AFFAIRE ERDAL TAȘ c. TURQUIE (N°2)

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

20.09.2007

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 6-1

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE ERDAL TAȘ c. TURQUIE (N°2) (CtEDO, 2007)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA ERDAL TAȘ c. TURCIA (n (solicitarea nr. 1301/02) HOTĂRÂREA STRASBURG 20 septembrie 2007 DEFINITIVF 20/12/2007 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. În cauza Erdal Tașc. Turcia (n 2), Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a treia secțiune), care se află într-o cameră compusă din Dnii B.M. Zupančič, președinte, C. Bîrsan, R. Türmen, E. Fura-Sandström, A. Gyulumyan, E. Myjer, I. Ziemele, judecători, și S. Quesada, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 30 august 2007, Renunță hotărârea adoptată la această dată procedurală La originea cazului (n 13021/02) îndreptat împotriva Republicii Turcia și al cărui resortisant al acestui stat, dl Erdal Taș ( La 30 martie 2006, Curtea a declarat cererea parțial inadmisibilă și a decis să comunice obiecțiile întemeiate pe lipsa de comunicare a avizului procurorului general și pe încălcarea libertății de exprimare guvernului. § 3, Comisia a decis că va fi examinată în același timp admisibilitatea și temeinicia cazului. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANȚELOR SPĂLĂȚII Reclamantul s-a născut în 1974 și locuiește în Friburg (Elveția). La momentul faptelor, el a fost redactorul șef al ziarului 2000' de Yeni Gündem O nouă știri în 2000 □). La 12 ianuarie 2001, zilnicul 2000' de Yeni Gündem a publicat un articol intitulat Öcalan : Türkiye Oyuna Gelmesin (Öcalan Că Turcia nu se lasă păcălit de manevră), care a prezentat declarațiile lui Abdullah Öcalan, fost șef al organizației ilegale PKK (Partea Muncitorilor din Kurdistan). Articolul în litigiu se traduce după cum urmează: Liderul PK Abdullah Öcalan, care a luat în considerare încercările lui Celal Talabani [1] Ca o manevră de intensificare a confruntării, a arătat că Turcia nu ar trebui să fie păcălită de această manevră. Subliniind faptul că Talabani dorește să intensifice luptele din regiune cu sprijinul lui Ankara, liderul PKK, Abdullah Öcalan, a solicitat Turciei să nu se lase păcălit de această manevră. În declarația făcută prin intermediul avocaților săi, Öcalan a interpretat încercările Talabani ca o acțiune de intensificare a confruntării cu Talabani, care consideră Strategia Democrată Unitară dezvoltată de PKK ca o mare amenințare pentru el, dorește să atragă PKK spre nord și să-l determine să lupte cu Turcia. Dacă PKK va intra din nou în Turcia, lupta se va dezvolta și va deschide calea către consecințe dureroase și trebuie să punem capăt acestei încercări de manevră. În Turcia există și puteri care doresc să dezvolte războiul, însă Turcia nu trebuie să fie înșelată de această manevră. Este esențial ca armata să vadă această manevră și să evite confruntarea. Öcalan, care a remarcat că PKK trebuie să se apere în cadrul autoapărării sale legitime, a declarat: Ne vom păstra calmul pentru ca acest proces să nu se transforme într-un conflict și să nu se desfășoare în sânge. [2] Greva foamei împotriva distrugerii În declarația sa, liderul PKK a menționat și grevele foamei în închisori. Öcalan care a declarat: A spus că trebuie să abordăm problema în acest sens. Öcalan, care a subliniat că problema care se află în centrul preocupărilor politice trebuie să fie libertatea părților, a spus: □ Eu respect persoanele care se imortalizează în închisori, dar o persoană care se îmboldește este mai importantă decât zece închisori de tip F. Nu ar fi trebuit să li se ofere această ocazie. Greva foamei poate fi folosită numai dacă există un pericol absolut de moarte și distrugere și dacă nu se poate vorbi. El [se recurge la greva foamei] este doar atunci când aceasta este singura cale de ieșire posibilă, așa cum a fost cazul prietenilor mei în 1982. Eu însumi am trăit cea mai grea închisoare de tip F, pot să chem la moarte, pentru mine, zece mii de oameni, o întreagă gherilă. Dar nu ar fi fost corect să cer acest lucru gândindu-mă numai la propriile mele condiții. Nu trebuie să-mi interpretezi cuvintele ca fiind încurajatoare sau de acord cu închisorile de tip F. Cu toate acestea, viața umană este cea mai prețioasă. Viața este uneori mai grea decât moartea. Scopul meu a fost de a salva viețile a mii de oameni. Observând că legenda că APO lovește, APO distruge nu a fost adevărat, Öcalan a declarat .: ▪ Acest lucru nu este adevărat. Eu sunt un socialist. Filozofia mea este de a trăi și de a face să trăiască. Adevărata întrebare este de a acorda importanță omului. La 19 ianuarie 2001, procurorul Republicii lângă curtea de securitate a statului destanbul (inclusiv curtea de securitate a statului) l-a numit pe reclamant, în calitate de redactor-șef, pentru publicarea declarațiilor unui lider al unei organizații teroriste, în temeiul articolului 6 alineatul (2) și al articolului 4 din Legea nr. 3713 privind combaterea terorismului. La 26 aprilie 2001, Curtea de Securitate a statului l-a recunoscut pe reclamantul vinovat de faptele care i-au fost reproșate și l-a condamnat la plata unei amenzi de 816 187 500 de lire turcești (TRL) (aproximativ 755 de euro). În plus, Curtea a pronunțat închiderea cotidianului pentru o perioadă de trei zile în temeiul articolului 2 alineatul (1) suplimentar la Legea nr. 5680. La 18 septembrie 2001, hotărând în lumina avizului procurorului general care nu i-a fost comunicat reclamantului, Curtea de Casație a confirmat hotărârea de primă instanță. 10. La o dată nespecificată, reclamantul s-a stabilit în Elveția, iar cotidianul în cauză și-a pus capăt activităților. Reclamantul nu s-a achitat de valoarea amenzii. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNE PERTINENTE 11. În conformitate cu art. 6 alineatul (2) din Legea nr. 3713 privind combaterea terorismului se pedepsește cu o amendă (...) oricine tipărește sau publică declarații sau tracte ale organizațiilor teroriste 12. art. 2 alineatul (1) suplimentar legii nr. 5680 privind presa, așa cum era în vigoare la momentul faptei, prevedea închiderea pentru o perioadă de trei zile până la o lună a unui ziar care a publicat un articol reprimat de această lege. ÎN DREPTUL PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ A ARTICOLULUI 10 DIN CONVENȚIE 13. Reclamantul susține că condamnarea sa la infracțiune și-a încălcat dreptul la libertatea de exprimare. 10 din Convenție, astfel de formulare Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept include libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații sau idei fără ca autoritățile publice să poată interveni și fără a lua în considerare granița.... Exercitarea acestor libertăți cu obligații și responsabilități poate fi supusă anumitor formalități, condiții, restricții sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsurile necesare, într-o societate democratică, securității naționale, integrității teritoriale sau securității publice, apărării ordinii și prevenirii infracțiunii (...) 14. Potrivit guvernului, intervenția în litigiu este justificată în temeiul articolului 10 alineatul (2) din convenție, în măsura în care articolul în cauză face propaganda PKK, o organizație teroristă. 15. Curtea ia notă de faptul că nu este controversat între părți că condamnarea în litigiu constituia o interferență în dreptul reclamantului la libertatea de exprimare, protejat prin art. 10 alineatul (1). Nu se contestă nici faptul că intervenția era prevăzută de lege și urmărea obiective legitime, și anume securitatea națională, apărarea ordinii și integritatea teritorială, în sensul art. 10 alin. (2) (a se vedea Yaimurdereli c. Turcia, n 29590/96, § 40, 4 iunie 2002). Trebuie să se stabilească dacă măsura în cauză era necesară într-o societate democratică 16. În această privință, Curtea amintește rolul esențial al presei într-o societate democratică (a se vedea Goodwin c. Regatul Unit, Hotărârea din 27 martie 1996, Rec., 1996 II, p. 500, § 39, și Bladet Tromsø și Stensaas c. Norvegia [GC], nr. 2190/93, § 59, CEDO 1999 III). În cazul în care îi revine sarcina de a comunica, în conformitate cu îndatoririle și responsabilitățile sale, informații și idei cu privire la toate chestiunile de interes general, aceasta nu trebuie să depășească anumite limite, în special în ceea ce privește protecția intereselor vitale ale statului, cum ar fi securitatea națională sau integritatea teritorială, împotriva amenințării terorismului sau în vederea apărării ordinii sau prevenirii criminalității ( Sürek și Özdemir c. Turcia [GC], nr 23927/94 și 24277/94, § 58, 8 iulie 1999. 17. În primul rând, este necesar ca autoritățile naționale să evalueze dacă există o necesitate socială imperioasă care ar putea justifica restricția adusă acestei libertăți, pentru care acestea beneficiază de o mare marjă de apreciere. În cazul în care afirmațiile în litigiu încurajează utilizarea violenței împotriva unui individ, a unui reprezentant al statului sau a unei părți a populației, autoritățile naționale se bucură de o marjă de apreciere mai largă în examinarea necesității unei interferențe în exercitarea libertății de exprimare (Sürek c. Turcia [GC], nr. 26682/95, § 62, CEDH 1999 IV). 18. Atunci când își exercită controlul, Curtea nu are sarcina de a înlocui instanțele naționale, ci de a verifica, din perspectiva articolului 10, deciziile pe care le-au pronunțat în virtutea puterii lor de apreciere. În acest scop, Curtea trebuie să ia în considerare interferența în cauză în lumina întregii cauze (a se vedea, printre altele, Hotărârea Curții c. Austria , Hotărârea din 8 iulie 1986, seria A n 103, p. 28, § 46, în special în ceea ce privește termenii utilizați în scris incriminat, în contextul publicării sale și ținând seama de dificultățile legate de combaterea terorismului (a se vedea "brahim Aksoy c. Turcia," nr. 28635/95, 30171/96 și 34535/97, § 60, 10 octombrie 2000). 19. În cazul de față, reclamantul a fost condamnat pentru difuzarea declarațiilor unui lider al unei organizații teroriste, iar articolul respectiv conținea declarațiile lui Abdullah Öcalan, fost șef al PKK, criticând strategia adoptată de liderul kurde Talabani, care constă în obținerea sprijinului Ankara pentru a respinge PKK în Turcia. În acest fel, cuvintele în litigiu se aseamănă cu o luare de poziție politică. 20. Curtea acordă o atenție deosebită termenilor utilizați în articolul în cauză. Dacă este adevărat că luarea de poziție a lui Abdullah Öcalan duce în sensul unei nereturnări la violență, Curtea ia notă de ambiguitatea în ceea ce privește cuvintele sale. Într-adevăr, autorul subliniază că PKK trebuie să se apere în cadrul autoapărarea legitimă 21. Pentru Curte, utilizarea unei astfel de expresii arată o intenție clară de a legitima recurgerea la violență. În această privință, ea amintește că ideologia PKK, astfel cum a fost prezentată de Abdullah Öcalan, implică recurgerea la violență și, lupta și rezistența armată sunt prezentate de acesta ca o apărare legitimă (a se vedea în acest sens Gülcan Kaya c. Turcia (dec.), nr. 622/02, 22 martie 2007, care se referea la introducerea unei cărți scrise de Abdullah Öcalan. 22. În opinia Curții, declarațiile în cauză nu se pot aprecia independent de personalitatea autorului lor. Trebuie să se constate importanța acestor cuvinte, din moment ce provin de la fostul șef al organizației respective. Astfel, cititorilor li se conferă o importanță deosebită și tind să legitimeze și să încurajeze lupta și rezistența înarmată, iar cititorul își retrage impresia că folosirea violenței este o măsură de autoapărare necesară și justificată. De asemenea, trebuie remarcat faptul că, începând din 1985, există probleme grave între forțele de securitate și membrii PKK. Aceste ostilități au dus la numeroase pierderi de vieți omenești și la proclamarea stării de urgență în cea mai mare parte a regiunii sud-est a Turciei, care s-a ridicat astăzi. Or, Curtea este conștientă de preocupările autorităților cu privire la cuvinte sau acte care ar putea agrava situația în materie de securitate din această regiune a țării. Într-un astfel de context, trebuie să se constate că articolul era susceptibil de a favoriza violența (a se vedea Gülcan Kaya, citată anterior). 23. Prin urmare, Curtea consideră că declarațiile, care au fost, de altfel, publicate astfel încât, fără niciun comentariu jurnalistic pentru prezentarea sau analiza acestuia și care provin de la fostul șef al PKK, pot trece pentru a încuraja utilizarea violenței, a rezistenței armate sau a revoltei; acest lucru este, în opinia Curții, un element esențial care trebuie luat în considerare ( În plus, dacă este adevărat că reclamantul nu s-a asociat personal cu declarațiile exprimate în articolul în litigiu, acesta a furnizat un tribune autorului său și le-a permis să le difuzeze. Prin urmare, el împărtășește indirect obligațiile și responsabilitățile menționate în articolul în litigiu. (a se vedea mutatis mutandis Öztürk c. Turcia [GC], n 22479/93, § 49, CEDH 1999) VI). În sarcina liniei editoriale de zi cu zi, reclamantul nu se poate exonera de orice răspundere cu privire la conținutul său, dreptul de a furniza informații care nu pot servi drept alibi sau ca pretext pentru difuzarea de cuvinte care conțin un apel la violență (Sürek c. Turcia [GC], nr 24735/94, § 40-41, 8 iulie 1999) sau pentru difuzarea de declarații ale grupărilor teroriste ( Gülcan Kaya, menționat anterior). 25. În cele din urmă, natura și povara pedepselor aplicate sunt, de asemenea, elemente care trebuie luate în considerare atunci când este vorba de măsurarea proporționalității încălcării dreptului la libertatea de exprimare. În cazul de față, reclamantul a fost condamnat la plata unei amenzi, iar instanțele naționale au pronunțat o măsură de închidere temporară a zilei de zi, care se referă la o perioadă de trei zile. În această privință, Curtea amintește că prevederea unor sancțiuni disuasive în dreptul intern poate fi necesară atunci când declarațiile constituie un stimulent pentru violență, rezistență armată sau revoltă. 26. Prin urmare, Curtea consideră că condamnarea reclamantului, având în vedere marja de apreciere de care se bucură autoritățile naționale în astfel de cazuri, nu poate fi considerată disproporționată în raport cu scopurile legitime urmărite. PRIVIND VIOLAȚIA ALEGATĂ A ARTICOLULUI 6 alineatul (1) DIN CONVENȚIE 27. Reclamantul se plânge că nu a putut răspunde la avizul procurorului general în apropierea Curții de Casație care nu i-a fost comunicat. În acest sens, invocă art. 6 din convenție, astfel de formulare. Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...) care va decide... dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva ei (...) asupra admisibilității 28. Curtea constată că acest motiv nu este vădit nefondat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Curtea subliniază, de asemenea, că acesta nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate; prin urmare, acesta trebuie declarat admisibil. Curtea amintește că a examinat în alte cauze un motiv identic cu cel prezentat de solicitant și a concluzionat că a încălcat art. 6 alineatul (1) din convenție ca urmare a necomunicarii avizului procurorului general, având în vedere natura observațiilor acestuia și imposibilitatea unui justițiar de a răspunde în scris la aceasta (a se vedea Göçc. Turcia [GC], n 36590/97, § 55, CEDO 2002 V). 30. După examinarea prezentei cauze, Curtea consideră că guvernul nu a furnizat niciun fapt sau argument convingător care ar putea conduce la o concluzie diferită în cazul de față. 31. Prin urmare, aceasta concluzionează că încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție. III. privind violarea Alegată a articolului 1 din PROTOCOLUL nr. 32. Reclamantul consideră că măsura de închidere temporară a zilei aduce atingere articolului 1 din Protocolul nr. 1 astfel formulat Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietății sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional (...) 33. Având în vedere constatarea referitoare la art. 10 din Convenție [punctul 26 de mai sus], Curtea consideră că acest motiv este vădit nefondat și că acesta trebuie respins în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din Convenție. IV. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 34. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă decât în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. El explică faptul că viața de zi cu zi a trebuit să înceteze definitiv ca urmare a numeroaselor condamnări și că el însuși a fost obligat să părăsească Turcia pentru a se stabili în străinătate, neputând plăti amenzile care i-au fost impuse și solicită repararea unei daune morale pe care o evaluează la 10 000 EUR. 36. Guvernul contestă aceste pretenții. 37. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material pretins; prin urmare, respinge această cerere; pe de altă parte, Curtea consideră că constatarea sa de încălcare constituie în sine o satisfacție echitabilă suficientă pentru pretinsa pagubă morală; cheltuieli și cheltuieli de judecată 38. Reclamantul solicită, de asemenea, 2 În conformitate cu jurisprudența Curții, un solicitant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor. În cazul de față, reclamantul nu și-a ventilat pretențiile în măsura în care nu furnizează o numărătoare a activității efectuate de avocații săi și nu justifică presupusa cheltuieli angajate. Cu toate acestea, Curtea consideră că persoana în cauză a suportat în mod incontestabil cheltuieli și cheltuieli de judecată pentru prezentarea cererii sale și consideră că este rezonabil să le ramburseze la o valoare forfetară de 500 EUR. Prin urmare, aceasta îi alocă această sumă pentru procedura în fața Curții. Interese moratorii 41. Curtea consideră că este adecvat să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. , în unanimitate, restul cererii admisibile cu privire la motivul întemeiat pe art. 6 alineatul (1) din Convenție și, cu majoritate de voturi, inadmisibilă pentru surplusul "Date," în unanimitate, că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție, în unanimitate, că constatarea unei încălcări oferă, în sine, o satisfacție echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral suferit de recurentul menționat, în unanimitate, pe care statul pârât trebuie să o plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, 500 EUR (cinci cenți) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu fiscal, să fie convertită în noi cărți turcești la rata aplicabilă la data regulamentului că, de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respinsă, în unanimitate, cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. 20 septembrie 2007 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Bošjan M. Zupančič Moduleer Președinte [1] La momentul faptelor, acesta era președintele unui partid politic din nordul Irakului, Kürdistan Yurtseverler Birli : PKKn Electroluxn mesru öz savunma çizgisinde kendisini savunmas