ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 963/2023

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Iași – secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2022, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Agenția Națională de Integritate – Inspecția de Integritate, solicitând anularea raportului de evaluare nr. x din 22.12.2021, întocmit de pârât. Pârâtul Agenția Națională de Integritate, prin reprezentant legal, a formulat întâmpinare, invocând excepția inadmisibilității acțiunii întrucât raportul de evaluare contestat are valoarea unei sesizări a organului de cercetare penală, formulată în temeiul dispozițiilor C. proc. pen.

Hotărârea instanței de fond. Prin sentința nr. 44 din data de 05 aprilie 2022, Curtea de Apel Iași – secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul Agenția Națională de Integritate – Inspecția de Integritate și a respins cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Agenția Națională de Integritate – Inspecția de Integritate.

Cererea de recurs. Împotriva sentinței nr. 44 din data de 05 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Iași – secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A.. În cuprinsul cererii de recurs se arată că prin sentința nr. 44/2022 instanța a respins cererea de anulare a raportului de evaluare întocmit de ANI, însă recurentul-reclamant consideră în continuare că în cauză sunt elemente din care rezultă nevinovăția sa și susține că lucrările de reconstruire a digului de la iazul concesionat de cumnatul său s-au executat numai din banii concesionarului B., nu s-a cheltuit un leu din banul public al Primăriei Oteleni. La data acordării votului în cadrul ședinței Consiliul Local Oteleni, iazul comunal era deja concesionat încă din anul 2003-în cauză neexistând nici un prejudiciu.

Apărările formulate în cauză. Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, nu se formulează nicio critică referitoare la sentința instanței de fond. În subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului. În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 28 iulie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 22 februarie 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția instanței de recurs. Examinând cu prioritate excepția nulității recursului, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente: Astfel, potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., "(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei". Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat: "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat". Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că: "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs." De asemenea, conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", iar alin. (2) al aceluiași text prevede că: "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488", motive de nelegalitate enumerate, prin urmare, cu caracter limitativ în cuprinsul acestui articol. Așadar, recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de prevederile art. 488 C. proc. civ. Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 din C. proc. civ. atrage, conform art. 489 alin. (2) din același act normativ, sancțiunea nulității recursului. În concret, condiția legală a încadrării motivelor de recurs în cazurile de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., precum și a dezvoltării motivelor, implică determinarea greșelilor anume imputate, o argumentare a criticii în fapt și în drept și arătarea probelor pe care se bazează. Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar. În practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată de instanța inferioară nu este suficientă pentru casarea acesteia, partea recurentă având obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege și să dezvolte critici subsumate acestora, deoarece simpla indicare a textelor de lege nu echivalează cu motivarea recursului și nu conduce, implicit, la casarea hotărârii atacate. În plus, este de observat că în actuala reglementare recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită exclusiv cu analiza conformității hotărârii recurate cu normele legale incidente, prin prisma motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. Motivele de recurs sunt instituite, așadar, prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere de legiuitor și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate. În speță, recurentul-reclamant a formulat recurs împotriva hotărârii primei instanțe, însă nu a dezvoltat critici concrete din care să rezulte incidența vreunui dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ci susține că în cauză sunt elemente din care rezultă nevinovăția sa, aspect care echivalează cu nemotivarea recursului, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând indicarea în concret a greșelilor anume imputate instanței de fond și încadrarea lor în cazul/cazurile de casare reglementate de art. 488 din C. proc. civ. În consecință, având în vedere că recurentul-reclamant nu a dezvoltat critici concrete din care să rezulte incidența vreunui caz de casare dintre cele prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, a nulității recursului.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de recurentul-reclamant A..