ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 146/2023

HOTĂRÂRE

26.01.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 146/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 26 ianuarie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal la 14.03.2022, reclamanții A., B. și C. au chemat în judecată pârâtul Guvernul României, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună repararea prejudiciului cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 01.01.2022, a dispozițiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă, sub forma contribuțiilor sociale obligatorii, constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice, care realizează venituri din pensii pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie; au mai solicitat obligarea pârâtului la plata de despăgubiri, constând în restituirea către reclamanți a sumelor reținute începând cu luna ianuarie 2022 din pensiile lor, cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuției de 10% din partea ce depășește suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, ce se vor calcul începând cu prima reținere din pensia fiecărui reclamant și până la acoperirea integrală a prejudiciului, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație și la care se adaugă dobânda legală, calculată începând cu data primei rețineri și până la acoperirea integrală a prejudiciului; obligarea pârâtului să emită un act administrativ, prin care să dispună încetarea reținerilor din pensiile reclamanților a contribuțiilor sociale de sănătate de 10% din partea ce depășește suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, începând cu data pronunțării hotărârii.

Reclamanții au mai solicitat sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a art. XXIV din O.U.G. nr. 130/2021 și a acelor prevederi din actul normativ enunțat, prin care s-au introdus contribuțiile sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice, care realizează venituri din pensii, pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie (art. XXIV pct. 11-14, 16-20), respectiv art. XXV din aceeași ordonanță, norme legale neconstituționale în raport cu dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) și (2), art. 56 alin. (2), art. 61 alin. (1), art. 115 alin. (4) și (6), art. 124 alin. (3), art. 139 alin. (1), art. 147 alin. (4) din Constituția României.

La 06.06.2022, Ministerul Finanțelor a depus la dosar cerere de intervenție în interesul pârâtului, în raport cu art. 63 și art. 64 C. proc. civ.

Prin sentința nr. 133/05.08.2022, Curtea de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova – secția I Civilă.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că raporturile juridice dintre părți nu sunt de drept administrativ, iar operațiunile administrative ce se solicită a fi realizate de guvern nu se circumscriu noțiunii de act administrativ sau act administrativ asimilat, astfel cum sunt definite de art. 2 alin. (1) lit. c) și c)

) din Legea nr. 554/2004.

Evocând faptul că Guvernul României nu acționează ca autoritate sau instituție publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, a apreciat că litigiul nu este unul de contencios administrativ și că raporturile intră în sfera celor de asigurări sociale, iar competența revine instanței civile, respectiv a tribunalului, în raport cu art. 153, art. 154 și art. 156 din Legea nr. 263/2010.

Dosarul a fost înregistrat la 14.03.2022 pe rolul Tribunalului Prahova – secția I Civilă, instanță care a pronunțat sentința civilă nr. 2431/29.11.2022, prin care și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că obiectul litigiului îl constituie solicitarea unei persoane fizice de anulare a unui act normativ emis de Guvernul României, ca autoritate publică, în regim de putere publică, iar competența revine curții de apel, prin prisma faptului că acest litigiu are natura unei cauze de contencios administrativ, nicidecum a unei cauze de asigurări sociale.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă la 14.12.2022.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea litigiului, Înalta Curte reține următoarele:

Normele de competență materială sunt stabilite în funcție de obiectul, valoarea sau natura cererii, determinând astfel categoria de pricini ce pot fi rezolvate, în concret, de o anumită categorie de instanțe judecătorești.

Reclamanții au învestit instanța de judecată cu o acțiune prin care au solicitat repararea prejudiciului determinată de punerea în aplicare a dispozițiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, începând cu 01.01.2022, iar ca efect al anulării acestui act normativ, obligarea pârâtului la plata de despăgubiri.

Astfel, reclamanții solicită anularea modificărilor legislative aduse prin O.U.G. nr. 130/2021 și puse în aplicare începând cu 01.01.2022, prin care s-a instituit plata obligatorie a contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuției de 10% din partea ce depășește suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie, precum și plata prejudiciilor create ca urmare a acestor modificări legislative.

Așadar, autorii demersului judiciar urmăresc anularea parțială a unui act administrativ emis de Guvernul României, ca autoritate publică, în regim de putere publică.

Prin urmare, litigiul dedus judecății are natura unuia de contencios administrativ, motiv pentru care competența materială trebuie stabilită prin raportare la dispozițiile art. 9 alin. (1) și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, iar litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competența de soluționare a litigiului va fi stabilită în favoarea Curții de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal.