ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 100/2023

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2023

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1 Hotărârea atacată:

Prin încheierea de ședință din data de 21 ianuarie 2022, Curtea de Apel Suceava – secția I civilă a suspendat, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., judecata cererii de recurs formulate de recurenții-reclamanți A. și B., împotriva deciziei civile nr. 842 din data de 07 iulie 2021, pronunțate de Tribunalul Suceava, secția I civilă în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimații-pârâți C., D. și E..

I.2 Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva încheierii de ședință din data de 21 ianuarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Suceava – secția I civilă în dosarul nr. x/2015, a declarat recurs reclamanta A., criticând soluția de suspendare a judecării cauzei pe motiv că, deși a solicitat judecarea cauzei în lipsă prin înscrisurile depuse la dosar la data de 18 ianuarie 2022, instanța, din eroare, a dispus suspendarea judecății cererii de recurs.

I.3 Apărările formulate în cauză:

Intimații-pârâți nu au formulat întâmpinare.

I.4 Procedura de filtru

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin rezoluția din data de 03 martie 2022, a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin raportul întocmit conform art. 493 alin. (3) C. proc. civ. s-a reținut că partea are deschisă calea de atac a recursului împotriva încheierii de suspendare, că aceasta a fost promovată în termen, precum și că a fost legal timbrată.

Prin încheierea de ședință din data de 27 septembrie 2022, Înalta Curte a admis în principiu recursul și a stabilit termen, în ședință publică, la data de 25 ianuarie 2023.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Examinând încheierea recurată, prin prisma criticilor formulate - care se impun a fi analizate din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât se tinde să se demonstreze aplicarea greșită a dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. - prin raportare la actele și lucrările dosarului, precum și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată caracterul fondat al recursului.

În acest sens, se reține că, în cauză, prin încheierea recurată, instanța de recurs a suspendat judecarea pricinii în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că, deși legal citate, niciuna dintre părți nu s-a prezentat la termenul de judecată și nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

De asemenea, se reține că prin suspendarea judecății se înțelege oprirea cursului judecății datorită apariției unor împrejurări voite de părți, care nu mai stăruie în soluționarea pricinii, ori independente de voința lor, când părțile sunt în imposibilitatea fizică sau juridică de a se prezenta la judecată.

Potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., judecătorul va suspenda judecata când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă.

Această normă de procedură consacră unul dintre cazurile de suspendare voluntară a judecății, care rezultă din voința tacită a părților de a nu mai continua judecata, voință dedusă din împrejurarea că nici una dintre ele, deși legal citate, nu se prezintă la termenul de judecată. Însă, dacă se prezintă cel puțin una dintre părți, în temeiul art. 223 alin. (2) C. proc. civ., instanța va trece la judecată, aceasta neputând fi suspendată.

De asemenea, instanța este obligată să treacă la judecarea pricinii, chiar dacă părțile, legal citate, nu se prezintă, în cazul în care cel puțin una dintre ele a cerut judecarea în lipsă. Așadar, suspendarea voluntară a procesului nu operează dacă s-a solicitat în scris judecarea în lipsă, potrivit art. 411 alin. (1) pct. 2 teza finală C. proc. civ.

În speță, contrar celor reținute de către curtea de apel, recurenta-reclamantă A. și-a exprimat în mod clar intenția de a se proceda la judecarea cauzei și în lipsă, această solicitare fiind făcută prin cererea de încuviințare a probelor depusă la dosarul de recurs la data de 18 ianuarie 2022 .

Cu atât mai mult, pricina nu putea fi suspendată pentru lipsa părților, întrucât la dosarul cauzei, la data de 18 ianuarie 2022, recurenta-reclamantă A. a depus certificatul de deces al recurentului-reclamant B., din care reise că acesta a decedat la data de 30.08.2021, precum și o cerere prin care a solicitat introducerea în cauză a moștenitorilor acestuia (F., G., H., fiii recurentului, și I., J. și K., nepoți de fiu, fiii lui L., fiul decedat al defunctului recurent - dosarul Curții de Apel Suceava – secția I civilă).

Potrivit dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., judecarea cauzelor se suspendă de drept prin decesul uneia dintre părți, până la introducerea în cauză a moștenitorilor, cu excepția cazului când partea interesată solicită termen pentru introducerea în cauză a acestora.

Or, prin cererea depusă la dosar la data de 18 ianuarie 2022, recurenta-reclamantă a solicitat introducerea în cauză a moștenitorilor defunctului B., astfel că, de vreme ce una dintre părți era decedată, nu se putea considera că în cauză toate părțile sunt legal citate (premisa aplicării art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.), ci instanța ar fi trebuit să se pronunțe asupra acestei cereri și să stabilească cadrul procesual corect.

Ca atare, la termenul de judecată din 21 ianuarie 2022, când pricina a fost suspendată, cadrul procesual nu era corect stabilit, iar procedura de citare nu era legal îndeplinită.

Or, verificarea legalității procedurii de citare este obligația instanței la fiecare termen de judecată, iar neîndeplinirea acesteia impune amânarea cauzei conform art. 153 alin. (2) C. proc. civ. și art. 219 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, având în vedere incidentul procesual învederat la termenul de judecată din 21 ianuarie 2022, precum și faptul că ipoteza reținută de art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., respectiv voința tacită a părților de a nu mai continua judecata, nu se regăsește în cauză, recurenta-reclamantă precizând că solicită judecarea cauzei și în lipsă, Înalta Curte constată că în mod greșit curtea de apel a făcut aplicarea dispozițiilor legale anterior menționate și a dispus suspendarea judecării recursului.

În consecință, în raport cu cele anterior reținute și de dispozițiile art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A., va casa încheierea atacată și va trimite cauza aceleiași curți de apel în vederea continuării judecății, urmând ca, la reluarea judecății, instanța de recurs să soluționeze cererea de introducere în cauză a moștenitorilor defunctului B. depusă la dosar la data de 18 ianuarie 2022.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii de ședință din data de 21 ianuarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Suceava – secția I civilă în dosarul nr. x/2015.

Casează încheierea și trimite cauza pentru continuarea judecății la aceeași curte de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 ianuarie 2022.