ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 379/2020

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu la 3 mai 2018, reclamantele A., mama victimei decedate B. și surorile acesteia C. și D. au solicitat, în contradictoriu cu E., obligarea pârâtului la plata sumei de 300.000 euro (sau contravaloarea în RON la data plății), respectiv câte 100.000 euro pentru fiecare dintre reclamante, cu titlu de despăgubiri morale.

Sentința pronunțată de tribunal Tribunalul Sibiu, secția I civilă, prin Sentința nr. 717 din 1 noiembrie 2018, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele A., C. și D., în contradictoriu cu pârâtul E. și, în consecință, l-a obligat pe pârât să plătească reclamantelor suma de câte 100.000 euro pentru fiecare (echivalentul în RON la data plății), cu titlu de daune morale. A respins cererea reclamantelor privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Decizia pronunțată de curtea de apel Prin Decizia nr. 793 din 5 iunie 2019, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, a admis apelul declarat de pârât împotriva sentinței pronunțate de tribunal. A schimbat, în parte, sentința apelată, în sensul că a stabilit cuantumul sumelor la plata cărora este obligat pârâtul în favoarea reclamantelor cu titlu de daune morale, astfel: către reclamanta A. suma de 60.000 euro în echivalent în RON la data plății, iar pentru fiecare dintre reclamantele C. și D. suma de 30.000 euro în echivalent în RON la data plății. A respins, în rest, acțiunea formulată de reclamante. A menținut, în rest, dispozițiile sentinței apelate. Fără cheltuieli de judecată în apel.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva acestei decizii au declarat recursuri reclamantele A., C. și D. și pârâtul E.. Recurentele-reclamante au susținut nelegalitatea Deciziei atacate prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și, rejudecând cauza, modificarea, în parte, a Deciziei atacate, cu consecința menținerii, ca temeinică și legală, a hotărârii instanței de fond. După prezentarea situației de fapt, recurentele au susținut că hotărârea instanței de apel este nelegală, deoarece instanța a micșorat cuantumul despăgubirilor acordate de prima instanță, în condițiile în care viața unui om nu poate fi plătită cu nicio sumă de bani. De asemenea, recurentele au susținut că prin decizia atacată, instanța a minimalizat aspectul infracțional și gravitatea faptei săvârșite de pârâtul E., a cărei producere le-a afectat în mod deosebit și iremediabil. Prin recursul din 21 iunie 2019, pârâtul, prezentând pe larg situația sa familială, a afirmat, în esență, faptul că recurentele-reclamante nu sunt afectate de cele întâmplate, așa cum au susținut. Prin recursul din 16 iulie 2019, pârâtul a solicitat, ca după analiza obiectivă a argumentelor instanței de apel, a stării de fapt, a textelor legale aplicabile în materie, în temeiul art. 6 din CEDO, a C. proc. civ. și a Ghidului pentru acordarea daunelor morale, să se admită recursul și să se modifice hotărârea atacată în ceea ce privește cuantumul daunelor morale acordate de către instanță reclamantelor, cu cheltuieli de judecată. A susținut că soluționarea cauzei s-a făcut în lipsa apărătorului său, care prin cerere scrisă și dovedită a solicitat amânarea cauzei pentru imposibilitate de prezentare, iar cererea a fost respinsă, instanța amânând însă pronunțarea, în condițiile în care apelantul a declarat că nu cunoaște legea. De asemenea, recurentul-pârât a criticat faptul că instanța de apel a luat în considerare susținerile nedovedite ale apărătorului ales al reclamantelor. A mai menționat că pentru fapta comisă, își ispășește pedeapsa de 24 de ani în penitenciar. În consecință, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâtul a solicitat admiterea recursului, cu consecința reducerii daunelor morale, astfel încât cuantumul acestora să nu devină o sursă de îmbogățire pentru intimate.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin Rezoluția din 28 august 2019, a dispus efectuarea procedurilor de comunicare, iar la 28 noiembrie 2019 s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursurilor. Completul de filtru C3, la data de 5 decembrie 2019, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din cod. La 30 decembrie 2019, recurentul-pârât, prezentând atât aspecte familiale cât și legate de derularea litigiului, a susținut că nu este întemeiată cererea recurentelor - reclamante. II. Considerentele Înaltei Curți Analizând recursurile, Înalta Curte constată următoarele: Art. 493 alin. (5) C. proc. civ. stipulează că în cazul în care completul este în unanimitate de acord că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 din cod, anulează recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac. Or, în speță, verificând cererile de recurs, se constată că motivele formulate nu pot fi încadrate în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Astfel, prin motivele recursului declarat de reclamante, deși subsumate celor prevăzute la art. 488 pct. 6 C. proc. civ., după prezentarea situației de fapt, s-a criticat micșorarea nelegală de către instanța de apel a cuantumului despăgubirilor acordate de prima instanță, cu trimiteri generice la imposibilitatea cuantificării pierderii unei vieți omenești. Niciun aspect din cele susținute prin cererea de recurs a reclamantelor nu poate fi încadrat în motivele de nelegalitate cerute de art. 488 C. proc. civ., în condițiile în care prin acestea se exprimă nemulțumirea părților legată de reducerea cuantumului despăgubirilor solicitate, raportat la gravitatea faptei săvârșite de recurentul-pârât și la impactul asupra recurentelor. Nici motivele recursului, circumscrise de pârât celor prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu se încadrează în textul de lege invocat, fiind prezentate numai elemente de fapt și aprecieri subiective în legătură cu relațiile personale dintre victime și reclamante și tinzându-se doar la o altă cuantificare a prejudiciului. De asemenea, susținerea referitoare la pretinsa soluționare a cauzei în absența avocatului pârâtului nu aduce în dezbatere vreun aspect de nelegalitate care să poată fi analizat în contextul existenței reglementării (art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.) care permite judecarea cauzei în prezența părților legal citate și respectiv, a celei privind amânarea pronunțării pentru depunerea de concluzii scrise (art. 222 C. proc. civ.). Se observă astfel că prevalându-se de art. 488 C. proc. civ., recurenții, în argumentarea susținerilor, au recurs la prezentarea situației de fapt și la probatoriul administrat în cauză sau la simple afirmații, fără indicarea unor dispoziții legale care să fi fost nesocotite. Or, atare critici nu pot fi avute în vedere de instanța de control judiciar, reprezentând aspecte de netemeinicie și nu de nelegalitate în sensul avut în vedere de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., recurenții neformulând critici prin care să arate în ce mod, concret, este eronat raționamentul instanței care a pronunțat hotărârea atacată. O astfel de modalitate de redactare a memoriilor de recurs nu se circumscrie exigențelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca în calea de atac a recursului să fie deduse judecății critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanței de apel. Prin urmare, văzând dispozițiile art. 493 alin. (5) coroborate cu cele ale art. 488 C. proc. civ. și cum nu au fost identificate motive de ordine publică, se vor anula căile de atac, acestea fiind exercitate în asemenea condiții procedurale încât nu este posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a Deciziei atacate.