Decizia nr. 667/2023 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 717/2018 a Tribunalului Sibiu

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu la data de 03 mai 2018, sub nr. dosar x/2018, reclamanții A., mama victimei decedate B., și surorile victimei decedate, C. și D., au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul E., obligarea acestuia la plata sumei de 300.000 euro (respectiv contravaloarea în RON la data plății), respectiv câte 100.000 euro pentru fiecare dintre reclamante, cu titlu de despăgubiri morale.

Sentința Tribunalului Sibiu Prin sentința civilă nr. 717 din 01 noiembrie 2018, Tribunalul Sibiu a admis cererea formulată de reclamantele A., C. și D., în contradictoriu cu pârâtul E., și în consecință, a obligat pârâtul să plătească fiecăreia dintre reclamante suma de 100.000 euro (echivalent în RON la data plății), cu titlu de daune morale; a respins cererea reclamantelor privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Decizia Curții de Apel Alba Iulia Prin decizia civilă nr. 793/2019 din data de 05 iunie 2019, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a admis apelul declarat de pârâtul E. împotriva sentinței civile nr. 717 din 01 noiembrie 2018 a Tribunalului Sibiu și a dispus schimbarea în parte a sentinței apelante, în sensul că a stabilit cuantumul sumelor la plata cărora este obligat pârâtul în favoarea reclamantelor, cu titlu daune morale, astfel: către reclamanta A. suma de 60.000 euro, în echivalent în RON la data plății, iar pentru fiecare dintre reclamantele C. și D. suma de 30.000 euro, în echivalent în RON la data plății; a respins în rest acțiunea formulată de reclamante; a menținut în rest dispozițiile sentinței apelate.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei decizii, în data de 03 noiembrie 2022, a formulat cerere de revizuire pârâtul E., care a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/2022. În esență, revizuentul a invocat imposibilitatea obiectivă de prezentare la judecata apelului de către Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2018 având în vedere că era deținut în penitenciar la acea dată. În drept, a invocat dispozițiile art. 510 alin. (1) C. proc. civ., prevederile art. 1 alin. (2) și art. 13 alin. (2) din același act normativ, precum și dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Apărări formulate în cauză În cauză nu au fost formulate întâmpinări. Prin cererea înregistrată în 06 aprilie 2023, revizuentul a solicitat judecata în lipsă, precum și declinarea competenței în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, în vederea soluționării cererii de revizuire. De asemenea, prin cererea înregistrată în 18 aprilie 2023, revizuentul și-a reiterat solicitarea de declinare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Din perspectiva dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., care prevăd că "instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură (…) care fac inutilă, în tot sau în parte (…) cercetarea în fond a cauzei", urmează a se analiza cu prioritate excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți în soluționarea prezentei cereri de revizuire. Înalta Curte reține că, în cauza de față, revizuentul a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 793/2019 din data de 05 iunie 2019 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2018, fără a indica în mod expres unul dintre cazurile de revizuire prevăzute de dispozițiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ., întemeindu-și cererea, în mod generic, pe prevederile art. 510 alin. (1) C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 510 alin. (1) C. proc. civ.: "cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se solicită". Așadar, competența soluționării cererii de revizuire aparține instanței care a pronunțat decizia a cărei revizuire se solicită, cu excepția situației în care revizuirea este întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., când competența aparține instanței mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre. În aplicarea dispozițiilor legale precitate și față de neinvocarea de către revizuent a unor motive care să poată fi circumscrise cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., rezultă că instanța competentă în soluționarea cererii de revizuire ce formează obiectul prezentei cauze este Curtea de Apel Alba Iulia, instanță care a pronunțat hotărârea atacată, în favoarea căreia Înalta Curte își va declina competența. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va declina competența de soluționare a cererii de revizuire, ce face obiectul prezentei cauze, formulată de revizuentul E., în favoarea Curții de Apel Alba Iulia.