ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 55/2023

Ședința publică din data de 19 ianuarie 2023

asupra contestației în anulare de față constată următoarele:

Prin decizia nr. 383 din 24 februarie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 894 R din 06 decembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a IV-a civilă, prin care s-a constatat perimată contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 106R din 6 martie 2020 a aceleiași instanțe, în contradictoriu cu intimatul Institutul de Cercetare și Dezvoltare pentru Industrializarea și Marketingul Produselor Horticole R.A.

Împotriva deciziei a formulat contestație în anulare contestatorul A., neîncadrată în drept, arătând, în esență, că la soluționarea cauzei a participat un alt magistrat asistent decât cel care, în opinia contestatorului, ar fi trebuit să facă parte din constituirea completului de judecată, că magistratul asistent nu și-ar fi formulat opinia asupra cauzei, că dosarul a fost judecat fără ca vreuna din părți să fi solicitat judecata în lipsă și că hotărârea contestată nu cuprinde motivele de fapt și de drept.

Examinând, cu prioritate, admisibilitatea contestației în anulare din perspectiva dispozițiilor art. 317-318 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispozițiile art. 317 C. proc. civ. (contestația în anulare obișnuită, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre irevocabilă) și ale art. 318 C. proc. civ. (contestația în anulare specială, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanței de recurs).

Cazurile în care poate fi promovată contestația în anulare obișnuită sunt două: când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii și când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

Căile de atac, termenele și condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, legiuitorul având în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc judecata unui proces.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispozițiile art. 317 C. proc. civ. (contestația în anulare obișnuită - al cărei obiect poate fi numai o hotărâre irevocabilă) și art. 318 C. proc. civ. (contestația în anulare specială - al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanței de recurs).

Cazurile în care poate fi promovată contestația în anulare obișnuită sunt două - respectiv când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii și când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

În plus, art. 317 alin. (2) C. proc. civ. prevede că această cale de atac mai poate fi primită pentru motivele arătate la alin. (1), în cazul în care aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.

Or, motivele invocate de contestator nu se circumscriu cazurilor prevăzute de art. 317 C. proc. civ., pentru că în cauză nu se invocă nelegala citare și nici încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, ci faptul că în constituirea completului de judecată ar fi făcut parte, în opinia contestatorului, un alt magistrat asistent decât cele ar fi trebuit și că recursul a fost judecat fără ca vreuna dintre părți să fi cerut judecata în lipsa, aspoecte ce ar constitui eventual pretinse greșeli de judecată.

Prin urmare, în cuprinsul contestației în anulare nu se dezvoltă nicio critică de natură a fi încadrată ca motive ale contestației în anulare obișnuite.

Contestația în anulare specială, prevăzută de art. 318 C. proc. civ., la rândul său, poate fi promovată în două ipoteze - când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale și când instanța, respingând recursul ori admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.

Cu referire la prima ipoteză, trebuie subliniat faptul că textul de lege vizează greșeli materiale cu caracter procedural, esențiale, determinante pentru soluția pronunțată, greșeli care să fi dus la pronunțarea unei soluții eronate. În această categorie intră greșeli de fapt, involuntare, comise prin confundarea unor date esențiale ale dosarului cauzei.

În speță, contestatorul au formulat critici vizând eventuale greșeli de judecată considerând că instanța de recurs a judecat cauza, fără ca vreuna din părți să fi cerut judecata în lipsă, că în constituirea completului de judecată ar fi participat un alt magistrat asistent și că instanța de recurs a omis să analizeze, în fapt și în drept, motivele de recurs.

Practic, contestatorul confundă semnificația sintagmei "greșeală materială" cu pretinse greșeli de judecată, respectiv de apreciere și de interpretare a unor dispoziții legale de drept substanțial și procedural.

Or, în înțelesul normei prevăzute de dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., greșeala materială care deschide calea contestației în anulare vizează o eroare formală, evidentă, care, deși distinctă de eroarea materială care poate fi îndreptată în condițiile art. 281 C. proc. civ., nu poate fi inițiată pentru remedierea unor greșeli decurgând din aprecierea probelor sau a interpretării unor dispoziții legale cu incidență în speță ori din stabilirea eronată a situației de fapt.

Fiind un text de excepție, noțiunea de "greșeală materială" nu trebuie să fie interpretată extensiv, pentru că s-ar ajunge, pe o cale indirectă, la judecarea încă o dată a aceluiași recurs.

În ceea ce privește faptul că instanța de recurs ar fi omis să cerceteze motivele de recurs, acest motiv al contestației în anulare se referă la ce-a de-a doua ipoteză prevăzută de art. 318 C. proc. civ. - când instanța, respingând recursul ori admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.

În speța dedusă judecății, soluția pronunțată de instanța de recurs, respectiv respingerea, ca inadmisibil, a recursului declarat de contestatorul A., împiedică trecerea la analiza pe fond a criticilor subsumate acestui motiv indicat de contestator și nu se circumscrie nici noțiunilor de greșeală materială ori de omisiune, astfel cum acestea sunt reglementate de dispozițiile art. 318 C. proc. civ.

Contestația în anulare întemeiată pe acest motiv este admisibilă doar atunci când recursul a fost respins ori admis în parte, iar nu și în cazul în care instanța a respins ori a anulat recursul în temeiul unei excepții procesuale, întrucât numai în cazul analizei pe fond a recursului este posibil să se omită analizarea unui motiv de recurs.

Din economia art. 318 C. proc. civ., rezultă că dispozițiile textului legal nu sunt aplicabile atunci când instanța soluționează recursul în temeiul unei excepții, deoarece ar presupune reanalizarea și rejudecarea acelei excepții, ceea ce excede căii extraordinare de atac a contestației în anulare.

Drept urmare, potrivit raționamentului anterior prezentat, decizia nr. 383 din 24 februarie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția I civilă, prin care s-a respins, ca inadmisibil, recursul, nu poate forma obiect al motivului de contestație în anulare prevăzut de ipoteza a doua a art. 318 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, constatând că aspectele deduse judecății prin intermediul căii extraordinare de atac nu se circumscriu niciuneia dintre ipotezele prevăzute de dispozițiile art. 317 ori art. 318 C. proc. civ., care să determine încadrarea lor în cazurile ce pot forma obiect al contestației în anulare, cum obiectul contestației în anulare nu poate fi extins prin analogie la alte situații decât cele prevăzute expres de dispozițiile legale menționate, Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibilă, calea extraordinară de atac formulată de contestatorul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 383 din 24 februarie 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 ianuarie 2023.