AFFAIRE ERDAL TAȘ c. TURQUIE (N° 5)

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

20.09.2007

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 6-1

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE ERDAL TAȘ c. TURQUIE (N° 5) (CtEDO, 2007)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA ERDAL TAȘ c. TURCIA (n (solicitarea n 29888/02) HOTĂRÂREA STRASBURG 20 septembrie 2007 DEFINITIVF 20/12/2007 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate suferi modificări de formă. În cauza Erdal Tașc. Turcia (n 5), Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a treia secțiune), care se află într-o cameră compusă din Dnii B.M. Zupančič, președinte, C. Bîrsan, R. Türmen, E. Fura-Sandström, A. Gyulumyan, E. Myjer, I. Ziemele, judecători, și S. Quesada, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 30 august 2007, Renunță hotărârea adoptată la această dată procedurală La originea cazului (n 2988/02) îndreptată împotriva Republicii Turcia și al cărei resortisant al acestui stat, Erdal Taș ( La 30 martie 2006, Curtea a declarat cererea parțial inadmisibilă și a decis să comunice obiecțiile întemeiate pe lipsa de comunicare a avizului procurorului general și pe încălcarea libertății de exprimare guvernului. § 3, Comisia a decis că va fi examinată în același timp admisibilitatea și temeinicia cazului. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANȚELOR SPĂLĂȚII Reclamantul s-a născut în 1974 și locuiește în Friburg (Elveția). La momentul faptelor, el era redactorul șef al cotidianului 2000' de Yeni Gündem (o nouă știre în 2000). La 16 februarie 2001, cotidianul 2000' de Yeni Günemul a publicat un articol intitulat PK'K'den siddete-ul său a declarat că creșterea violenței de către Israel ca urmare a alegerii lui Ariel Sharon în calitate de prim-ministru a amenințat pacea regională și drepturile popoarelor din regiune. În declarația sa, PKK și-a exprimat îngrijorarea cu privire la violențele din ultimele luni din Orientul Mijlociu și la creșterea numărului acestora după alegerea lui Sharon în calitate de prim-ministru. În declarația care a reamintit că Israel a participat, de asemenea, la conspirația împotriva șefului PK Abdullah Öcalan, a fost indicat: Nu am uitat că, la scurt timp după complotul din 15 februarie, patrioții kurzi au vrut să-și exprime protestul legitim în Berlinul din Germania, s-au deschis focuri de armă asupra lor, iar patru kurzi au fost masacrați, iar cei responsabili pentru acest incident nu fuseseră duși în fața justiției de către autoritățile israeliene. În declarația care a precizat necesitatea ca toate forțele democratice din regiune să rămână puternice împotriva provocarilor de război, s-a menționat următoarele: Viitorul și securitatea popoarelor evreiești, arabe, persani, turci și kurzi locuiesc într-o pace durabilă și echitabilă, iar cei care continuă în politica de violență nu trebuie să uite că vor găsi în fața motivelor justificate ale popoarelor. Această realitate este valabilă și pentru poporul kurd care luptă pentru democrație, libertate și egalitate sub conducerea PKK. La 26 februarie 2001, procurorul Republicii lângă Curtea de Securitate a statului de joncțiune (inclusiv Curtea de Securitate a statului) l-a numit pe reclamant, în calitatea sa de redactor-șef, pentru publicarea declarațiilor emise de o organizație teroristă, în temeiul articolului 6 alineatul (2) și al articolului 4 din Legea nr. 3713 privind combaterea terorismului. La 24 august 2001, Curtea de Securitate a statului l-a recunoscut pe reclamantul vinovat de faptele care i-au fost reproșate și l-a condamnat la plata unei amenzi de 712 912 500 de lire turcești (TRL) (aproximativ 530 de euro). La 11 februarie 2002, hotărând în lumina avizului procurorului general care nu a fost comunicat reclamantului, Curtea de Casație a confirmat decizia de primă instanță. 10. La o dată nespecificată, reclamantul s-a stabilit în Elveția, iar zilnicul în cauză și-a încetat activitatea. Reclamantul nu a îndeplinit cuantumul amenzii. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNES PERTINENTE 11. Se pedepsește cu o amendă (...) oricine tipărește sau publică declarații sau tracte ale organizațiilor teroriste 12. art. 2 alineatul (1) suplimentar la Legea nr. 5680 privind presa, așa cum era în vigoare la momentul faptelor, prevedea închiderea pe o perioadă de trei zile până la o lună a unui ziar care a publicat un articol reprimat de această lege. Cu privire la violarea articolului 10 din Convenție13, reclamantul susține că condamnarea sa la pedeapsă i-a încălcat dreptul la libertatea de exprimare și invocă în această privință art. 10 din Convenție, astfel cum a fost formulat. Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept include libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații sau idei fără ca autoritățile publice să poată interveni și fără a ține cont de frontiere.... Exercitarea acestor libertăți cu obligații și responsabilități poate fi supusă anumitor formalități, condiții, restricții sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsurile necesare, într-o societate democratică, securității naționale, integrității teritoriale sau securității publice, apărării ordinii și prevenirii infracțiunii (...) 14. Potrivit guvernului, intervenția în litigiu este justificată în temeiul articolului 10 alineatul (2) din convenție, în măsura în care articolul în cauză face propaganda PKK, o organizație teroristă. 15. Curtea ia notă de faptul că nu este controversat între părți că condamnarea în litigiu constituia o interferență în dreptul reclamantului la libertatea de exprimare, protejat prin art. 10 alineatul (1). Nu se contestă nici faptul că intervenția era prevăzută de lege și urmărea obiective legitime, și anume securitatea națională, apărarea ordinii și integritatea teritorială, în sensul art. 10 alin. (2) (a se vedea Yaimurdereli c. Turcia, n 29590/96, § 40, 4 iunie 2002). Trebuie să se determine dacă măsura în cauză era necesară într-o societate democratică 16. În această privință, Curtea amintește rolul esențial al presei într-o societate democratică (a se vedea Goodwin c. Regatul Unit, Hotărârea din 27 martie 1996, Rec., 1996 II, p. 500, § 39, și Bladet Tromsø și Stensaas c. Norvegia [GC], nr. 2190/93, § 59, CEDO 1999 III). În cazul în care îi revine sarcina de a comunica, în conformitate cu îndatoririle și responsabilitățile sale, informații și idei cu privire la toate chestiunile de interes general, aceasta nu trebuie să depășească anumite limite, în special în ceea ce privește protecția intereselor vitale ale statului, cum ar fi securitatea națională sau integritatea teritorială, împotriva amenințării terorismului sau în vederea apărării ordinii sau prevenirii criminalității ( Sürek și Özdemir c. Turcia [GC], nr 23927/94 și 24277/94, § 58, 8 iulie 1999. 17. În primul rând, este necesar ca autoritățile naționale să evalueze dacă există o necesitate socială imperioasă care ar putea justifica restricția adusă acestei libertăți, pentru care acestea beneficiază de o mare marjă de apreciere. În cazul în care afirmațiile în litigiu încurajează utilizarea violenței împotriva unui individ, a unui reprezentant al statului sau a unei părți a populației, autoritățile naționale se bucură de o marjă de apreciere mai largă în examinarea necesității unei interferențe în exercitarea libertății de exprimare (Sürek c. Turcia [GC], nr. 26682/95, § 62, CEDH 1999 IV). 18. Atunci când își exercită controlul, Curtea nu are sarcina de a înlocui instanțele naționale, ci de a verifica, din perspectiva articolului 10, deciziile pe care le-au pronunțat în virtutea puterii lor de apreciere. În acest scop, Curtea trebuie să ia în considerare interferența în cauză în lumina întregii cauze (a se vedea, printre altele, Hotărârea Curții de Justiție c. Austria , Hotărârea din 8 iulie 1986, seria A n 103, p. 28, § 46, în special în ceea ce privește termenii utilizați în scris incriminat, în contextul publicării sale și ținând seama de dificultățile legate de combaterea terorismului (a se vedea "brahim Aksoy c. Turcia," nr. 28635/95, 30171/96 și 34535/97, § 60, 10 octombrie 2000). 19. În cazul de față, reclamantul a fost condamnat pentru difuzarea declarațiilor unei organizații teroriste. În articolul în cauză, PKK critică politica Israelului din Orientul Mijlociu, precum și decesul protestatarilor kurzi în protestele organizate în urma arestării lui Abdullah Öcalan, fost șef al acestei organizații. PKK subliniază că astfel de politici de violență se vor confrunta cu o reacție legitimă a popoarelor, la fel ca poporul kurd sub conducerea PKK. 20. Curtea acordă o atenție deosebită termenilor folosiți în articolul în cauză. Din context, anumite afirmații exprimate pot fi considerate un apel la pace și la vigilență împotriva provocarilor. Cu toate acestea, aceasta subliniază intenția clară de a legitima recurgerea la violență prin utilizarea unor expresii precum: Cei care persistă în politica de violență nu trebuie să uite că vor găsi în fața motivelor justificate ale popoarelor; această realitate este valabilă și pentru poporul kurd care luptă pentru democrație, libertate și egalitate sub conducerea PKK 21. În opinia Curții, astfel de cuvinte, formulate de o organizație ilegală precum PKK, se analizează cel puțin într-o apologie a violenței criminale. În opinia Curții, aceste declarații nu se pot aprecia independent de personalitatea autorului lor. Dacă această circumstanță nu poate justifica în sine intervenția în litigiu, trebuie să se constate importanța pe care o au aceste cuvinte, în măsura în care acestea provin dintr-o organizație armată. Astfel, declarațiilor în cauză li se conferă o importanță deosebită cititorilor lor și tind nu numai să legitimeze o acțiune armată, ci și să o încurajeze, în măsura în care aceasta poate fi necesară; de fapt, cititorul retrage impresia că recurgerea la violență este o măsură legitimă, necesară și justificată de autoapărare. De asemenea, trebuie remarcat faptul că, începând din 1985, au apărut probleme grave între forțele de securitate și membrii PKK, care au dus la numeroase pierderi de vieți omenești și la proclamarea stării de urgență într-o mare parte a regiunii sud-est, în prezent. Or, Curtea este conștientă de preocupările autorităților cu privire la cuvinte sau acte care ar putea agrava situația în materie de securitate din această regiune a țării. Într-un astfel de context, trebuie să se constate că articolul era susceptibil de a favoriza violența. 22. Prin urmare, Curtea consideră că declarațiile PKK, care au fost publicate în continuare astfel încât, fără niciun comentariu jurnalistic pentru a le prezenta sau analiza, pot trece pentru a stimula utilizarea violenței, a rezistenței armate sau a revoltei. Or, acest lucru este, în opinia Curții, un element esențial care trebuie luat în considerare (Halis Doćan c. Turcia (n, n. În plus, deși este adevărat că reclamantul nu s-a asociat personal cu declarațiile exprimate în articolul în litigiu, acesta a furnizat un tribune autorului său și le-a permis să le difuzeze. (a se vedea mutatis mutandis Öztürk c. Turcia [GC], n 22479/93, § 49, CEDH 1999) VI). Prin urmare, în sarcina liniei editoriale a cotidianului în cauză, acesta nu se poate exonera de orice răspundere în ceea ce privește conținutul său, dreptul de a furniza informații care nu pot servi drept alibi sau pretext pentru difuzarea de cuvinte care conțin un apel la violență (Sürek c. Turcia [GC], n 24735/94, § 40-41, 8 iulie 1999) sau la difuzarea de declarații ale grupărilor teroriste (Kaya c. Turcia (dec.), nr. 622/02, 22 martie 2007). 24. În cele din urmă, natura și povara pedepselor aplicate sunt, de asemenea, elemente care trebuie luate în considerare atunci când este vorba de măsurarea proporționalității încălcării dreptului la libertatea de exprimare. În cazul de față, reclamantul a fost condamnat la plata unei amenzi. În această privință, Curtea amintește că prevederea unor sancțiuni disuasive în dreptul intern poate fi necesară atunci când declarațiile constituie un stimulent pentru violență, rezistență armată sau revoltă. 25. Prin urmare, Curtea consideră că condamnarea reclamantului, având în vedere marja de apreciere de care se bucură autoritățile naționale în astfel de cazuri, nu poate fi considerată disproporționată în raport cu scopurile legitime urmărite. PRIVIND VIOLAREA ALEGATĂ A ARTICOLULUI 6 DIN CONVENȚIE 26. Reclamantul se plânge că nu a putut răspunde la avizul procurorului general în apropierea Curții de Casație care nu i-a fost comunicat. În acest sens, invocă art. 6 din convenție, astfel de formulare. Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată în mod echitabil (...) de o instanță (...) care va hotărî (...) dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva ei (...) 27. Guvernul se opune acestei teze. Cu privire la admisibilitatea 28. Curtea constată că acest motiv nu este în mod evident nefondat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Curtea subliniază, de asemenea, că acesta nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate; prin urmare, acesta trebuie declarat admisibil. Curtea amintește că a examinat în alte cauze un motiv identic cu cel prezentat de solicitant și a concluzionat că a încălcat art. 6 alineatul (1) din convenție ca urmare a necomunicarii avizului procurorului general, având în vedere natura observațiilor acestuia și imposibilitatea unui justițiar de a răspunde în scris la aceasta (a se vedea Göçc. Turcia [GC], n 36590/97, § 55, CEDO 2002 V). 30. Curtea a examinat prezenta cauză. Curtea consideră că guvernul nu a furnizat niciun fapt sau argument convingător care ar putea conduce la o concluzie diferită în cazul de față. 31. Prin urmare, aceasta concluzionează că încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție. III. privind VIOLAȚIA ALEZATĂ A ARTICOLULUI 1 DIN PROTOCOLUL nr. 32. Reclamantul consideră că măsura de închidere temporară a cotidianului în cauză aduce atingere articolului 1 din Protocolul nr. 1 astfel formulat Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional (...) 33. Având în vedere constatarea referitoare la art. 10 din Convenție (punctul 25 de mai sus), Curtea consideră că acest motiv este în mod evident nefondat și că acesta trebuie respins în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din Convenție. IV. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 34. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă decât în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. El explică faptul că viața de zi cu zi a trebuit să înceteze definitiv ca urmare a numeroaselor condamnări și că el însuși a fost obligat să părăsească Turcia pentru a se stabili în străinătate, neputând plăti amenzile care i-au fost impuse și solicită repararea unei daune morale pe care o evaluează la 10 000 EUR. 36. Guvernul contestă aceste pretenții. 37. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material pretins; prin urmare, respinge această cerere; pe de altă parte, Curtea consideră că constatarea sa de încălcare constituie în sine o satisfacție echitabilă suficientă pentru pretinsa pagubă morală; cheltuieli și cheltuieli de judecată 38. Reclamantul solicită, de asemenea, 2 În conformitate cu jurisprudența Curții, un solicitant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor. În cazul de față, reclamantul nu și-a ventilat pretențiile în măsura în care nu furnizează o numărătoare a activității efectuate de avocații săi și nu justifică presupusa cheltuieli angajate. Cu toate acestea, Curtea consideră că persoana în cauză a suportat în mod incontestabil cheltuieli și cheltuieli de judecată pentru prezentarea cererii sale și consideră că este rezonabil să le ramburseze la o valoare forfetară de 500 EUR. Prin urmare, aceasta îi alocă această sumă pentru procedura în fața Curții. Interese moratorii 41. Curtea consideră că este adecvat să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CESAR, CURTEA, LA UNANIMITATE, Declară restul cererii admisibile cu privire la motivul întemeiat pe art. 6 § 1 din Convenție și inadmisibilă pentru surplus A declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că constatarea unei încălcări oferă în sine o satisfacție echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral suferit de solicitant A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alin. (2) din Convenție, 500 EUR (cinci cenți) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată ca impozit, care trebuie convertită în noi cărți turcești la rata aplicabilă la data regulamentului de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia, aceste sume vor fi majorate de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză și apoi comunicată în scris la 20 septembrie 2007 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Boštjan M. Zupančič Moduler Președintele