și B. au chemat în judecată pârâtele C. S.A. și Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate nulitatea scrisorii de garanție bancară nr. 327/26.10.2009, a cererii de plată înaintate C. S.A. de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și a formelor subsecvente de executare a scrisorii de garanție bancară, precum și a contractului plafon angajament nr. x/02.06.2009 și a actelor subsecvente acestuia, enumerate în cererea introductivă.

Prin sentința civilă nr. 491/C/18.04.2019, Tribunalul Brașov – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile prescripției dreptului material la acțiune, lipsei calității de reprezentant, lipsei calității procesuale active și pasive, inadmisibilității acțiunii, autorității de lucru judecat și tardivității și a respins ca neîntemeiată acțiunea.

Împotriva acestei sentințe, B. a declarat apel, iar Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, apel incident.

La termenul de judecată din 27.01.2020, apelantul a formulat o cerere de recuzare a președintelui completului de judecată, care a fost respinsă prin încheierea din 06.02.2020 a Curții de Apel Brașov – secția Civilă.

Ulterior, prin decizia civilă nr. 78/Ap/11.02.2020, Curtea de Apel Brașov – secția Civilă a respins ambele apeluri ca nefondate.

Împotriva acestei decizii și a încheierii din 27.01.2020, B. a declarat recurs.

De asemenea, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a formulat recurs incident îndreptat împotriva deciziei pronunțate în apel.

Prin decizia nr. 1995 din 6 octombrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă, a respins ca nefondate recursul principal declarat de recurentul-reclamant B. împotriva încheierii din 27.01.2020 și deciziei civile nr. 78/Ap/11.02.2020, pronunțate de Curtea de Apel Brașov – secția Civilă și recursul incident declarat de recurenta-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva aceleiași decizii.

B. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1995 din 6 octombrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2016, de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă.

În cuprinsul contestației în anulare, susținând că nu are educație și pregătire juridica, contestatorul a formulat cerere de ajutor public judiciar pentru scutirea de la plata taxei de timbru judiciar și pentru acordarea unui apărător din oficiu care să redacteze motivele cererii (fapt/drept) și să o susțină. A motivat această solicitare prin lipsa oricăror venituri, "fiind paradit de un grup infracțional judiciar format din DNA/Trib/Ca Brașov", prin condamnarea ulterioară survenirii prescripției răspunderii penale la 4,6 ani de închisoare.

În ceea ce privește contestația în anulare, s-a susținut, în esență, că instanța, deși reține la fila x Rd: 26 că "A invocat, în acest context (adică al incidenței URDG 758) caracterul neconform al cererii de plată .." pentru ca la Rd 30 să rețină contradictoriu că "nu conține critici veritabile, de substanța." astfel omițând a se pronunța pe motivul neconformității cererii de plată și al efectuării plății, derobându-se astfel vădit de a soluționa cauza legal potrivit art. 2 URDG 758 a CCI Paris.

De asemenea, a susținut contestatorul, instanța reține greșit la fila x Rd:18 că ar fi criticat constatarea de către instanța de apel a caracterului de recomandare însă nu ar fi contestat argumentul CA Brașov, potrivit căruia normele URDG 758 au intrat în vigoare ulterior emiterii scrisorii de garanție bancară (SGB), și, așa fiind, omite a se mai pronunța pe motivul nelegalității cererii de executare și a efectuării plății invocat de acesta raportat la URDG 758, în vigoare la data executării și obligatorii, reținând că aspectul nu a fost contestat în recursul principal (la f 11 rd:24), deși a fost.

Motivul nelegalității cererii de executare raportat la incidența URDG 758 (v.ex: art. 2,15,17,19) nu a fost rezolvat de instanță, deși aceasta era obligată să soluționeze solicitarea respectivă, nepronunțarea fiind contrară C. proc. civ., acest aspect având valențele unei autentice denegări de dreptate.

Intimata Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, în principal, ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca nefondată.

De asemenea, intimata D. S.A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepțiile netimbrării, tardivității și nulității pentru nemotivare.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția netimbrării contestației în anulare promovate de contestatorul B., soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, în raport cu dispozițiile art. 248 alin. (1) și (2) C. proc. civ., reținând următoarele:

Excepția netimbrării reprezintă modalitatea procesuală prin care instanța ori partea interesată poate invoca, fără să pună în discuție fondul dreptului, neregularitatea cu privire la timbrarea cererii. Aceasta are natura unei excepții de procedură, absolute ce duce la anularea cererii în cazul neînlăturării lipsurilor constatate de instanță.

Dispozițiile art. 197 C. proc. civ. prevăd că "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."

De asemenea, prin art. 1 din O.U.G nr. 80/2013 privind taxele de timbru, a fost statuat principiul, potrivit căruia, acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menționat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Dispozițiile art. 32 ale O.U.G nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în prima instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege.

Potrivit art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, "pentru formularea contestației în anulare se datorează taxa de 100 RON".

Conform dispozițiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G nr. 80/2013 dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

Potrivit prevederilor art. 36 alin. (2) din Ordonanța de Urgență nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, dacă, până la termenul prevăzut de lege sau stabilit de instanța, reclamantul nu îndeplinește obligația de plată a taxei, instanța va anula cererea sau o va soluționa în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal.

Înalta Curte, constată că prezenta contestație în anulare nu a fost timbrată anticipat, iar contestatorul nu s-a conformat obligației ce-i revenea, deși i s-a adus la cunoștință că are obligația de a depune la dosar dovada achitării taxei de timbru în valoare de 100 RON, așa cum rezultă din dovezile aflate la dosar.

Totodată, se reține că prin încheierea din 21 septembrie 2022 pronunțată de Înalta Curte a fost respinsă cererea de ajutor public judiciar formulată de contestator, iar cererea de reexaminare formulată de acesta a fost respinsă prin încheierea din 11 octombrie 2022.

Ulterior, prin încheierea din 2 noiembrie 2022 a fost respinsă, ca inadmisibilă, o altă cerere de ajutor public judiciar formulată de contestator, împotriva căreia acesta a formulat cerere de reexaminare, care a fost soluționată, în sensul respingerii, ca inadmisibile, la 22 noiembrie 2022.

În speță, se cuvin a fi menționate și dispozițiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora: "Părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să își probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia".

Dovada îndeplinirii obligației de plată a taxei judiciare de timbru nu a fost depusă la dosar nici anticipat, nici până la termenul de astăzi, aspect ce se datorează conduitei procesuale a contestatorului.

În aceste condiții, cum contestatorul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în termenul defipt de lege, devin incidente dispozițiile art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 coroborate cu art. 197 C. proc. civ., care stabilesc că netimbrarea sau insuficienta timbrare atrag anularea cererii.

Reținând că în speță, nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de la obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 32, art. 33 alin. (2) și art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 raportate la art. 197 C. proc. civ. și să dispună anularea, ca netimbrată, a contestației în anulare formulată de contestatorul B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrată contestația în anulare formulată de contestatorul B. împotriva deciziei nr. 1995 din 6 octombrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2016.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2023.