Decizia nr. 9/2023 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 653/2020 a Tribunalului Prahova

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată la data de 4 decembrie 2019 pe rolul Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2019, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții Primăria Sectorului 6 București, B. și C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâților să îi restituie în deplină proprietate imobilul situat în București, str. x, sector 6 și să anuleze toate actele fictive întocmite cu privire la acest imobil de către Primăria Sectorului 6 București. La data de 10 ianuarie 2020, reclamanta a precizat, conform art. 200 C. proc. civ., că dorește despăgubiri de 300.000 RON de la pârâta Primăria Sectorului 6 București, iar, la data de 30 martie 2020, a arătat că are deja hotărâre de evacuare a pârâților B. și C. și că solicită să fie despăgubită pentru prejudicii. Ulterior, la data de 10 iulie 2020, reclamanta a depus la dosar un înscris intitulat "întâmpinare", prin care a arătat că solicită să se dispună evacuarea pârâților B. și C. din imobil și obligarea la plata sumei de 1.200.000.000 RON reprezentând daune morale. I.

Sentința pronunțată de Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal Prin sentința civilă nr. 653 din data de 16 iulie 2020, Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de pârâții B. și C.; a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de pârâta Primăria Sector 6 București; a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București, reținând, în esență, că cererea reclamantei are ca obiect obligația de a face, respectiv evacuarea. I.

Sentința pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București sub nr. x/2019. Prin cererea depusă la dosar la data de 7 august 2020, intitulată "întâmpinare", reclamanta a solicitat să se dispună evacuarea pârâților B. și C. din imobilul proprietatea sa, obligarea pârâților la plata sumei de 120.000 RON, restituirea în deplină proprietate a imobilului apartament, situat în sectorul 6 și anularea actelor false, respectiv actul de adjudecare și actul de vânzare. La data de 21 august 2020, reclamanta a arătat că solicită să se pronunțe o hotărâre definitivă și irevocabilă de evacuare din locuința sa a pârâților și executarea silită. La termenul din 15 octombrie 2020, reclamanta a învederat că cererea pe care a formulat-o vizează evacuarea pârâților din imobil și obligarea acestora la plata de daune morale în sumă de 120.000.000 RON. Instanța i-a pus în vedere să formuleze în scris această precizare. Prin cererea scrisă depusă la același termen, reclamanta a arătat că solicită să se respecte sentința nr. 653/2020 și să se dispună evacuarea pârâților B. și C. din proprietatea sa, precum și obligarea la plata de daune morale de 120.000.000 RON, pentru că i-a fost ocupată casa abuziv. Prin sentința civilă nr. 6408 din data de 15 octombrie 2020, Judecătoria Sectorului 6 București a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu și a dispus declinarea competenței de soluționare a acuzai în favoarea Tribunalului București. La data de 16 octombrie 2020, reclamanta a mai depus la dosar o cerere, prin care a arătat că solicită evacuarea și executarea silită pentru suma de 1.200.000.000 RON, constând în daune morale. Prin cererea depusă la data de 22 decembrie 2020, reclamanta a învederat că solicită emiterea unei sentințe de evacuare, cu titlu de executare silită, a numiților B. și C., care locuiesc abuziv în locuința sa din București, str. x. I.

Hotărârile pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă La data de 30 decembrie 2020 cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă. La data de 14 ianuarie 2021, reclamanta a depus note de ședință, întemeiate pe prevederile art. 200 C. proc. civ., prin care a arătat că solicită ordin de evacuare a pârâților, în baza art. 1038 C. proc. civ., din imobilul ce îi aparține și obligarea acestora la plata sumei de 120.000.000.000 RON pentru că i-au folosit proprietatea cu această valoare și la plata sumei de 120.000.000 RON, daune morale câștigate prin hotărâre judecătorească. Ulterior, la data de 18 martie 2021, reclamanta a precizat că solicită evacuarea conform art. 1033 (1034) alin. (2) lit. e) C. proc. civ. Prin sentința civilă nr. 644 din data de 21 aprilie 2021, Tribunalul București, secția a V-a civilă a respins excepția lipsei capacității procesuale de folosință și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăria Sectorului 6 București, ca rămase fără obiect; a admis excepția autorității de lucru judecat, în ceea ce privește capătul de cerere privind evacuarea; a respins capătul de cerere privind evacuarea formulat de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții B. și C. constatând autoritatea de lucru judecat; a respins capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata daunelor morale, ca neîntemeiat. Prin cererea înregistrată la data de 23 iunie 2021 pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, reclamanta A. a solicitat instanței îndreptarea erorii materiale strecurate în sentința civilă nr. 644 din data de 21 aprilie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2019. Prin încheierea din camera de consiliu din data de 8 septembrie 2021, Tribunalul București, secția a V-a civilă a respins cererea ca neîntemeiată. I.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie Prin decizia civilă nr. 593A din data de 19 aprilie 2022, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins apelul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 644 din data de 21 aprilie 2021 și a încheierii din 8 septembrie 2021 pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimații-pârâți B., C. și Primăria Sector 6 București, ca nefondat. A respins, ca neîntemeiată, cererea apelantei-reclamante având ca obiect cheltuieli de judecată. II. Calea de atac formulată în cauză II.1. Cererea de recurs Împotriva deciziei nr. 593A din data de 19 aprilie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a formulat recurs reclamanta A.. Fără a proceda la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare reglementate de lege, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, evacuarea intimaților-pârâți B. și C. din imobilul aflat în proprietatea sa, situat în București, str. x, precum și plata daunelor morale care au fost câștigate. A arătat că, prin hotărâri judecătorești, s-a constatat că este parte vătămată, iar cei vinovați de săvârșirea infracțiunii sunt intimații-pârâți B. și C.. La data de 24 noiembrie 2022, cu depășirea termenului legal, recurenta-reclamantă a depus un memoriu ce cuprinde noi motive de recurs. II.2. Apărările formulate în cauză Nu a fost depusă întâmpinare. II.3. Procedura desfășurată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, sub nr. x/2019, la data de 5 iulie 2022. După efectuarea procedurilor de comunicare prevăzute de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 6 septembrie 2022, în temeiul art. 471 1 alin. (6) din același act normativ, a fost stabilit termen de judecată la data de 6 decembrie 2022, când s-a dispus amânarea judecării cauzei, la data de 17 ianuarie 2023, pentru a se da posibilitatea recurentei-reclamante să își angajeze un apărător. La termenul de judecată din data de 17 ianuarie 2023, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția nulității recursului și a reținut cauza în pronunțare asupra acesteia. II.4. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă În condițiile art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând excepția nulității recursului prin raportare la dispozițiile art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate. Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului. Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din același act normativ. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat. Prioritar, cu privire la motivele de recurs depuse la data de 24 noiembrie 2022, Înalta Curte constată că acestea au fost formulate după epuizarea termenului prevăzut de lege pentru motivarea recursului și, ca atare, devin incidente dispozițiile art. 489 alin. (1) C. proc. civ., anterior redate. Astfel, potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ.: "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs." Ca atare, partea care formulează recursul are obligația să indice motivele de nelegalitate pe care se întemeiază acesta precum și dezvoltarea lor prin însăși cererea de recurs. În cazul în care termenul pentru exercitarea recursului curge de la un alt moment decât acela al comunicării hotărârii, motivarea recursului se va face într-un termen de aceeași durată, care va curge, însă, de la data comunicării hotărârii, prin aplicarea în recurs a dispozițiilor art. 470 alin. (5) C. proc. civ. termenul pentru motivarea recursului are aceeași durată cu termenul de exercitare a căii de atac. Dispozițiile art. 485 alin. (1) teza I C. proc. civ. stabilesc termenul de recurs de drept comun, care este de 30 de zile și momentul de la care începe să curgă acesta, respectiv de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. În speță, hotărârea atacată a fost comunicată recurentei-reclamante la data de 23 iunie 2022, astfel că, termenul de recurs s-a împlinit la data de 25 iulie 2022, în raport de prevederile art. 485 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 181 alin. (1) pct. 2 și alin. (2) C. proc. civ. În ceea ce privește cererea de repunere în termenul de motivare a recursului, formulată la termenul de judecată din data de 17 ianuarie 2023, Înalta Curte reține că acesteia nu i se poate da eficiența urmărită de parte, nefiind de natură a înlătura sancțiunea nulității prevăzute de art. 489 alin. (1) C. proc. civ. Pentru a se putea cere repunerea în termen, partea care nu și-a exercitat dreptul procedural în termenul legal trebuie să facă dovada existenței unei împrejurări mai presus de voința ei, deci a unei împrejurări care să excludă culpa părții respective. Împrejurarea invocată de recurenta-reclamantă, în sensul că nu a avut avocat, nu poate fi considerată o împrejurare mai presus de voința părții, care să o fi împiedicat să motiveze recursul, din moment ce aceasta nu a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar sub acest aspect și a înțeles să își angajeze un avocat abia după expirarea termenului prevăzut de lege pentru declararea și motivarea recursului, deși perioadă de 30 de zile, scursă de la comunicarea hotărârii până la împlinirea termenului, îi oferea acesteia timp suficient pentru a-și asigura o asistență juridică calificată. Prin urmare, recurenta-reclamantă nu își poate invoca ulterior propria culpă, faptul că a stat în pasivitate, pentru a justifica o repunere în termenul de motivare a recursului. În concluzie, singurele critici cu care prezenta instanță a fost legal învestită sunt cele formulate prin cererea inițială de recurs, motivelor formulate la data 24 noiembrie 2022 fiindu-le aplicabilă sancțiunea nulității reglementate de art. 489 alin. (1) C. proc. civ. În ceea ce privește criticile aduse prin memoriul de recurs, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu a invocat incidența vreunuia dintre motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și nici nu a formulat susțineri apte de a fi încadrate în ipotezele prevăzute de aceste dispoziții legale. Prin decizia recurată, analizând apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 644 din data de 21 aprilie 2021, instanța de apel a validat soluția tribunalului de respingere a capătului de cerere privind evacuarea pârâților B. și C., ca urmare a admiterii excepției autorității de lucru judecat, precum și de respingere, ca neîntemeiat a celui privind obligarea pârâților la plata de daune morale. Totodată, curtea de apel a respins apelul formulat împotriva încheierii de ședință din data de 8 septembrie 2021, apreciind că în mod corect tribunalul a respins cererea de îndreptare a erorii materiale formulate de către recurenta-reclamantă, reținând că partea nu a susținut incidența vreunei ipoteze de natură a impune aplicarea art. 442 alin. (1) C. proc. civ., procedura prevăzută de acest text de lege neputând fi folosită pentru remedierea greșelilor de judecată, care pot fi invocate numai prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege. Astfel, pentru ca susținerile formate prin cererea de recurs să poate fi circumscrise vreunuia dintre motivele de casare strict reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., prin acestea trebuiau să fie aduse critici concrete raționamentului instanței care a dus la adoptarea soluției de respingere a apelului. Or, recurenta-reclamantă nu a formulat critici care să vizeze argumentele instanței de apel, din perspectiva aspectelor reținute cu privire la incidența autorității de lucru judecat, cu referire la capătul de cerere privind evacuarea intimaților-pârâți B. și C., sau a netemeiniciei cererii de acordare a daunelor morale, după cum nici în ceea ce privește o eventuală interpretare și aplicare greșită a prevederilor art. 442 alin. (1) C. proc. civ., ci s-a rezumat la a relua solicitările pe care, anterior, le-a mai formulat pe parcursul procesului (de evacuare a intimaților-pârâți persoane fizice și de plată a daunelor morale). O astfel de modalitate de redactare a memoriului de recurs nu se circumscrie exigențelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecății critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanței de apel. Prin urmare, cum calea de atac a recursului este un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii recurate sub aspectul legalității acesteia, o atare analiză nu se poate realiza în lipsa indicării și dezvoltării unor motive de nelegalitate, grefate pe considerentele deciziei atacate, dintre cele prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., obligație care revine, sub sancțiunea nulității, titularului căii de atac promovate. Pot forma obiect al cercetării judecătorești în recurs doar criticile care vizează nelegalitatea deciziei recurate, aceste limite ale judecății în recurs rezultând din prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., conform căruia recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, și din partea introductivă a art. 488 alin. (1) din același cod, potrivit căreia casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate. Ca atare, cum, în speță, nu se poate proceda la o încadrare a susținerilor formulate de către parte prin cererea de recurs în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., devine incidentă sancțiunii nulității recursului, reglementată de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Prin urmare, față de cele anterior reținute și cum, în speța de față, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) din același cod, precum și a prevederilor art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.