ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 362/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin în data de 11 martie 2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Organizația Județeană a B. Caraș-Severin, anularea Hotărârii Conducerii Colective Interimare a B. Caraș-Severin înregistrată sub nr. x din 05 martie 2021, privind excluderea sa din B. Caraș-Severin. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 21 din Constituția României, art. 95 pct. 1 și art. 192 C. proc. civ., art. 29 alin. (14) din Statutul B., Decizia Curții Constituționale a României nr. 530/2013, referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 16 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003. Prin întâmpinare, pârâta Organizația Județeană B. Caraș-Severin, a invocat excepția de inadmisibilitate a acțiunii, iar în subsidiar a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a acesteia. În data de 08 iunie 2021, reclamantul A. a formulat o precizare de acțiune, prin care a solicitat și anularea Hotărârii nr. 2 din 10 ianuarie 2021 a Biroului Politic Interimar al B. Anina, cu privire la excluderea mai multor consilieri locali ai orașului Anina și a Procesului-verbal, anexă a acesteia.

Sentința pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin Prin sentința nr. 103/A din 15 februarie 2022, Tribunalul Caraș-Severin, secția I civilă a respins acțiunea, ca inadmisibilă.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Timișoara Prin decizia nr. 194 din 23 iunie 2022, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul reclamantului împotriva sentinței nr. 103/A din 15 februarie 2022 a Tribunalului Caraș-Severin.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva acestei decizii a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 8 C. proc. civ., reclamantul A.. Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul a arătat că au fost săvârșite următoarele nelegalități: nu a fost legal citat pentru termenul din 09 iunie 2022, nu au fost puse în discuția părților motivele de nulitate ale încheierii din 09 februarie 2021, fiind încălcat, astfel, principiul contradictorialității și al nemijlocirii, nu s-a făcut nicio referire la precizarea de acțiune. Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul a arătat că speța dedusă judecății este greșit argumentată, deși este foarte simplă, respectiv Hotărârea de excludere nr. 2 din 10 ianuarie 2021 a Biroului Politic Interimar al B. Anina, nu i-a fost comunicată, fiind în imposibilitate de a se apăra. Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a arătat că normele de drept aplicabile sunt cele privitoare la cadrul procesual, precizare de acțiune, precum și cele referitoare la neîndeplinirea unei proceduri, care are efecte asupra unui singur petit.

Apărările formulate în cauză În data de 21 octombrie 2022 intimata-pârâtă Organizația Județeană B. Caraș-Severin a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat, cu consecința menținerii deciziei recurate, ca legală și temeinică. A susținut că, în mod corect, atât instanța de fond, cât și instanța de apel au reținut inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată, din moment ce, în speță, erau incidente dispozițiile art. 15 alin. (1) și alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, precum și art. 33 alin. (1) și alin. (2) din Statutul B., norme care stabilesc condițiile de contestare a unei decizii de sancționare adoptată cu privire la un membru de partid. Arată că recurentul nu a finalizat procedura în fața jurisdicției interne a partidului, respectiv nu a formulat contestație în fața Comisiei Naționale de Etică, Integritate și Arbitraj din cadrul intimatei-pârâte, anterior sesizării instanței de judecată. A invocat în susținerea argumentației sale considerentele deciziei Curții Constituționale nr. 530 din 12 decembrie 2013, potrivit cărora acțiunile prin care se contestă hotărâri de excludere a membrilor din partidele politice sunt admisibile doar în măsura în care există dovada îndeplinirii procedurii prealabile, în sensul art. 193 C. proc. civ. De asemenea, a menționat și că procedura de adoptare a hotărârilor de sancționare a membrilor de partid, astfel cum este reglementată de art. 32 din Statutul B., nu este o procedură jurisdicțională, la care să participe membrii sancționați, Hotărârea Conducerii Colective Interimare B. Caraș-Severin nr. 524 din 05 martie 2021 fiind adoptată cu respectarea prevederilor statutare, dreptul recurentului-reclamant de a se apăra nefiind încălcat. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Prin decizia Curții Constituționale nr. 530 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 13 ianuarie 2014, au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. 16 alin. (3) din Legea nr. 14/2003, potrivit cărora: "Dobândirea sau pierderea calității de membru al unui partid politic este supusă numai jurisdicției interne a partidului respectiv, potrivit statutului partidului", reținându-se, în esență, că imposibilitatea contestării, pe cale judiciară, a unei asemenea măsuri, încalcă accesul la justiție. Urmare a deciziei de neconstituționalitate anterior menționate, litigiile având ca obiect solicitarea de anulare a deciziilor de excludere dintr-un partid politic, astfel cum este situația și prezentei cauze, revin, pentru rațiuni de analogie, mutatis mutandis, spre soluționare instanței de judecată de drept comun în materia partidelor politice, așa cum este reglementată prin art. 21 din Legea nr. 14/2003, respectiv tribunalului, în primă instanță și curții de apel, în calea de atac a apelului. Prin urmare, se constată că pretențiile recurentului-reclamant își au izvorul în legătură cu drepturi reglementate în conformitate cu Statutul intimatei-pârâte, fiind aplicabilă procedura prevăzută de Legea nr. 14/2003, lege specială ce conține și dispoziții procedurale pentru desfășurarea proceselor în materia partidelor politice, fiind stabilit, în mod expres, că împotriva deciziei tribunalului se poate formula doar calea de atac a apelului, în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (2) din acest act normativ, decizia curții de apel fiind definitivă, potrivit prevederilor alin. (4) ale aceluiași text de lege. Prevederile cu caracter procedural, cuprinse în Legea nr. 14/2003, sunt dispoziții speciale, prin prisma materiei pe care o reglementează, având un regim juridic special, derogatoriu de la dispozițiile de drept comun. Astfel, regimul juridic al exercitării căilor de atac, în această materie specială, respectă, pentru argumente de analogie și simetrie juridică, ierarhia instituită de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 14/2003, cu deosebirea că instanțele de drept comun vor fi, conform art. 95 pct. 1 și art. 107 C. proc. civ., cele în a căror rază teritorială domiciliază, respectiv își au sediul părțile. În speță, calea de atac a apelului a fost exercitată și soluționată prin decizia nr. 194 din 23 iunie 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, hotărâre ce are caracter definitiv, conform celor arătate, indiferent de mențiunile din dispozitivul acesteia. Astfel, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. sunt hotărâri definitive: "hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs". Rezultă că deciziile definitive pronunțate în această materie specială, date în soluționarea apelului, nu pot fi supuse recursului și ca atare, are caracter inadmisibil calea de atac exercitată împotriva unor atare hotărâri. Prin urmare, în raport de conținutul dispozițiilor legale anterior menționate, se apreciază că recursul declarat în cauză este inadmisibil, hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Timișoara fiind una definitivă, în sensul dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., nesusceptibilă de a fi atacată pe calea recursului. Împrejurarea că în dispozitivul hotărârii este trecută, în mod eronat, calea de atac ca fiind aceea a recursului, nu are relevanță, întrucât potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei". Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 194 din 23 iunie 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.