ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 474/2023

Ședința publică din data de 9 martie 2023

Asupra recursului dedus judecății, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sighetu Marmației la 30 mai 2017, sub nr. x/2017, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Unitatea Teritorial Administrativă Ocna Șugatag, prin primar, să se constate dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune prin joncțiunea posesiilor asupra suprafeței de cca 8000 mp de teren, de natură fânețe, situat în comuna Ocna Șugatag, între vecinii drum acces, C., D. și E., identificat în C.F. x Ocna Șugatag (provenită din conversia pe hârtie a CF x Ocna Șugatag) cu nr. top. x; să se constate dobândirea de către reclamanți a dreptului de proprietate prin uzucapiune, prin joncțiunea posesiilor asupra suprafaței de 3132 mp de teren, de natură fânețe, situat în comuna Ocna Șugatag, între vecinii drum acces, F. și G., identificat în CF x Ocna Șugatag (provenită din conversia pe hârtie a CF x Ocna Șugatag) cu nr. top. x; să se dispună înscrierea pe numele reclamanților a dreptului de proprietate prin uzucapiune. În drept, au invocat dispozițiile art. 1846, art. 1847 și art. 1860 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 1233 din 16 aprilie 2019, Judecătoria Sighetu Marmației a respins acțiunea civilă, formulată de reclamanții A. și B. - decedată la 10 septembrie 2018, acțiunea acesteia fiind continuată de H., în contradictoriu cu pârâta Unitatea Teritorial Administrativă Ocna Șugatag, prin primar; a constatat că B. nu a înțeles să continue acțiunea înaintată de mama sa, B..

Prin decizia nr. 81/A din 25 februarie 2020, Tribunalul Maramureș, secția I civilă a admis apelul formulat de apelanții A., B. și H. împotriva sentinței civile nr. 1233 din 16 aprilie 2019, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației, pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și a respins acțiunea, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate care nu au fost contrare deciziei civile pronunțate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A. decedat, continuat de moștenitoarele H. și B., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

Prin încheierea din 4 noiembrie 2020, Curtea de Apel Cluj – secția I civilă a suspendat judecata recursului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin rezoluția din 5 mai 2021, curtea, constatând că de la data suspendării dispuse prin încheierea din 4 noiembrie 2020, cauza a rămas în nelucrare timp de 6 luni, a stabilit termen pentru discutarea excepției de perimare la 9 iunie 2021, cu citarea părților.

Prin cererea formulată la 7 iunie 2021, reclamanta H. a solicitat respingerea excepției de perimare, repunerea pe rol a cauzei și acordarea unui nou termen de judecată.

Prin decizia nr. 384/R din 17 noiembrie 2021, Curtea de Apel Cluj – secția I civilă a admis excepția perimării, invocată din oficiu; a constatat perimat recursul declarat de reclamantele H. și B. și de reclamantul A. decedat la 7 mai 2021, continuat de reclamantele H. și B., împotriva deciziei nr. 81/A din 25 februarie 2020 a Tribunalului Maramureș, secția I civilă, pe care a menținut-o.

Împotriva deciziei nr. 384/R din 17 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția I civilă, au declarat recurs reclamantele H. și B., solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei, spre rejudecare instanței de apel.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentele au susținut că judecata cauzei a fost suspendată la 4 noiembrie 2020, iar termenul de perimare urma a se împlini la 4 mai 2021.

Au precizat că tatăl lor, defunctul A. a decedat la 7 mai 2021, fiind anterior internat în spital, din 23 aprilie 2021. În acest sens, recurentele au depus la dosar certificatul de deces, biletul de trimitere pentru internare și dovada internării efective în perioada 23.04-07.05.2021.

Față de aceste împrejurări, au solicitat să se aibă în vedere faptul că, potrivit art. 418 alin. (3) C. proc. civ., cursul perimării era suspendat pe perioada în care partea a fost împiedicată din motive temeinice să stăruie în judecată, gravitatea bolii recurentului, internarea și survenirea decesului acestuia fiind motive care au condus la suspendarea termenului de perimare în intervalul 23.04-07.05.2021.

Au arătat că, potrivit art. 418 alin. (2) C. proc. civ., în cazurile prevăzute la art. 412 pct. 1, cursul perimării se suspendă pe o perioadă de o lună de la data la care s-au petrecut faptele care au determinat suspendarea, dacă acestea s-au petrecut în ultimele trei luni ale termenului de perimare.

Or, decesul reclamantului a survenit, față de incidența art. 418 alin. (3) C. proc. civ., în interiorul acestor trei luni, termenul de perimare fiind suspendat până la 7 iunie 2021. De la această dată a curs perioada care a mai rămas din termenul de 6 luni, aferentă intervalului 23.04-04.05.2021, astfel că termenul de perimare s-a împlinit în jurul datei de 18 iunie 2021.

Recurentele au invocat incidența dispozițiilor art. 419 C. proc. civ., arătând că cererea de întrerupere a cursului perimării, formulată de un participant la judecată profită și celorlalți, iar neîmplinirea termenului de perimare față de reclamantul A. este în beneficiul celorlalte recurente, H. formulând cerere de repunere pe rol, în calitate de succesoare a defunctului.

La 13 decembrie 2021, recurentele au completat motivele de recurs, arătând că o cerere de repunere în termen nu era necesară întrucât, ca mecanism stipulat expres de textul legal, suspendarea termenului perimării în perioada în care partea a fost în imposibilitate de a formula cererea de repunere pe rol, spre deosebire de repunerea în termen, care reglementează acele situații în care nu există prevedere legală în sensul suspendării, partea era ținută să formuleze cerere de repunere în termenul de îndeplinire a actului.

Au susținut că suspendarea termenului afectează cursul acestuia, prelungindu-l cu perioada suspendării, după încetarea împiedicării termenul continuând să curgă, actul procedural putând fi efectuat în termenul legal. În cazul repunerii în termen, termenul se împlinește, actul nu mai poate fi îndeplinit pe parcursul acestuia, însă efectele trecerii termenului sunt anihilate prin decizia instanței.

Au apreciat că această distincție prezintă relevanță și în ceea ce privește modalitatea de constatare a imposibilității părții de a efectua actul. În cadrul suspendării termenului perimării, ulterior încetării motivelor temeinice, termenul de perimare continuă să curgă, iar cererea de repunere pe rol trebuie formulată în intervalul de timp ce a mai rămas până la împlinirea termenului de perimare (mai puțin perioada pentru care a operat suspendarea), urmând ca la momentul repunerii pe rol, instanța să analizeze dacă motivele invocate justifică suspendarea, cu consecința repunerii pe rol a cauzei sau nu justifică suspendarea, cu consecința constatării perimării.

Recurentele au arătat că, în situația cererii de repunere în termen, odată împlinit termenul, se acordă părții un beneficiu, acela al repunerii în termen, beneficiu ce operează a posteriori, ca un artificiu juridic, actul efectuat ulterior împlinirii termenului fiind apreciat ca fiind formulat în termen.

Intimații nu au depus întâmpinare.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 23 iunie 2022, a fost admis în principiu recursul declarat de reclamantele H. și B. împotriva deciziei nr. 384/R din 17 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția I civilă și a fost fixat termen de judecată la 27 octombrie 2022, pentru soluționarea recursului. La acest termen cauza a fost suspendată, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., fiind repusă pe rol, urmare a cererii formulate de recurenta B., și acordat termen de judecată la 9 martie 2023.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Prin recursul formulat, s-a invocat admiterea nelegală a excepției perimării recursului declarat de reclamantele H. și B., respectiv de reclamantul A., decedat la 7 mai 2021, continuat de reclamantele H. și B., împotriva deciziei civile nr. 81A din 25 februarie 2020 a Tribunalului Maramureș, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017, apreciind că instanța de recurs a încălcat dispozițiile art. 418 C. proc. civ.

Analizând această critică din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. având în vedere invocarea încălcării unor reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, respectiv a dispozițiilor art. 418 C. proc. civ., care reglementează suspendarea cursului perimării, se reține că este fondată.

Se constată că, în cauza pendinte, termenul de perimare a început să curgă la 4 noiembrie 2020, când a fost pronunțată încheierea de suspendare a judecării cauzei, ca urmare a lipsei nejustificate a părților, astfel încât, potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 181 alin. (1) pct. 3 din același act normativ, acesta urma să se împlinească la 4 mai 2021.

În același timp însă, se reține că, potrivit dispozițiilor 418 alin. (3) C. proc. civ., perimarea se suspendă pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor motive temeinic justificate, precum și în alte cazuri expres prevăzute de lege.

Se observă că, în speță, a operat suspendarea cursului perimării pentru perioada 23 aprilie - 7 mai 2021, deoarece internarea recurentului A. în spital, la 23 aprilie 2021, în cadrul termenului de perimare de 6 luni, constituie o împrejurare mai presus de voința părții, care a împiedicat-o să stăruie în judecată având în vedere gravitatea bolii recurentului în urma căreia a survenit decesul la 7 mai 2021.

Pe de altă parte, potrivit prevederilor art. 418 alin. (2) C. proc. civ., în cazurile prevăzute la art. 412 din același act normativ, cursul perimarii este suspendat timp de o lună de la data când s-au petrecut faptele care au determinat suspendarea judecății, dacă aceste din urmă fapte s-au petrecut în cele din urmă 3 luni ale termenului de perimare, iar unul din cazurile de suspendare de drept a judecării cauzelor aflate pe rolul instanțelor de judecată este cel prevăzut la punctul 1 al art. 412 C. proc. civ. – prin decesul uneia dintre părți, până la introducerea în cauză a moștenitorilor, în afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a acestora.

Situația premisă a acestei norme presupune existența unei măsuri de suspendare a judecății dispuse deja de instanță, iar pe durata acestei suspendări, intervine o împrejurare enumerată de art. 412 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., care generează o suspendare de drept a judecății.

În speță, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul legal precitat, cursul perimării fiind suspendat timp de o lună de la data decesului recurentului, 7 mai 2021, întrucât evenimentul a intervenit în ultimele 3 luni ale termenului de perimare, fiind, de altfel, ultima zi în care cursul perimării era suspendat în raport de împrejurarea internării recurentului în spital.

Astfel, se reține că, pe durata suspendării dispuse în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., care antrenează curgerea termenului de perimare, au intervenit succesiv două cauze de suspendare a cursului perimării, prevăzute de art. 418 alin. (2) și (3) C. proc. civ., împrejurări în raport de care, în intervalul 23 aprilie 2021 - 7 iunie 2021, termenul de perimare nu a curs întrucât suspendarea nu a fost cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată.

Ca atare, luând în considerare timpul scurs înainte de intervenirea cauzelor de suspendare, 5 luni și 18 zile, precum și data încetării acestor cauze, 7 iunie 2021, termenul de perimare nu era împlinit la 8 iunie 2021, când reclamantele I. și B. au depus cererea de repunere pe rol a cauzei, act de procedură îndeplinit pentru continuarea judecății, în sensul dispozițiilor art. 415 alin. (1) C. proc. civ.

În consecință, în raport de considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 497 cu referire la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizia recurată, urmând să trimită cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantele I. și B. împotriva deciziei nr. 384/R din 17 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția I civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 martie 2023.