ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 911/2023

Ședința publică din data de 21 februarie 2023

Asupra cererii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 19.03.2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, a solicitat desființarea rezoluției de clasare înregistrate sub nr. x/2018, dispusă la data de 10 ianuarie 2019 și menținută prin rezoluția Inspectorului-șef nr. C19-513 din 4 martie 2019.

Prin cererea depusă la data de 17.04.2019, reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a "Legii nr. 187/1945, Decret Lege nr. 712/1966, Decret lege nr. 83/1949, decret nr. 259/1949, HCM nr. 107/1975".

Prin decizia nr. 1722 din 23 martie 2022 Înalta Curte de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal a decis următoarele:

"Admite excepțiile tardivității și nulității recursului invocate din oficiu.

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva soluției date cererii de sesizare a Curții Constituționale prin sentința civilă nr. 495 din 24 septembrie 2019 a Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Constată nul recursul formulat de reclamantul A. împotriva soluției date acțiunii în anulare prin aceeași sentință.

Definitivă.".

Împotriva deciziei nr. 1722 din 23 martie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2022 reclamantul a formulat contestație în anulare.

In susținerea căii de atac, a contestat soluția dată pe excepția de constituționalitate și a solicitat să se trimită dosarul la Curtea Constituțională a României.

S-a solicitat admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel

1.4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimata Inspecția Judiciară a solicitat respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și decizia atacată, prin prisma prevederilor legale incidente, Înalta Curte constată inadmisibilă contestația în anulare introdusă, pentru următoarele considerente:

Deși contestatorul nu și-a întemeiat contestația în anulare pe vreunul din cazurile prevăzute în art. 503 din C. proc. civ., din parcurgerea motivelor reiese nemulțumirea acestuia față de soluția instanței de recurs dată asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale a României.

Potrivit dispozițiilor art. 503 C. proc. civ.,,(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:

1.*) hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia;

(3) Dispozițiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.".

Motivele contestației în anulare speciale sunt expres și limitativ prevăzute de lege, iar textul care o reglementează este de strictă interpretare.

Contestația în anulare, ca și cale extraordinară de atac, nu are menirea de a crea o cale de atac suplimentară, un "recurs la recurs" în favoarea părții care o exercită, ci reprezintă un remediu procedural utilizat în cazuri specifice, limitativ prevăzute de C. proc. civ.. Legiuitorul nu a intenționat ca, pe calea contestației în anulare, să deschidă părților posibilitatea formulării unei noi căi de atac, prin care să fie analizate ori reanalizate aspecte de temeinicie și/sau legalitate a hotărârii judecătorești, ci acest mijloc procedural a fost destinat exclusiv pentru îndreptarea unor nereguli procedurale expres și limitativ prevăzute de C. proc. civ.

Nemulțumirile contestatorului privind faptul că Legile nr. 18/1991 și nr. 7/1996 sunt neconstituționale deoarece îl lasă fără drepturile fundamentale de proprietate, nu îndeplinesc condițiile expres și limitativ prevăzute în textele legale susmenționate, ele referindu-se la însăși legalitatea deciziei atacate. Contestatorul a formulat critici cu privire la modalitatea de apreciere, de către instanța de recurs, a condițiilor de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, din perspectiva legăturii dintre textul de lege a cărui neconstituționalitate s-a invocat prin cererea de sesizare a Curții Constituționale cu fondul cauzei pendinte. În esență, contestatorul apreciază că analiza instanței de recurs este greșită, textele de lege contestate având înrâurire asupra hotărârii pronunțate în litigiu, sub aspectul respectării garanțiilor și principiilor procesuale prevăzute de lege.

Contestatorul invocă, așadar, o pretinsă greșeală de judecată în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, susțineri în raport de care Înalta Curte constată că motivele contestației în anulare nu se circumscriu nici noțiunii de "eroare materială", astfel cum este reglementată de prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. și nici omisiunii cercetării unui motiv de recurs, astfel cum este definită de prevederile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Prin promovarea contestației în anulare, titularul căii de atac urmărește să obțină rejudecarea cauzei pentru motive de pretinsă nelegalitate a deciziei atacate, demers inadmisibil în raport de condițiile de exercitare ale contestației în anulare, pe calea acestei căi de retractare neputând fi înlăturate presupuse greșeli de judecată și nici cenzurat modul în care instanța de recurs a răspuns motivelor de casare invocate de partea recurentă.

Pentru aceste considerente, constatând că nu au fost expuse motive care să se încadreze în prevederile art. 503 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare declarată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1722 din 23 martie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 21 februarie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.