ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 349/2023

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, petentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimații Asociația de Proprietari nr. 97 și executorul judecătoresc B., îndreptarea, lămurirea și completarea deciziei civile nr. 40R din data de 28 mai 2020, pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin care a fost soluționată cererea de revizuire formulată de revizuentul A., împotriva decizie nr. 135 din data de 25 aprilie 2019, pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2018. I.

Decizia pronunțat de Tribunalul București, secția a V-a civilă Prin decizia civilă nr. 133R din data de 8 iunie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul București, secția a V-a civilă a respins cererea de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 40R din data de 28 mai 2020, pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă, formulată de petentul A., în contradictoriu cu intimații Asociația de Proprietari nr. 97 și executorul judecătoresc B.. I.

Deciziile pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie Prin decizia nr. 100 din data de 10 februarie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis excepția inadmisibilității recursului și a respins recursul formulat de recurentul-contestator A. împotriva deciziei civile nr. 133R din data de 8 iunie 2021, pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2019. Prin decizia nr. 392 din data de 11 mai 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a anulat, ca netimbrată, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 100 din data de 10 februarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021. Prin decizia nr. 666 din data de 21 septembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins cererile de îndreptare/lămurire/completare a dispozitivului deciziei nr. 392 din data de 11 mai 2022, pronunțate în cauză de aceeași instanță, formulate de petentul-contestator A.. I.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziilor nr. 392 din data de 11 mai 2022 și nr. 666 din data de 21 septembrie 2022, pronunțate în dosarul nr. x/2022 de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs contestatorul A.. În esență, recurentul-contestator a susținut că instanțele de judecată au ignorat în mod constant excepțiile de neconstituționalitate pe care le-a invocat pe parcursul a șase ani, inclusiv, cu privire la obligarea sa la plata taxei judiciare de timbru, nu au avut în vedere cererile de suspendare a judecării cauzei, până la soluționarea excepțiilor, și nici probele administrate în cauză, care dovedeau inadmisibilitatea cererii de încuviințare a executării silite. Prin urmare, a apreciat că, prin modul în care au fost soluționate cererile pe care le-a adresat instanțelor judecătorești, i-a fost interzis accesul la justiție. Totodată, a solicitat ca instanța să se pronunțe cu privire la cele 11 excepții de neconstituționalitate pe care le-a invocat. I.

Apărările formulate în cauză Intimații nu au formulat întâmpinare. I.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 1 noiembrie 2022. Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin rezoluția din data de 2 noiembrie 2022, a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursurilor. Prin concluziile raportului întocmit în cauză, s-a reținut că prezentele căi de atac sunt formulate împotriva unor hotărâri definitive care nu sunt supuse recursului. În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților pentru a-și exprima poziția procesuală prin depunerea unui punct de vedere, în scris, la raport. Recurentul-contestator a depus punct de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursurilor, exprimându-și nemulțumirea cu privire la cele consemnate în cuprinsul acestuia. Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea recursului la data de 28 februarie 2023, în complet de filtru, fără citarea părților, când Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare, cu prioritate, prin prisma excepției inadmisibilității recursurilor, invocate din oficiu. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând cu prioritate, față de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursurilor, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele: Prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. stipulează: "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar, conform art. 634 alin. (1) pct. 5 din același cod, sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii. Totodată, art. 508 alin. (4) C. proc. civ. prevede că: "Hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată." Cum, față de prevederile art. 634 alin. (1) pct. 5 din cod, decizia nr. 100 din data de 10 februarie 2022, pronunțată, în dosarul nr. x/2021, de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie este o hotărâre definitivă, dată în soluționarea unui recurs, și decizia prin care a fost soluționată contestația în anulare îndreptată împotiva acesteia – decizia civilă nr. 392 din data de 11 martie 2022 a aceleiași instanțe – este o hotărâre definitivă, potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ. În ceea ce privește decizia nr. 666 din data de 21 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte reține că prin aceasta au fost soluționate cererile de îndreptare/lămurire/completare a dispozitivului deciziei nr. 392 din data de 11 mai 2022 a aceleiași instanțe, formulate de petentul-contestator A., astfel că și această decizie este definitivă, conform art. 446 C. proc. civ., care prevede că hotărârile date în soluționare unor astfel de cereri sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea ori completarea. În raport de dispozițiile legale menționate și de cele anterior reținute, Înalta Curte constată că deciziile recurate – decizia nr. 392 din data de 11 mai 2022 și decizia nr. 666 din data de 21 septembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2022 – sunt hotărâri definitive, nesusceptibile de a fi atacate pe calea recursului. Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia. În consecință, pentru argumentele anterior arătate, în condițiile art. 493 alin. (5), Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibile, recursurile exercitate în cauză. În ceea ce privește cererile de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate invocate de către recurentul-contestator, astfel cum s-a reținut și prin raportul privind admisiblitatea în principiu a recursurilor, acestea apar ca fiind inadmisibile, în contextul în care sunt formulate într-o cale de atac inadmisibilă și nu vizează dispozițiile legale care determină o atare soluție. Raportat la soluția ce urmează a fi pronunțată și văzând dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat pe fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analiza criticilor formulate prin cererile de recurs.