ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 518/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia – secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat anularea ca nelegale a adreselor pârâților nr. x/05.08.2020 și nr. y/14.09.2020, constatarea ca nelegal a refuzului pârâților de a-i emite Ordinul prin care să fie numit în funcția de executor judecătoresc în circumscripția Judecătoriei Deva, care aparține Camerei executorilor judecătorești din circumscripția Curții de Apel Alba-Iulia și obligarea pârâtei să emită Ordinul prin care să fie numit în funcția de executor judecătoresc în circumscripția Judecătoriei Deva, care aparține Camerei executorilor judecătorești din circumscripția Curții de Apel Alba-Iulia. A solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. 1.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 115/2021 din 26 mai 2021, Curtea de Apel Alba Iulia – secția de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele: - a respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Ministrul Justiției, invocată prin întâmpinare; - a admis excepția inadmisibilității cererii de anulare a adreselor nr. x/05.08.2020 și nr. y/14.09.2020 și a respins cererea de anulare a acestora, formulată de reclamantul A.; - a respins ca nefondată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministrul Justiției și Ministerul Justiției. 1.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului cum a fost formulat, casarea hotărârii atacate și, în urma rejudecării, admiterea cererii de numire în funcția de executor judecătoresc în circumscripția Judecătoriei Deva. 1.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. 1.

Procedura de soluționare a recursului În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ. Prin rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 2 februarie 2023, cu citarea părților. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerentele: 2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.: "Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat." Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că: "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs." Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.: "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488." În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.: "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Prevederile legale menționate se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar. Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. Obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. În speță, recursul formulat de recurentul A. nu conține critici concrete aduse hotărârii instanței de fond, ci doar aspecte privind situația de fapt ori afirmații lipsite de relevanță în raport cu raționamentul logico-juridic al instanței, nefiind combătut practic niciunul dintre considerentele instanței de fond. Astfel, deși prima instanță a admis excepția inadmisibilității cererii de anulare a adreselor nr. x/05.08.2020 și nr. y/14.09.2020, apreciind că acestea nu sunt acte administrative producătoare de efecte juridice în sensul arătat de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, recurentul-reclamant nu a înțeles să critice raționamentul instanței și să arate motivele pentru care, în opinia sa, înscrisurile anterior precizate sunt acte administrative care produc efecte juridice. Nici cu privire la fondul dedus judecății, asupra căruia prima instanță a opinat în sensul că refuzul exprimat de pârât este unul justificat deoarece reclamantului nu i se aplică dispozițiile art. 66 din Legea nr. 188/2000, nu s-au formulat critici concrete. Or, simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția adoptată de instanța ce a pronunțat hotărârea atacată și redarea, prin cererea de recurs, a unor împrejurări de fapt, nu constituie un motiv de nelegalitate a sentinței, această neregularitate sancționându-se cu nulitatea. Deoarece recurentul-reclamant nu a formulat critici care să permită încadrarea lor într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., rezumându-se la expunerea unor succesiuni de fapte și afirmații, pe care nu le-a structurat din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanța pe care acestea o prezintă în raport cu soluția instanței de fond, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului. 2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului invocată din oficiu și va constata nul recursul formulat de reclamantul A..