ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1424/2023

Circumstanțele cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași sub nr. x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Agenția Națională de Integritate, solicitând anularea Raportului de Evaluare numărul x aprilie 2021, întocmit la data de 23 aprilie 2021, de către pârâtă precum și suspendarea executării actului juridic administrativ contestat, până la soluționarea definitivă a cauzei.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 130 din 15 septembrie 2021 a Curții de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Cererea de recurs Împotriva sentinței nr. 130 din 15 septembrie 2021 a Curții de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal recurentul –reclamant a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, iar in rejudecarea fondului, admiterea cererii de chemare in judecată, astfel cum a fost formulată.

Întâmpinarea formulată în cauză Prin întâmpinarea formulată, intimata – pârâtă Agenția Națională de Integritate a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare. În subsidiar s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând cu prioritate excepția nulității, în temeiul art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente: Prin rezoluția Completului de judecată din data de 11.11.2021 s-a pus in vedere recurentului – reclamant să depună un exemplar al cererii de recurs, purtând semnătura recurentului. Urmare a solicitării instanței, la data de 26.11.2021, recurentul- reclamant a depus, prin posta, un exemplar al recursului formulat împotriva sentinței civile nr. 118/14.07.2021 care a făcut obiectul dosarului nr. x/2021, soluționat prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal nr. 298/20.01.2022. Prin adresa din data de 7.03.2023 s-a revenit in atenția recurentului – reclamant cu obligația de a depune un exemplar semnat al recursului care face obiectul prezentului dosar. Înalta Curte constată că cererea de recurs formulată împotriva sentinței nr. 130 din 15 septembrie 2021 a Curții de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal nu este semnat. Potrivit art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ., "Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: (…) e) semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic", iar, conform alin. (3) al aceluiași articol, "Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității (...)". În temeiul art. 196 alin. (1) din C. proc. civ., cererea de chemare în judecată care nu poartă semnătura părții sau a reprezentantului acesteia este nulă. Aceste dispoziții se corelează cu dispozițiile generale în materia introducerii oricărui demers judiciar, inserate în art. 148 din C. proc. civ., în conformitate cu care orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să cuprindă, printre alte mențiuni esențiale, și semnătura. Dispozițiile art. 194 lit. f) din C. proc. civ. prevăd aceeași obligație. În cauză, s-a pus în vedere recurentului – reclamant să semneze cererea de recurs, conform art. 196 alin. (2) din C. proc. civ. care prevede că lipsa semnăturii se poate acoperi în tot cursul judecății, însă nu a complinit această lipsă. Lipsa semnăturii este un aspect prealabil peremptoriu de natură a determina neregularitatea învestirii instanței, în consecință, nefiind îndeplinită această cerință. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului.