ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 563/2023
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 563/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 3 februarie 2023
Asupra contestației privind tergiversarea procesului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Inspecția Judiciară și B., a solicitat desființarea/anularea Rezoluției de clasare nr. 22-2057 din 28.06.2022 emisă de către Direcția de inspecție pentru procurori din cadrul Inspecției Judiciare și trimiterea dosarului instituției pârâte pentru începerea cercetării disciplinare față de procurorul B. care a săvârșit, în soluționarea dosarului penal nr. x/2016 al DNA Ploiești, abaterile disciplinare prevăzute de art. 99 alin. b, i și t din Legea nr. 303/2004.
Ulterior, în temeiul dispozițiilor art. 522 alin. (1) și (2) pct. 1 C. proc. civ., reclamanta a formulat contestație privind tergiversarea procesului, prin care a solicitat fixarea unui termen cât mai urgent și cât mai apropiat, astfel încât soluționarea cauzei să se facă cu respectarea dispozițiilor art. 6 din Convenția EDO și art. 45^1 alin. (3) teza finală din Legea nr. 317/2004.
În motivarea contestației s-a susținut că obiectul cauzei îl reprezintă modul ilegal în care pârâta Inspecția Judiciară o sustrage, de mai bine de doi ani de zile, pe pârâta procuror B. de la răspundere disciplinară pentru mușamalizarea unei anchete penale și pentru încălcarea dreptului la viață ocrotit de art. 2 din Convenția EDO.
Analizând contestația formulată, în raport cu probele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge ca atare.
Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Potrivit art. 522 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. civ.:
"(1) Oricare dintre părți, precum și procurorul care participă la judecată pot face contestație prin care, invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată.
(2) Contestația menționată la alin. (1) se poate face în următoarele cazuri:
când legea stabilește un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunțare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat.
când instanța a stabilit un termen în care un participant la proces trebuia să îndeplinească un act de procedură, iar acest termen s-a împlinit, însă instanța nu a luat, față de cel care nu și-a îndeplinit obligația, măsurile prevăzute de lege;
când o persoană ori o autoritate care nu are calitatea de parte a fost obligată să comunice instanței, într-un anumit termen, un înscris sau date ori alte informații rezultate din evidențele ei și care erau necesare soluționării procesului, iar acest termen s-a împlinit, însă instanța nu a luat, față de cel care nu și-a îndeplinit obligația, măsurile prevăzute de lege;
când instanța și-a nesocotit obligația de a soluționa cauza într-un termen optim și previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluționării cauzei, deși timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului."
În interpretarea și aplicarea dispozițiilor precizate, se reține că instituția juridică de drept procesual civil a contestației privind tergiversarea procesului trebuie să fie privită ca un remediu oferit de normele de procedură în ipoteza în care se constată că termenul de finalizare a unei proceduri, de pronunțare ori de motivare a unei hotărâri, a fost întârziat în mod nejustificat și pot fi dispuse măsuri pentru înlăturarea situației care a provocat întârzierea.
În jurisprudența instanțelor de judecată, inclusiv a Înaltei Curți, s-a reținut în mod constant că problema soluționării cauzei într-un termen optim și previzibil se apreciază în raport de criterii obiective ce țin de datele statistice, de durata medie de soluționare a cauzelor, de încărcătura cauzelor pe fiecare instanță/pe complete de judecată, ori de obiectul cauzei, cu referire la caracterul urgent al acesteia sau la necesitatea desfășurării anumitor proceduri prealabile specifice.
Noțiunea de termen optim și previzibil trebuie apreciată prin raportare la posibilitatea obiectivă a judecătorului, conferită de lege, de a putea trece la judecarea pricinii numai după parcurgerea tuturor etapelor procedurale premergătoare, impuse de dispozițiile anterior menționate.
De asemenea, "Termenul rezonabil" prevăzut de art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu trebuie confundat cu noțiunea de "termen scurt", iar termenul "optim și previzibil" trebuie interpretat în contextul cerințelor de eficacitate ale actului de justiție și respectării drepturilor procesuale ale tuturor participanților la procesul civil.
Înalta Curte, verificând actele și lucrările dosarului, constată că dosarul a primit deja termen de judecată pe rolul Curții de Apel București.
Astfel fiind, rezultă, fără putință de tăgadă, că motivul invocat, având ca efect tergiversarea procesului, nu mai subzistă în acest moment.
Prin urmare, pentru considerentele arătate și în raport cu dispozițiilor art. 525 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația privind tergiversarea procesului, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația privind tergiversarea procesului, formulată de contestatoarea A. cu privire la dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca neîntemeiată.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 februarie 2023.