ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 441/2023

Ședința publică din data de 7 martie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 07.05.2014, sub nr. x/2014, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Autoritatea Națională a Vămilor (denumită în prezent Direcția Generală a Vămilor) și vicepreședintele A.N.A.F., B., solicitând aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim pe economie pe zi de întârziere, de la 12.11.2012 până la data reintegrării sale efective, conducătorului Direcției Generale a Vămilor (fosta A.N.V.), vicepreședintele ANAF B.; obligarea debitoarei Direcția Generală a Vămilor (fosta A.N.V.) de a plăti în favoarea sa o penalitate de 1.000 RON, stabilită pe zi de întârziere, de la 12.11.2012 și până la data reintegrării sale efective; autorizarea sa de a continua executarea silită conform legii, cu sprijinul organelor de poliție, jandarmerie sau altor agenți ai forței publice, prin Biroul Executorului Judecătoresc C. și pe cheltuiala debitoarei Direcția Generală a Vămilor (fosta Autoritatea Națională a Vămilor).

2.1. Prin sentința civilă nr. 3751 din 19 mai 2015, Judecătoria Sectorului 5 București, secția a II-a civilă, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că reclamantul își întemeiază pretențiile pe titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 3492/17.05.2011 a Curții de Apel București, modificată prin decizia nr. 4094/12.102012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ambele pronunțate în dosarul nr. x/2010, iar acest titlu executoriu a fost pronunțat de o instanță de contencios administrativ. În ceea ce privește al treilea capăt al cererii introductive, instanța a reținut că, potrivit art. 650 alin. (2) din C. proc. civ., în redactarea anterioară republicării din 10.04.2015, competența de soluționare a oricărui incident apărut în cursul executării silite aparține instanței de executare.

Instanța a avut în vedere art. 2 alin. (1) lit. ț) din Legea nr. 554/2004, conform căruia, în materia contenciosului administrativ, instanța de executare este instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ.

În consecință, văzând și dispozițiile art. 132 alin. (1) din C. proc. civ., instanța a admis excepția și a declinat competența de soluționare a contestației privind întinderea și lămurirea titlului executoriu, în favoarea Curții de Apel București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal la data de 14.07.2015.

2.2. Prin sentința civilă nr. 3005 din 13 noiembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția autorității de lucru judecat cu privire la primul capăt de cerere, a respins primul capăt de cerere formulat în temeiul art. 24 - 25 din Legea nr. 554/2004, pentru autoritate de lucru judecat. Curtea a constatat celelalte capete de cerere ca fiind aferente procedurii de executare silită încuviințată prin încheierea din 21 februarie 2014 pronunțată în dosarul nr. x/2014 al Judecătoriei Sectorului 5 București și, în temeiul art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., a trimis dosarul la Judecătoria Sectorului 5 București pentru soluționarea incidentelor apărute în cursul executării silite în dosarul nr. x/2014 al acestei instanțe.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că ultimele două capete de cerere sunt aferente procedurii de executare silită încuviințată prin încheierea din 21 februarie 2014 pronunțată în dosarul nr. x/2014 al Judecătoriei Sectorului 5 București, deoarece urmăresc reintegrarea contestatorului cu plata unor penalități de întârziere și autorizarea executării prin organele de poliție/jandarmerie, aspecte preluate în conținutul cererii de încuviințare a executării silite încuviințată prin încheierea de la fila x, cu dosar de executare deschis nr. 44/2014 la Biroul Executorului Judecătoresc C. prin încheierea din data de 05 februarie 2014 .

În consecință, Curtea a considerat că, față de prevederile art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., competența pentru soluționarea incidentelor apărute în cursul executării silite în dosarul nr. x/2014 al Judecătoriei sectorului 5 București aparține acestei instanțe întrucât instanța de executare soluționează contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Împotriva sentinței civile nr. 3005/13.11.2015 pronunțate de către Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a formulat recurs, iar prin decizia civilă nr. 5704/19.11.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, s-a constatat perimat recursul declarat în cauză.

Dosarul a fost reînregistrat la Judecătoria Sectorului 5 București sub numărul inițial.

2.3. Judecătoria Sectorului 5 București, secția a II-a civilă, prin sentința civilă nr. 6211 din 28 iulie 2022, a constatat existența unui conflict negativ de competență în cauza privind pe reclamantul A. și pe pârâții Direcția Generală a Vămilor și Agenția Națională de Administrare Fiscală și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență. În speță, instanța a constatat că există o declinare reciprocă de competență între Judecătoria Sectorului 5 București și Curtea de Apel București, în ceea ce privește soluționarea incidentelor apărute în cursul executării silite.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență.

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui soluționare a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În cauză, executarea silită a fost pornită la cererea creditorului A., înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc C. la data de 05 februarie 2014, conform dovezii de la dosarul Judecătoriei Sectorului 5 București, cererea fiind formulată în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 3492 din 17 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, modificată prin decizia nr. 4094 din 12 octombrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Executarea silită a fost încuviințată prin încheierea din camera de consiliu de la 21 februarie 2014 a Judecătoriei Sectorului 5 București, pronunțată în dosarul nr. x/2014.

Problema care a generat ivirea prezentului conflict de competență a fost determinată de aprecierea diferită, a celor două instanțe în conflict, cu privire la instanța de executare, la care se face referire în dispozițiile art. 650 alin. (2) din C. proc. civ.

Astfel, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a raportat la instanța de executare stabilită potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (3) din C. proc. civ. și a arătat că ultimele două capete de cerere sunt aferente procedurii de executare silită încuviințată prin încheierea din 21 februarie 2014 pronunțată în dosarul nr. x/2014 al Judecătoriei Sectorului 5 București, deoarece urmăresc reintegrarea contestatorului cu plata unor penalități de întârziere și autorizarea executării prin organele de poliție/jandarmerie, aspecte preluate în conținutul cererii de încuviințare a executării silite.

La rândul său, Judecătoria Sectorului 5 București a avut în vedere că titlul executoriu a fost pronunțat de o instanță de contencios administrativ, iar potrivit art. 2 alin. (1) lit. ț) din Legea nr. 554/2004, în materia contenciosului administrativ, instanța de executare este instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ.

În raport de datele speței, Înalta Curte constată că sunt aplicabile principiile expuse în Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii. Astfel, executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare prin cererea formulată de creditor iar încuviințarea executării silite este procedura care marchează trecerea acestei etape a procesului civil într-o nouă fază, aceea a efectuării actelor de executare, în condițiile în care niciun act de executare nu poate fi înfăptuit decât după obținerea încuviințării. Drept urmare, elementul care condiționează sine qua non întreaga fază procesuală execuțională este procedura încuviințării executării silite.

În decizia menționată s-a statuat că "încă din momentul încuviințării executării silite (care reprezintă condiția esențială a demarării efective a procedurii execuționale) este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menționată, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel".

Pe cale de consecință, ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale iar toate cererile și incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite, exceptând derogările anume prevăzute, vor reveni în competența aceleiași instanțe de executare.

Cum, în speță, cererea de încuviințare a executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 3492 din 17 mai 2011 a Curții de Apel București, modificată prin decizia nr. 4094 din 12 octombrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost admisă de Judecătoria Sectorului 5 București, nefiind incidentă o ipoteză de excepție, în sensul art. 651 alin. (3) teza finală din C. proc. civ., care să justifice determinarea competenței în speță în raport cu alte criterii, competența de soluționare a cauzei se va stabili în favoarea judecătoriei care a încuviințat executarea silită și anume Judecătoria Sectorului 5 București, ca instanță de executare.

Pentru toate aceste considerente, se va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 martie 2023.